Există o interdicție în pericopa acestei săptămâni care merită atenție, mai ales în zilele noastre, când subiectul ecologiei și al protejării planetei este unul extrem de actual.
În contextul asedierii unei cetăți pentru a o cuceri, Tora și legea mozaică interzic explicit și rezolut tăierea pomilor. Asediatorii au voie doar să mănânce din fructul unui pom, dar nu au voie să ridice toporul asupra lui pentru a-l doborî, nici chiar atunci când lemnul acestuia este util, spre exemplu, pentru a construi rampe de asediu sau întărituri.
Tora folosește însă cuvinte stranii și dificil de tradus atunci când indică motivul exact pentru această interdicție: כִּי הָאָדָם עֵץ הַשָּׂדֶה לָבֹא מִפָּנֶיךָ בַּמָּצוֹר – ki haadam eț hasade lavo mipaneha bamațor. (Deuteronom 20:19) Ce înseamnă exact aceste cuvinte?
Traducerea pe care am inclus-o în humașul ”Tora și haftarot” este cea care urmează comentariul lui Rași: ”Căci este oare pomul câmpului un om, ca să vină dinaintea ta în asediu?” În nota de subsol asociată, o traducere alternativă este sugerată, urmând comentariul lui Ibn Ezra: ”căci omul este [ca] și pomul câmpului […]”.
Diferența pare subtilă, însă reflectă o profundă diferență de perspectivă legată de acest subiect.
Ibn Ezra ne spune că omul depinde de pom pentru a supraviețui: ”omul este ca pomul”. El se naște, se hrănește, se înmulțește și moare. Pentru a trăi, oamenii au nevoie de hrană, iar o parte din ceea ce mâncăm este exact fructul pomului. Interdicția de a tăia un pom fructifer rezultă așadar, conform acestei interpretări, din însuși faptul că prin tăierea unui pom ne periclităm propria existență. Extrapolând raționamentul pentru vremuri moderne, interdicția se poate aplica și la alte tipuri de copaci. În fond, oamenii au nevoie și de pomi nefructiferi, precum și de alte tipuri de plante: pentru oxigen, pentru regularizarea climaterică, pentru consolidarea solului și multe altele… Ibn Ezra înțelege așadar versetul declarativ, ca o aluzie la dependența existenței oamenilor de natură.
Rași citește versetul ca pe o întrebare retorică: ”Căci este oare pomul câmpului un om?” Are oare pomul capacitatea să se autoprotejeze? Poate fugi el din calea unui atac? Îi poate îndepărta pe atacatori? Nu cumva are nevoie chiar de noi, oamenii, pentru a-l proteja, pentru a-l ține în viață, pentru a ne asigura că există și prosperă?
Pentru Ibn Ezra, pomul este cruțat de dragul omului. Fără el, noi înșine am avea de suferit. Omul este încununarea Creației, totul fiind făcut de dragul lui și pentru el. Ibn Ezra adoptă așadar o poziție utilitariană, pragmatică. Interpretarea lui se bazează probabil nu doar pe versetul din pericopa noastră și pe particularitățile lui gramaticale, ci și pe Geneza 1:28, unde Tora consemnează cuvintele lui Dumnezeu adresate primilor oameni: ”Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării și peste păsările cerurilor și peste toate vietățile care mișună pe pământ. […] Iată, v-am dat toată sămânța roditoare de vegetație care este pe fața întregului pământ și orice pom în care este rod dătător de sămânță – să vă fie vouă drept hrană.”
Pentru Rași, pomul este cruțat de dragul pomului. Aceasta este o poziție de respectare a Creației divine, fără vreo motivație pragmatică anume. Oamenii pot să se protejeze singuri, dar natura nu poate face același lucru. Este așadar datoria noastră, ca ființe active, înzestrate de Creator cu judecată, empatie și rațiune, să acționăm în beneficiul ei. În Geneza 2:15, Tora ne spune că ”Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.”
Ambele explicații au un fundament ecologic, pledând pentru protejarea naturii. Dar comentatorii propun două motivații diferite, ceea ce conferă un grad elevat de complexitate acestui verset aparent simplu. În traducere, pentru a o face inteligibilă, suntem forțați să adoptăm o variantă de redare sau alta: varianta declarativă a lui Ibn Ezra sau cea interogativă / retorică a lui Rași. Însă atunci când studiem Tora cu atenție, când căutăm să pătrundem tainele versetelor și să înțelegem mesajul pe care Dumnezeu ni l-a încredințat, trebuie să ne păstrăm mintea deschisă și ochiul atent. Pentru că, probabil, esența acestui verset, semnificația sa exactă și completă, este o combinație a celor două opinii. Dumnezeu ne-a dat permisiunea să profităm de natura pe care El a creat-o pentru a ne servi, dar ne-a dat totodată și obligația să o îngrijim, să o protejăm și să o predăm mai departe în bună stare generațiilor viitoare.
Șabat Șalom!
Pomul trebuie cruțat pt ca este una din putinele creatii ale lui Dumnezeu care si-au păstrat rolul de la creatia lor pana in prezent, spre deosebire de cea mai mare parte a vietăților de pe pământ
Pe de alta parte, atât pomul, la fel cu animalul si omul, au o zi in care isi încep existența si o moarte
Moartea pomului înseamnă ca el nu mai poate să își realizeze menirea trasată la începutul Genezei
In timp, omul si cea mai mare parte a animalelor si-au stricat calea pe pământ si a fost necesar potopul
Totuși, pomii, copacii si animalele curate si-au păstrat menirea trasată de Dumnezeu
A tăia pomi fără rost înseamnă a nesocoti lucrarea lui Dumnezeu
Scopul omului pe pământ este de a conserva si a pune in valoare multele binecuvantari date de Dumnezeu
Iar unele din binecuvantari este sa te bucuri de rodul pomului si de aerul curat pe care îl produce
Conform profetului Isaia in zilele din urma atât animalele cât si omul vor redeveni integral vegetarieni
Pt ca omul a fost creat vegetarian
Raționamentul este greșit. Criteriul pentru a cruța creațiile divine nu este dacă ele au fost sau nu afectate de potop. Potopul nu a constituit un indicator al ”îndeplinirii divine”. TOATE creațiile divine au devenit corupte la potop – a se vedea Gen. 6:12: ”Dumnezeu a văzut pământul și iată, era pervertit, căci toată firea își pervertise calea pe pământ.” (Excepția notabilă o constituie peștii, care, izolați fiind în mediul lor acvatic, nu au fost afectați de corupția spirituală și morală a oamenilor.) Și animalele necurate au fost salvate de la potop, din fiecare Noe aducând o pereche în arcă. Ideea că ”pomi, copacii și animalele curate și-au păstrat menirea trasată de D-zeu” nu are niciun suport. Da, omul a fost creat vegetarian, dar acest lucru nu are nicio legătură cu subiectul.
Multumesc pentru modul accesibil de prezentare al pericopei saptamanale.
Trebuie sa fim recunoscatori pentru tot ce ne ofera natura. Sa o iubim si sa o intretinem,spre binele nostru.