Ce semnificatie are pomul din care au mancat Eva si Adam? Ce reprezenta el in gradina Eden?
Copacul din care au mancat Adam si Eva este numit de catre Tora: „Pomul Cunoasterii Binelui si Raului” (in ebraica: „etz ha’daat tov va’ra„). El este legat de prima porunca divina pe care oamenii au primit-o (aceea de a nu manca din fructul acestui pom) si pe care au incalcat-o.
In Cartea Genezei, Pomul Cunoasterii este pe cat de important, pe atat de misterios. Exista numeroase opinii legate de identitatea exacta a acestui copac, Midrash-ul (Bereshit Raba) afirmand chiar ca ar fi vorba despre vita-de-vie. Conform acestei interpretari, fructul interzis era strugurele (conform halaha, vita-de-vie este considerata „pom”, binecuvantarea care se rosteste la consumarea strugurilor fiind bore pri ha’etz – Creatorul fructul pomului). Alte surse identifica acest copac cu vita-de-vie plantata de Noah (Geneza 9:20). Midrash-ul afirma ca acea vita-de-vie era provenita din ramuri aduse de Potop din Gradina Edenului. Ca si in episodul biblic cu Adam si Eva, consumarea strugurilor (sau vinului in cazul lui Noah) constituie simbolul decaderii (a se citi in comentariul la pericopa Naso – 5766, disponibil pe site). Desigur, aceasta asociere dintre Pomul Cunoasterii si vita-de-vie nu este singura, alte surse identificandu-l cu alte specii de plante sau chiar numindu-l simplu Pomul Cunoasterii, fara a-i divulga identitatea exacta.
Multiple ipoteze au fost lansate referitoare la rolul acestui pom in Gradina Edenului. In principal, el este asociat cu tentatia sau instinctul rau (in ebraica: ietzer ha’ra), cu dorinta lui Dumnezeu de a-I testa pe oameni si cu decaderea. Este deosebit de interesanta si locatia exacta a acestui copac („in mijlocul gradinii” – Geneza 3:3), ceea ce poate indica faptul ca Dumnezeu a dorit totusi ca acest copac sa fie cat mai accesibil, fie pentru a-i testa pe oameni, fie pentru ca nesocotirea vointei divine era si ea parte din planul divin de a popula pamantul. Cu alte cuvinte, daca oamenii nu ar fi nesocotit vointa divina si nu ar fi fost izgoniti din Eden, pamantul ar fi ramas nepopulat… (recomand in acest sens si comentariu la Pericopa Bereshit – 5762)
Alte asocieri care pot fi facute sunt cu lipsa de comunicare intre sot si sotie. Aceasta ultima interpretare se bazeaza pe diferenta dintre porunca divina continuta in Geneza 2:16-17 („Din orice pom din gradina poti sa mananci, dar din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului, sa nu mananci din el, pentru ca in ziua in care vei manca vei muri cu siguranta.”) si modul in care Adam ii comunica aceasta porunca divina Evei in Geneza 3:2-3 („Iar femeia i-a spus sarpelui: Din fructul oricarui pom din gradina putem manca, dar din fructul copacului care este in mijlocul gradinii, Dumnezeu a spus: sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, sa nu cumva sa muriti.”). Midrash-ul explica faptul ca in incercarea sa de a o tine pe Eva cat mai departe de Pomul Cunoasterii, Adam a adaugat la porunca divina interdictia de a se atinge de pom, iar Satan, vorbind prin intermediul sarpelui, a exploatat acest fapt, impingand-o pe Eva pana cand aceasta s-a atins de copac si apoi spunandu-i: „Vezi, te-ai atins de copac si nu ai murit, poti acum sa si mananci din fructele lui si tot nu vei muri.”
Desigur, subiectul este departe de a fi epuizat…
De ce nu avem in ebraica prezentul verbului s fi? Sa fie pentru ca Dumnezeu il detine?
Multumesc.
Presupun din același motiv pentru care în română putem spune ”sunt” în loc de ”eu sunt”. Pentru că prezentul verbului a fi este subînțeles. (Însă nu sunt lingvist, motiv pentru care răspunsul meu trebuie luat ca unul de amator în domeniu.)