PE CALEA PĂCII (Pinhas 5767)

Astazi, 5 iulie, Livia si cu mine am avut brit-ul fiului nostru, ARIEL MOSHE (uite ca am divulgat si numele! :-)). A fost o ceremonie minunata, insa evident cateva zile de acum inainte fiul nostru va avea nevoie de si mai multa (daca este posibil acest lucru) dragoste si atentie, pana se va vindeca si pana cand durerea va trece.

Si deoarece nu am avut din pacate timp sa scriu un comentariu la pericopa acestei saptamani, ceea ce va ofer in urmatoarele randuri este un comentariu redactat de catre rabinul Dov Linzer, Rosh Yeshiva (conducator de yeshiva) la Chovevei Torah, unde am invatat timp de trei ani. Va ofer comentariul lui la pericopa Pinhas si ideile pe care le expune el referitor la Pinhas si Eliahu, impreuna cu urarile noastre de Mazal Tov, sanatate si bucurii tuturor!

Insa inainte sa „ii dau cuvantul” rabinului Linzer, o scurta precizare… In afara de copil, mohel (cel care face circumcizia), sandek (cel care tine copilul pe genunchi la circumcizie) si kvaterin (cei care il aduc pe copil in sala), doua alte „personaje” sunt prezente la orice brit: Pinhas si Eliahu (Ilie). Primul este prezent prin cateva versete din pericopa din aceasta saptamana, iar al doilea printr-un scaun special, Kise shel Eliahu, Scaunul lui Eliahu, pe care copilul este asezat inainte de circumcizie.

O persoana religioasa plina de zel vede un om incalcand flagrant standarde religioase de comportare si, actionand in Numele lui Dumnezeu, ia in mana prima arma care ii iese in cale si il ucide pe pacatos. Daca acest lucru s-ar intampla in zilele noastre – si se intampla! – am sari cu totii in sus si am condamna acest act. Tora, cu toate acestea, il lauda.

Pinhas […] a intors mania Mea de la poporul lui Israel, prin zelul pe care l-a aratat pentru Mine intre ei si nu am nimicit pe copiii lui Israel in mania Mea. De aceea, spune: „Iata, ii daruiesc legamantul Meu de pace […] un legamant de preotie vesnica, pentru ca a fost zelos pentru Dumnezeul sau si a facut ispasire pentru copiii lui Israel.” – Numeri 25:11-12

Este zelul religios un ideal, trebuie el oare urmat si cautat? Cu toate ca dupa episodul din aceasta pericopa, Tora il lauda pe Pinhas, Talmudul mentioneaza ca halaha, legea iudaica, nu permite niciodata a priori vreunui om sa comita un asemenea act de violenta. In tratatul Sanhedrin 82a, Talmudul afirma chiar ca orice privitor avea dreptul sa il ucida pe Pinhas pentru faptul de a-l fi omorat pe Zimri. Niciodata nu este permisa violenta, nici chiar atunci cand ea este motivata de zel religios.

De altfel, in binecuvantarea pe care Dumnezeu i-o da lui Pinhas, Acesta spune: „Iata, ii daruiesc legamantul Meu de pace.” Cu toate ca post facto uciderea lui Zimri pentru pacatul sau a fost laudabila, principiul calauzitor in general este acela al pacii, nu al violentei.

Oamenii trebuie sa aiba zel pentru Dumnezeu, insa trebuie sa inteleaga de asemenea ca in lumea reala – in lumea fiintelor umane si a imperfectiunilor – acest zel trebuie „ghidat” catre obtinerea pacii. Pecetea lui Dumnezeu este pacea (Talmud, Shabat 55a), iar adevarul este absolut si de neclintit. Insa chiar si Numele lui Dumnezeu poate fi sters pentru a face pace (Shabat 116b). Pentru ca Tora adevarului sa fie si o Tora a pacii, oamenii trebuie sa fie calauziti de principiile pacii. Cand Tora si adevarul se confrunta cu greseala si pacat, raspunsul nu trebuie sa fie neaparat violenta. Raspunsul poate fi intelegerea si compromisul…

Iata de ce, mai tarziu in viata, Pinhas devine intruchiparea pacii. In Cartea lui Iehoshua, atunci cand triburile Reuven, Gad si jumatate din tribul Menashe se intorc in Transiordania si construiesc acolo un mare altar, ceilalti evrei se pregatesc sa iasa la razboi impotriva lor, crezand ca acestia L-au abandonat pe Dumnezeu. Atunci, Pinhas, acelasi Pinhas, este trimis in fruntea unei delegatii si reuseste sa evite razboiul si sa restabileasca pacea. Deosebit de interesant este ca in Talmud (Zevahim 101b), parerea lui Rav Ashi este ca Pinhas nici nu devine de fapt kohen (caz unic in istorie!) pana nu obtine aceasta pace intre evrei. „Legamantul de preotie” promis de Dumnezeu nu se realizeaza decat prin „legamantul pacii”.

Un personaj la polul opus lui Pinhas este profetul Eliahu (Ilie). Midrash-ul spune ca „Pinhas este Eliahu” si, intr-adevar, ambii sunt zelosi in ceea ce priveste religia si relatia cu Dumnezeu. Raspunsul lui Eliahu la idolatria practicata in Israel este profetia acestuia ca vor urma trei ani de foamete si seceta, pentru ca mai apoi, intr-o celebra demonstratie publica de forta, sa ii ucida cu sabia pe profetii pagani ai lui Baal. Apoi Eliahu fuge intr-o pestera si Dumnezeu ii apare si ii spune:

Si a ajuns intr-o pestera si a innoptat acolo. Si iata ca a venit la el cuvantul lui Dumnezeu si i-a spus: „Ce faci aici, Eliahu?” Si el a raspuns: „Am fost foarte zelos pentru Dumnezeul Ostirilor. Pentru ca poporul lui Israel a abandonat legamantul cu Tine, Ti-a daramat altarele si Ti-a ucis profetii cu sabia. Si eu sunt singurul ramas, iar ei vor sa imi ia viata.” Si Dumnezeu a spus: „Iesi afara si stai pe munte inaintea lui Dumnezeu.” Si iata ca Dumnezeu a trecut si un vant mare si puternic a daramat muntii si a faramat stancile inaintea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu era in acel vant. Si dupa vant, a fost un cutremur. Dar Dumnezeu nu era in acel cutremur. Si dupa cutremur, a fost un foc. Insa Dumnezeu nu era in acel foc. Si dupa foc o voce inceata. – Regi I, 19:9-13

Eliahu a fost „zelos pentru Dumnezeu” si putea sa moara din aceasta cauza, de sabie sau foamete. Dumnezeu, insa, a dorit sa il invete o lectie – aceea ca esenta lui Dumnezeu nu este violenta, ci vocea inceata si marunta, vocea care ajunge la inima aproapelui, vocea care aduce pacea. Eliahu, insa, nu a inteles aceasta lectie…

… Si iata, o voce a venit la el si a spus: „Ce faci aici, Eliahu? Si el a raspuns: „Am fost foarte zelos pentru Dumnezeul Ostirilor. Pentru ca poporul lui Israel a abandonat legamantul cu Tine, Ti-a daramat altarele si Ti-a ucis profetii cu sabia. Si eu sunt singurul ramas, iar ei vor sa imi ia viata.” Si Dumnezeu i-a spus: „Du-te acum, mergi pe drumul tau … si pe Elisha … sa il ungi ca profet in locul tau.” – Regi I 19:14-16

Eliahu era atat de dedicat adevarului absolut, incat nu putea intelege ca timpul zelului si al intransigentei a trecut si ca pentru a ii impaca pe oameni cu Dumnezeu era nevoie de o voce inceata si marunta. Daca nu a putut intelege acest lucru, Eliahu nu a putut ramane conducatorul poporului si profetul Elisha a trebuit sa il inlocuiasca.

Pinhas este Eliahu, insa el creste si se maturizeaza. Eliahu, pe de alta parte, este Pinhas, insa numai un Pinhas in tineretea sa. Eliahu este ridicat la cer si nici macar nu moare in aceasta lume, pentru ca de fapt el nu face parte din ea. Zelul sau in a cauta adevarul si pe Dumnezeu nu este in consonanta cu fragilitatea si imperfectiunea fiintei umane. El nu devine niciodata mai varsnicul Pinhas. Cel putin nu in aceasta lume. Insa Eliahu, in final, va fi emisarul pacii eterne si universale:

„Iata, Eu voi trimite pe profetul Eliahu inainte de venirea Zilei celei mari si groaznice a lui Dumnezeu. Si el va reintoarce inima parintilor catre copii si inima copiilor catre parinti, pentru ca Eu sa nu lovesc pamantul cu un blestem.” – Malahi 3:22-23

Eliahu va fi acela care va aduce pacea si va salva lumea de la justitia pe care Dumnezeu, cu Atributul Judecatii sale intransigente ar putea sa o ceara.

Eliahu nu a apartinut acestei lumi, in timp ce Pinhas a apartinut. El a primit de la Dumnezeu legamantul pacii si a putut sa fie un conducator religios adevarat in aceasta lume, un conducator care aduce laolalta devotamentul fata de Tora si de Dumnezeu cu acela pentru oameni, un conducator care sa ajunga la adevar pe calea pacii.

Shabat Shalom!