Credit foto: ChatGPT | OpenAI
Nu mai puțin de șapte pericope din Tora, aproape o jumătate din Cartea Exodului și o parte din Cartea Leviticului, sunt dedicate construcției și funcționării Mișkan-ului, Tabernacolul din deșert. Despre acest subiect găsim amănunte în pericopele Teruma, Tețave, Ki Tisa, Vaiakhel, Pekudei, Vaikra și Țav. Nenumărate detalii sunt oferite în text despre elementele de construcție și asamblare a Tabernacolului, despre modul exact de realizare a fiecărui obiect de cult, despre ornamentele fiecăruia, despre modul în care aceste obiecte era plasate și folosite, precum și despre jertfe și sacrificii pentru diverse categorii de persoane și diverse ocazii.
Unul dintre rabinii pe care am avut ocazia să-l cunosc personal în timpul anilor petrecuți la studiu în Statele Unite, rabinul Saul Berman, are o explicație interesantă pentru o întrebare pe care, probabil, mulți nici nu și-o pun. (Explicația apare într-un comentariu redactat de un alt rabin și mentor al meu, rabinul Avi Weiss, pe care îl creditez cu recunoștință cu toate aceste idei.)
De ce sunt necesare atâtea detalii? – se întreabă rabinul Berman. De ce Tora dedică atât de mult timp și spațiu pentru un subiect care în zilele noastre nici nu mai este actual? De ce nu se ocupe mai degrabă de teme mai actuale și, poate, mai relevante?
Ca să putem oferi un răspuns la aceste întrebări, probabil că un prim pas ar fi să dobândim o înțelegere mai clară a regulilor pe care trebuia să le urmeze un kohen, un preot care slujea în Tabernacol. În fond, el era cel care purta hainele descrise cu lux de amănunte în Tora, el intra în spațiile a căror construcție este detaliată în aceste pericope, el făcea uz de obiectele de cult pe care Dumnezeu le poruncește a fi făurite și tot el îndeplinea ritualul jertfelor zilnice, a jertfelor de sărbătoare, a celor de mulțumire sau de păcat sau de vină...
Iată așadar doar câteva din regulile instituite de Tora pentru koheni (preoți):
- Un kohen nu avea voie să ia de soție o femeie divorțată sau o femeie care se convertise la iudaism (Leviticul 21:7). Desigur, ca lider religios, este de presupus că el interacționa cu astfel de femei. Poate pentru a le instrui în procesul de convertire sau poate pentru a le sfătui în relațiile tensionate pe care acestea le aveau în familia lor înainte de divorț. Dar tocmai din acest motiv, Tora îi adaugă kohenului o interdicție: pentru că rolul profesional trebuia să rămână separat și distinct de viața privată. Pentru că o lume în care cele două se amestecau ar fi putut conduce la comportamente imorale, la greșeli și păcate. Și de aceea, un kohen nu avea voie să aibă relații personale cu aceste femei.
- Un kohen nu avea voie să posede pământ (Numeri 18:20). El era întreținut din bani publici și din ofrandele pe care le aduceau ceilalți evrei. Kohenii aveau dreptul să mănânce teruma, porțiunea din recoltă special pusă deoparte pentru ei (Numeri 18:24 ș.a.), precum și anumite părți din unele animale jertfite (Leviticul 7:32). Însă actul în sine de a poseda un ogor și de a-l munci le rămânea interzis. De ce? Din nou, pentru a crea o graniță între anumite răspunderi și acțiuni. Prin însăși misiunea sa, un kohen trebuia să fie dedicat chestiunilor spirituale și nu să se ocupe cu bogățiile materiale.
- Kohen Gadol (Marele Preot) se înclina la finalul fiecăreia dintre binecuvântările din Amida, rugăciunea pe care o rostim zilnic de trei ori: dimineața, după-amiaza și seara. Spre deosebire de toți ceilalți evrei, care se înclină în timpul rugăciunii doar de patru ori (la începutul și sfârșitul primei binecuvântări și la începutul și sfârșitul binecuvântării de mulțumire), Marele Preot trebuia să facă acest lucru aproape în mod constant. De ce? Pentru a i se reaminti să rămână umil și devotat Celui care îi conferise sarcina, lui Dumnezeu, ca nu cumva acea poziție importantă pe care o ocupa să nu ”i se urce la cap” (Talmud, Berahot 34a-b).
Ce legătură au însă toate aceste detalii și reguli cu întrebările pe care le-am formulat în debutul eseului?
Ei bine, probabil că și detaliile legate de elementele constitutive ale Tabernacolului și ale ritualului său aveau un scop foarte similar. Textul biblic oferă atât de multe amănunte pentru a nu lăsa nimic la voia întâmplării și pentru a nu permite vreodată unui kohen, înarmat cu autoritatea sa ”superioară”, să devieze de la ele. Dimpotrivă, orice om din popor, oricât de simplu și aparent neînsemnat, avea ocazia astfel, cu textul în mână, să conteste o acțiune sau o decizie a unui kohen, dacă acesta se abătea în vreun fel de la voința divină.
Spre deosebire de alte sisteme religioase, în care liderii spirituali au adeesa putere de decizie absolută, pe care ”cei de jos” nu o pot de obicei contesta, iudaismul oferă o abordare diametral opusă. Kohenul (preotul), cel pe care Tora îl mandatează să oficieze în Sanctuarul lui Dumnezeu, nu are dreptul să se abată sau să se eleveze dincolo de ceea ce i-a fost alocat. La fiecare pas în activitatea sa, precum și la fiecare pas în viața sa personală (în afara atribuțiilor de serviciu), kohenul are reguli și restricții menite a-i aminti că rolul său este acela de slujitor – al lui Dumnezeu și al poporului – și nu de factor de autoritate. Iar Tabernacolul, spațiul în care funcționează acest preot, este și el prezentat în Tora cu toate particularitățile sale, cu toate amănuntele și detaliile sale, pentru ca funcționarea sa să nu lase loc de ambiguități sau de devieri.
În iudaism, preotul nu poate pretinde că are vreo modalitate secretă de a intermedia între om și Dumnezeu. Toate detaliile de cadru și ritualul pe care un kohen este abilitat să le îndeplinească sunt stipulate clar și explicit în textul Torei, pentru ca toți oamenii să le vadă și să le cunoască. Iar consecința la toate acestea este una revoluționară pentru sfera religioasă a umanității: toată lumea are acces egal la Divinitate.
Șabat Șalom! Hazak, hazak venithazek!
Opinii recente