In cartea „Schimbarea la fata a Romaniei”, Emil Cioran afirma urmatoarele: „Nici un popor nu a tras mai multe foloase dupa Dumnezeu ca el. Poate de aceea soarta lui este atat de infernala, ca nu poate fi explicata decat printr-o razbunare a cerului…” Desigur este vorba de evrei. La ce foloase credeti ca se refera Emil Cioran?
Incep prin a spune ca nu am citit opera lui Emil Cioran si ca, in general, ma feresc sa comentez asupra unui material pe care nu am avut ocazia sa il studiez. Consider ca este o regula buna, pentru simplul fapt ca a cita si a comenta asupra unui fragment scos din context poate fi adesea periculos si poate deforma grav ideile.
Acestea fiind spuse, ma declar totusi impotriva celor afirmate de Emil Cioran in pasajul pe care il citati (evident, daca il inteleg asa cum se cuvine). Nu consider nicicum ca evreii au „tras foloase dupa Dumnezeu”. Relatia dintre Dumnezeu si poporul evreu este una mult mai complexa si am senzatia ca fraza citata incearca sa o catalogheze drept o relatie de tip parazit, in care „evreii trag foloase”, iar „Dumnezeu se apara, razbunandu-se” si facand „infernala” soarta evreilor. Cred ca este o idee complet gresita, categoric denigranta, poate chiar rau-voitoare.
Evreii nu au tras foloase de pe urma lui Dumnezeu. In Biblie, relatia deosebita si profunda a evreilor cu Divinitatea transpare din fiecare pagina, din fiecare episod… In decursul istoriei, ei au mentinut o relatie speciala cu Acesta, neabandonandu-si traditiile, cultura si Invatatura primita de la Dumnezeu, chiar atunci cand altii au incercat sa ii oblige sa o faca. Dupa Distrugerea Tempulului din Ierusalim, evreii L-au facut pe Dumnezeu „portabil” si L-au luat cu ei oriunde au mers. Iar atasamentul lor fata de Tora, de cuvantul divin, si fata de poruncile acesteia nu s-a diminuat nici dupa sute de ani de exil.
In ceea ce priveste „razbunarea cerului”, consider ca o astfel de afirmatie este deosebit de grava. Dupa parerea mea, nici o teologie si nici o filosofie a lumii nu poate explica tragediile. Cred ca este fals, urat si profund nedrept ca tragedii de tipul Holocaustului, a exilului de 2000 de ani, a prigoanelor, a imputinarii numerice, pentru a oferi doar cateva exemple, pot fi explicate cu fraze de tipul: „soarta [evreilor] este atat de infernala, ca nu poate fi explicata decat printr-o razbunare a cerului”. Oare cineva s-ar gandi sa ofere acelasi tip de raspuns unui parinte care a pierdut un copil: „Stiu eu de ce a murit copilul tau! Pentru ca ai profitat de relatia cu Dumnezeu si de aceea Dumnezeu s-a razbunat! Ai meritat-o!” ?!? Personal, astfel de raspunsuri mi se par absolut infioratoare, asta dincolo de aroganta uriasa pe care o contin. As intreba (cu sarcasm, evident), pe oricine formuleaza raspunsuri de acest tip, cum a reusit sa ajunga la o relatie atat de apropiata de Dumnezeu, incat stie cu exactitate si poate explica motivele pentru care Acesta a facut sau nu a facut un anume lucru…
Desigur, imi mentin rezerva asupra faptului ca fragmentul citat de dvs. este scos din contextul in care a fost formulat.
”Ce explicație oferiți pentru ideea lui Emil Cioran că Dumnezeu S-a răzbunat pe evrei?”
–
Este o confuzie în această întrebare!
Emil Cioran se referă aici la cer (”Poate … o răzbunare a cerului…”) și nu la Dumnezeu care nu S-a răzbunat pe evrei și diferă de cer.
Nu S-a răzbunat nici pe Noe (Noah) deși a cam plouat pe atunci (din cer), dimpotrivă.
Poate că Cioran a deplâns astfel neputința sa de a-și ajuta prietenul evreu, pe Benjamin Fondane (fiul lui Isaac Wechsler), cel care a refuzat să plece din lagăr (de la Drancy) fără sora sa (Lina), după arestarea lor de către naziști (Gestapo) în urma unui denunț că ar fi evrei.
Oricum, Cioran s-a și auto-definit, cunoscându-și limitele:
”Românul iubește întorsătura, adică inconsecvența în procesul lucrurilor”, exprimare elegantă.
haman, daca ar fi reusit in planul sau criminal probabil ar fi spus acelasi lucru: „vai ce soarta tragica au avut evreii”. toate gunoiele cand reusesc sa-ti faca rau se folosesc de Dumnezeu ca sa-si spele mainile si sa arate cat de nemernic ai fost tu, nu el care ti-a facut rau. manipulare si meschinarie de zile mari. acesta tipologie de meschini pentru ca nici macar indivizi nu i-as putea numi, nu au nici credinta in dumnezeu nici macar cat negru sub unghie insa il folosesc chiar ei pe Dumnezeu sa isi spele crimele pe care chiar ei le fac punand pe seama „rautatii” evreilor tot ceea ce „li s-a intamplat”.