Emil Cioran in cartea sa „Schimbarea la fata a Romaniei” scrie: „Daca un singur moment in evolutia lor evreii erau lipsiti de furia mesianica, dispareau pe loc. Prezenta lor milenara trebuia sa-i faca o evidenta inevitabila; si nu au reusit a intilni mai mult decit refuzul. Lumea nu i-a acceptat niciodata si nici nu-i va accepta. Ei sunt condamnati a nu se realiza niciodata in planul istoric, desi istoria este aspiratia cea mai pasionata. Daca totusi vor reusi sa se implineasca vreodata, atunci nu ne putem gindi decit la un moment final de istorie. Numai solutia apocaliptica este o iesiere pentru ei. Neam esentialmente profetic, in profetie se va salva. Isi va proiecta in continuu, la cine stie ce capat de soarta, paradisul terestru, pe care-l va ajunge pe ruinele lui proprii…” Ce parere aveti fata de aceasta gindire a lui Emil Cioran?
Asa dupa cum am mentionat si anterior, interpretarea citatelor scoase din context nu este benefica si in general o evit. In plus, opera lui Emil Cioran nu imi este cunoscuta, asa ca nu ma pot pronunta in cunostinta de cauza in legatura cu gandirea acestuia.
Totusi, comentand asupra citatului pe care mi l-ati indicat, sunt nevoit sa contrazic ideile propuse. In primul rand, afirmatia legata de „furia mesianica” si de sugestia ca numai aceasta a contribuit la existenta in zilele noastre a poporului evreu, este, in opinia mea, eronata. Desigur, conceptia mesianica si speranta in vremuri mai bune a ajutat (asa cum este si normal) la mentinerea unei atitudini pozitive si la trasarea unei conduite nationale, atunci cand multe din celelalte puncte de sprijin de care are nevoie un popor pentru a supravietui (o tara a sa, o limba comuna, etc.) disparusera. Cu toate acestea, sa nu uitam ca relatia evreilor cu lumea inconjuratoare si cu istoria este mult mai complexa si nu poate fi redusa in nici un caz la „furia mesianica”. Aceasta relatie include norme sociale si comportamentale, traditii si cultura, care nu au decat eventual o legatura minimala (desi ma indoiesc chiar si de aceasta) cu mesianismul.
In plus, sa nu uitam un concept iudaic relativ modern, insa care a fost inspirat din evenimente si idei cu radacini istorice mult mai adanci: sionismul. Fiind eminamente o incercare de a lua in propriile maini soarta nationala si denuntand chiar ideile mesianice (conform carora numai Dumnezeu putea readuce poporul evreu in Israel), evreii ca natiune au revenit in tara lor, au recreat-o din temelii, au aparat-o si au facut-o sa infloreasca. Multi dintre adeptii si promotorii sionismului, care s-au identificat profund cu iudaismul, cultura iudaica si cu destinul poporului evreu, au respins ideile mesianice care vorbeau despre reintoarcerea evreilor in Israel numai odata cu inceperea Erei Mesianice. Odata cu trecerea timpului, renasterea Statului Israel Modern a fost recunoscut ca o realitate nationala, culturala si religioasa de necontestat. Statul Israel Modern si o rugaciune pentru bunastarea acestuia (recitata in fiecare Shabat) au fost introduse si in ritualul sinagogal. In aceasta rugaciune, Statul Israel, o creatie umana, (desigur, cred eu, cu ajutorul lui Dumnezeu) este numit „reshit tzemihat gheulateinu” („inceputul infloririi mantuirii noastre”).
A doua critica majora pe care vreau sa o aduc ideilor din citatul oferit este aceea legata de momentul pe care Emil Cioran il sugereaza pentru „implinirea” (dupa cum o numeste) a poporului evreu. Personal, eu nu consider poporul evreu „ne-implinit” la ora actuala. Desigur, este intotdeauna loc de mai bine si probleme exista chiar si in cele mai de succes comunitati evreiesti, insa nu cred ca numeroasele realizari ale evreilor, trecute sau prezente, trebuie trecute sub tacere. Ma refer aici la uriasa contributie a evreilor la cultura lumii, la sistemul legislativ iudaic, care – impreuna cu cel roman – a dat nastere legislatiei moderne a multor state ale lumii, ma refer la faptul ca doua alte mari religii ale lumii (crestinismul si religia islamica) isi au radacinile in iudaism si in textele sfinte pe care acesta le-a prezentat lumii, si exemplele ar putea continua… Si ma intreb cu mirare in ce masura toate aceste realizari si, le-as numi eu, impliniri nu sunt parte din soarta poporului evreu, contrazicand astfel ideea ca aceasta soarta poate fi implinita doar „la final de istorie” si „pe ruinele proprii”…
Cioran ca si Tutea in tinerete au simpatizat cu miscarea legionara. Aveau capul cam umflat. Cred ca anti-sionismul este o masura permisa de Creator pentru a releva laturile intunecate care se ascund in inimile unor oameni chiar daca pe un domeniu al existentei pot fi geniali. Cand spun inima, pot da ca exemplu o persoana cunoscuta din copilarie care ura evreii, fiind analfabeta . Daca ii cereai un argument nu putea sa ti-l dea desi copilarise cu ei.
Da, însă Petre Țuțea mai întâi a aderat la marxism, mult mai târziu la mișcarea legionară, iar în cele din urmă a fost gând la gând cu Silviu Brucan (/s…..d people, tradus)
Iar Emil Cioran a avut ca tată un protopop ortodox, apoi fost simpatizant al mișcării legionare, după care s-a dezis și a depus eforturi pentru a îl salva de la Auschwitz pe scriitorul evreu Benjamin Fondane (Fundoianu sau Wexler), prieten al său.
Eu zic că Emil Cioran a înțeles valorile, chiar în mod admirativ:
«Nu este deloc comod să te fi născut într-o ţară de mâna a doua. Luciditatea devine tragedie. Şi dacă nu te sugrumă o furie mesianică, sufletul se îneacă într-o mare nemângâiere.»
«Conştiinţa e cu atât mai cuprinzătoare cu cât actualitatea ei înglobează mai activ trecutul,, încât perspectivismul istoric defineşte dimensiunile conştiinţei.»
«Respiraţia istorică a unui popor e cu atât mai amplă cu cât misiunea lui e mai mare.»
«Adâncimea sufletească a unui popor se măsoară după gradul de religiozitate»
«Inspiraţia de moment este legea noastră. Românul iubeşte întorsătura, adică inconsecvenţa în procesul lucrurilor»
«Fericite acele popoare care au reuşit să fie primejdie pentru lume. Avea-vom fericirea să devenim primejdie pentru noi înşine?»
lumea muta, multa si marunta a acceptat poporul evreu dintotdeauna. inclusiv in perioade vechi testamentare.
lumea la care face referire emil cioran, este oricum lumea care a adus sfarsitul fiecarui vietuitor de pe acesta planeta. tot ceea ce mai lipseste acestei lumi este sa puna stapanire pe creierele si mintea tuturor oamenilor vii. daca vor reusi asta, apocalipsa nu va fi numai pentru evrei ci si pentru toata lumea muta, multa si marunta.
Chiar dacă Cioran a vrut o filosofie n-a putut pătrunde în planul lui Dumnezeu și el n-a înțeles nimic despre evrei. Israel a fost este și rămâne poporul ales a lui Dumnezeu.
Am citit nu prea mult din informatiile de pe pagina dvs si va felicit pentru atitudinea pacifista si reactiile lipsite de ura fata de afirmatiile lui Cioran despre care am auzit numai lucruri bune fara sa citesc ceva din cartile sale insa cele doua texte supuse analizei sunt de-a dreptul hilare si primitive .Sunt foarte interesat de cultura natiunii evreiesti si sunt sigur ca am ce invata din ea .Cu multa stima un liber cugetator care stie ca este un fiu de Dzeu si ca religiile egal cum s-ar numi acestea i-a facut pe oameni sa se dusmaneasca timp de mii de ani .Acest mileniu este posibil sa fie dominat de pace cand oamenii vor intelege ca religia este inventia omului spre inrobirea altor oameni si ca toti suntem UNU