Credit foto: ChatGPT | openAI
Un bun prieten de-al meu (care va rămâne anonim aici pentru că nu i-am cerut permisiunea să-l amintesc nominal) mi-a spus odată un lucru extraordinar: ”Sunt deja mulțumit, îndestulat și binecuvântat. Atunci când mă rog, tot ce Îi cer lui Dumnezeu este să-mi dea și pe mai departe exact ceea ce am acum.” Este desigur o abordare foarte interesantă asupra vieții, rugăciunii și a relației cu Atotputernicul, mai ales într-o lume în care oamenii cer și se simt îndreptățiți adesea să primească cât mai multe...
La prima vedere, rugăciunea lui pare minimalism, însă chiar nu este. Prietenul meu are o familie, lucrează, voluntariază, are proiecte și planuri personale, învață, are casă și mașină, face excursii, se distrează și își petrece timpul liber în mod util și plăcut. Nu este nicidecum vreun pustnic sau vreun om retras din societate sau vreun zgârcit, ci dimpotrivă, este un om cu o bucurie de a trăi extraordinară, cu dinamism și energie, cu inimă largă și planuri frumoase pentru prezent și viitor.
Surprinzător și poate șocant, în pericopa din această săptămână găsim un episod care se leagă foarte strâns de cele de mai sus. În capitolul 28 din Cartea Genezei, în cuvintele lui Iacov către Dumnezeu, citim următoarea declarație / promisiune / rugăciune (Tora o numește ”făgăduință”, dar sincer, cred că este vorba despre mai multe lucruri într-unul singur):
Dacă Dumnezeu va fi cu mine și mă va păzi pe drumul acesta pe care eu merg și-mi va da pâine să mănânc și haină să îmbrac, și mă voi întoarce în pace la casa tatălui meu – [atunci] DOMNUL îmi va fi Dumnezeu, iar piatra aceasta pe care am pus-o stelă va fi casa lui Dumnezeu și [din] tot ceea ce îmi vei da, Îți voi da negreșit zeciuială.” – Geneza 28:20-22
Desigur, cadrul în care aceste cuvinte sunt rostite este cunoscut: nevoit fiind să fugă de acasă de teamă că fratele său Esav îl va ucide, Iacov părăsește casa părintească și adăpostul cald al corturilor de studiu și se aventurează în noapte. Tora ni-l arată singur pe drum, dormind cu capul pe pietre, fără avere, fără prieteni, expus și singur. Și în acea negura fizică și emoțională în care se afla, imediat după visul pe care îl are cu îngerii care urcă și coboară pe scară, Iacov rostește una dintre cele mai pline de miez și poate enigmatice rugăciuni ale iudaismului.
Ce cere el de fapt? Trei lucruri:
- protecția divină (”Dumnezeu mă va păzi”);
- garanția subzistenței (”pâine să mănânc și haină să îmbrac”);
- promisiunea reîntoarcerii (”mă voi întoarce în pace la casa tatălui meu”).
Și ce promite în schimb: o relație cu Dumnezeu (”Domnul îmi va fi Dumnezeu”).
Unul din comentatorii din secolul al XIX-lea, rabinul Samson Rafael Hirsch, face o observație interesantă, cumva similară cu observația pe care am amintit-o în comentariul la pericopa de săptămâna trecută, pericopa Toldot: ordinea în care este formulată rugăciunea este bizară.
Ca punct de referință: în Cartea Numeri, atunci când Tora ne oferă celebra Birkat Kohanim, binecuvântarea cu care kohenii binecuvântează poporul evreu până în zilele noastre, ordinea este firească și exact opusă ordinii din acest verset. Acolo, binecuvântarea începe cu ”Să te binecuvânteze Domnul și să te păzească!” (Numeri 6:24).
Însă Iacov cere mai întâi să fie ”păzit pe drumul pe care merge”. Și ne punem întrebarea: păzit de ce? De hoți? Ce i-ar fi putut fura? Iacov nu avea nimic: nici bani, nici turme, nici avuții. Păzit de pericole? Pericolul cel mai mare era înapoia lui (în casa în care locuia fratele său Esav, care jurase să-l omoare), și nu înainte. Desigur, putem invoca pericolul necunoscutului, însă acesta nu este un pericol propriu-zis, ci mai degrabă o teamă de ceea ce nu știm (care poate fi bun sau rău). Ar fi fost așadar mai firesc ca Iacov să-I ceară mai întâi ceva lui Dumnezeu și abia apoi să-L roage să-i protejeze acel ceva.
Explicația oferită de rabinul Hirsch este uimitoare: ordinea este corectă, pentru că Iacov nu a cerut protecție pentru posesiuni materiale, ci pentru ceva mult mai fragil și infinit mai prețios: valorile moral și spirituale pe care le dobândise în casa tatălui său. Atunci când pleci dintr-un mediu al sfințeniei către o lume a intereselor și compromisurilor, pericolul cel mai mare nu este să fii jefuit de alții, ci să te jefuiești singur, să-ți pierzi identitatea și compasul moral.
În Geneza 25:27, Iacov este numit איש תם ישב אהלים (iș tam ioșev ohalim) – ”un om simplu (sau integru), trăitor în corturi”. Conform midrașului citat de Rași, această descriere ne spune că Iacov crescuse într-un spațiu al purității, al studiului Torei, al respectării voinței divine, al moralității și spiritualității. Acum, aflat într-o călătorie către necunoscut, pe drumul către casa lui Lavan în care avea să trăiască mai bine de douăzeci de ani, Iacov era pentru prima dată expus unei lumi în care succesul se obținea mai curând prin viclenie decât prin corectitudine. Iar criza prin care trece acum Iacov este una identitară. ”Cine sunt eu de fapt?” – se întreabă el. Sunt oare יעקב (Iaakov), cel al cărui nume este asociat cu ויעקבני זה פעמים (veiaakveini ze paamaim) – ”[Iacov] m-a păcălit de aceste două ori”? Sau sunt ישראל (Israel), asociat cu ישר אל (iașar El) – ”drept este Dumnezeu”? Care este menirea mea: să-mi obțin succesul fiind un om drept, așa cum am învățat acasă, sau un om parșiv, ajungând să confirm astfel cuvintele lui Esav?
De aceea – ne spune rabinul Hirsch – rugăciunea lui Iacov amintește protecția divină înaintea pâinii și hainei: pentru că, în realitate, integritatea este bunul cel mai de preț pe care un om îl poate pierde atunci când este expus lumii dezlănțuite și luptă pentru propria supraviețuire.
Rugăciunea lui Iacov este simplă. Sforno remarcă chiar că ea amintește doar strictul necesar (pâine și haine), fără să ceară bogăție sau faimă sau poziție socială. Este rugăciunea unui om care nu cere succes în viață, ci doar libertatea de a i se îngădui să-și păstreze ”cei șapte ani de acasă”, valorile morale și spirituale pe care i le-au încredințat părinții săi. Și este o rugăciune la care Dumnezeu răspunde pozitiv și i-a îndeplinește, căci în final, în celebra întâlnire cu Esav, Iacov afirmă: יש לי כל (ieș li kol) – ”am de toate” (Geneza 33:11).
Însă poate cea mai profundă expresie a simplității rugăciunii lui Iacov apare în finalul versetului: dacă voi primi toate acestea, spune el, atunci ”Domnul îmi va fi Dumnezeu.”
Tot rabinul Hirsch elucidează această concluzie: mulți oameni sunt capabili să recunoască mâna lui Dumnezeu în succesul pe care îl obțin. În acele momente, ei simt că Dumnezeu i-a binecuvântat, că El le-a dat belșug și le-a ascultat rugăciunile. Însă este mult mai dificil să simți intervenția divină nu doar în ceea ce primești de la El, ci și în ceea ce ești dator să-I dai în schimb. Numele divine pe care Iacov le folosește în rugăciunea sa nu sunt deloc întâmplătoare. Tetragrama (redată ”Domnul”, pronunțată A-donai în ritual și Hașem în restul timpului) este asociată în iudaism cu atributul milei și bunătății divine. În schimb, numele E-lohim (redat ”Dumnezeu”) este asociat cu justiția divină, cu capacitatea lui Dumnezeu de a impune legi și de a oferi răsplată și pedeapsă în funcție de respectarea sau încălcarea acestora.
Ce spune Iacov? ”Domnul îmi va fi Dumnezeu”. Altfel spus: vreau să am o relație nu doar cu latura milostivă a Divinității, ci și cu cea în care Atotputernicul îmi cere să-I urmez poruncile. Vreau nu doar să fiu protejat de Dumnezeu, ci și să-L slujesc.
Și apropo, această idee o regăsim mai apoi și în spița lui Iacov, adică în poporul evreu în sine, atunci când Dumnezeu Însuși afirmă în mai multe versete din Tora: ”Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului ca să vă fiu Dumnezeu, Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” – Numeri 15:41 ș.a. În viața lui personală, Iacov anticipează destinul poporului lui Israel: o viață în care credința în Dumnezeu nu se traduce doar prin recunoștință, ci și prin responsabilitate.
Aceasta este probabil cea mai valoroasă lecție din rugăciunea lui Iacov, o lecție valabilă și în zilele noastre. Între visul înalt al scării și realitatea amară a muncii la Lavan există un drum care nu este doar al lui Iacov, ci al oricărui om care trece prin viață. Cariera, câștigul, succesul – toate acestea sunt într-adevăr necesare, dar niciuna nu-l definește pe om. Ceea ce cere Iacov este să fie ajutat să nu se piardă pe el însuși. Să poată dobândi pâine și haină muncind cu integritate și corectitudine, să poată duce o viață liniștită, morală și spirituală, să-și păstreze sufletul integru și să aibă parte de o binecuvântare divină care să-i fie atât protecție, cât și călăuză.
Prietenul meu pe care l-am amintit la început cere același lucru în rugăciunea lui: nu mai mult decât are, ci permisiunea de a păstra ceea ce are. Cere ca Dumnezeu să continue să-Și manifeste binecuvântarea față de el și familia lui, chiar și atunci când drumul este lung și sinuos și trece poate prin noapte sau teamă sau încercări.
Fie voia Lui să găsim cu toții puterea de a ne adopta cu toții această viziune despre lume și să ne regăsim fericirea nu atât în ceea ce am putea primi, ci în lucrurile prețioase pe care le-am primit deja.
Șabat Șalom!
Salut, mi-asi dori sau daca se poate spune toate greselile din biblia cornilescu, sau daca mai este necesar sa o citesc. Va Multumesc
Îmi pare rău, dar mi-ar fi imposibil să fac o listă. Biblia Cornilescu este o lucrare de mare valoare în special la vremea elaborării ei și, desigur, prin faptul că este una din cele mai populare versiuni ale Bibliei în limba română. Uneori, traducerea din ea nu este conformă cu originalul sau conține nuanțe diferite sau scăpate din original. Dacă doriți să citiți o traducere a primelor cinci cărți ale Bibliei (Tora) în spiritul tradiției iudaice și realizată după originalul în limba ebraică, vă recomand traducerea din volumul ”Tora și haftarot”, disponibilă pentru achiziționare pe site-ul jewishbooks.ro și online, pe site-ul Sefaria.org.
Shalom multumesc Ca primesc email si pot Citi in liniste. Hrana aceasta e o binecuvantare, divina Hasem sa fie cu Spiritual vostru sa impartasiti tuturor un fir de aur curat de Credinta draga frate Dl Rosen!!
Poate greșesc
Cred ca rugăciunea lui Iacov este rugăciunea unui om care a ajuns să recunoască supremația lui Dumnezeu
De fapt, un om care începe să se teamă de Dumnezeu, când este trimis din casa părinților săi la multe sute de km distanță, către neamurile mamei sale
În vremurile străvechi o astfel de călătorie, pe jos, pe o distanță atât de mare implică mult mai multe riscuri potențiale decât în ziua de azi: animale sălbatice, întâlnirea unor oameni răi, boli potențiale și poate chiar moartea
Călătoria lui Iacov are loc, în condițiile în care, nu cu mult timp în urmă, la sfatul mamei, prin înșelarea tatălui său, obținuse binecuvântarea tatălui său
La prima vedere, obținerea binecuvântării tatălui său ar fi însemnat dispariția oricăror griji și o viață îmbelșugată fără mari eforturi
Și cu toate ca Iacov a obținut, prin înșelăciune, binecuvântarea tatălui său, Iacov nu a obținut încă binecuvântarea lui Dumnezeu
Și doar după ce a urmat calea cerută de Dumnezeu, Iacov a obținut și binecuvântarea lui Dumnezeu
Trebuie sa cazi ca să poți să te ridici mai sus
Și tb să te temi de Dumnezeu ca să poți să te apropii de El
Ferește-te de rău și fă binele
Caută pacea și o urmează pe ea
Foarte interesant comentariul ! Buna observația ordinii în cererile patriarhului lacov! Fără el nu cred că mai urmau cele 12 seminții ale lui lsrael.
Shalom!
Vă mulțumesc pentru oportunitatea care o oferiți tuturor care doresc să citească și să înțeleagă Dvar Tora. Sunt foarte impresionată de profunzimea ideilor din comentariile dumneavoastră. Vă doresc multă sănătate, bucurie și prosperitate în fiecare zi.
Cu stimă și respect,
Dana Stana
Vă mulțumesc din suflet pentru mesaj și aprecieri! Mă bucur mult atunci când aceste materiale se dovedesc utile și inspiră. Toate urările de bine și dumneavoastră, alături de toți cei dragi!