INTREBARE:
De unde vine obiceiul de a pune biletele cu rugaciuni in Zidul Plangerii?

RASPUNS:
Kotel Ha’Maaravi (in traducere exacta Zidul de Vest) care exista astazi in Ierusalim este ultimul vestigiu ramas in picioare din Templul Sfant, distrus pentru a doua oara in anul 70 e.a. De fapt, acest zid este doar o parte dintr-un zid exterior, de sustinere, si nu parte din zidul propriu-zis al Templului. Cu toate acestea, datorita faptului ca este practic cel mai apropiat de locul unde s-a aflat Templul, Kotel Ha’Maaravi este considerat un loc sfant in traditia iudaica. Actualmente, Zidul Plangerii (numit asa datorita faptului ca timp de 2000 de ani evreii au deplans Distrugerea Templului) este loc de pelerinaj, rugaciune si meditatie pentru evreii din intreaga lume.

In ceea ce priveste obiceiul de a pune biletele cu rugaciuni in crapaturile zidului, va voi raspunde traducand dintr-un raspuns al rabinului Shraga Simmons (www.aish.com), raspuns care mi se pare absolut superb:

Pentru a raspunde la intrebare, trebuie sa mergem in indepartatul Maroc, in secolul 18…

“Chiar crezi ca ar trebui sa ma mut in Israel?”, l-a intrebat Azulai pe rabinul sau, marele kabalist Or HaChaim. “Da”, i-a raspuns Or HaChaim. “Si atunci cand ajungi acolo, uite un biletel pe care vreau sa il pui in Zidul Plangerii.”

Azulai si-a impachetat cu grija lucrurile, iar biletelul de la rabinul sau l-a cusut in captuseala hainei pentru a se asigura ca nu il pierde. Odata ajuns in Israel, Azulai a fost atat de prins cu alte probleme incat a uitat de biletelul cusut in captuseala hainei. In fiecare zi mergea la sinagoga pentru a invata Tora, insa lucrurile erau dificile. In Maroc, fusese cunoscut si respectat ca rabin si invatator si avusese multi prieteni, insa in Israel era singur si nimeni nu il cunostea. Existau destui invatati evrei in Ierusalim, iar Azulai nu era tipul de om care sa se afirme singur.

In timp ce mergea catre casa intr-o zi si se simtea nu prea fericit, Azulai si-a adus aminte de biletelui lui Or HaChaim! A alergat imediat acasa, a descusut captuseala hainei si a dus biletul la Zidul Plangerii, unde l-a introdus intr-una dintre crapaturi.

A doua zi la sinagoga, cineva a avut o intrebare complicata din legea iudaica, intrebare care printr-o “coincidenta” se gasea chiar in capitolul de lege pe care il studia Azulai. Asadar, Azulai a putut raspunde imediat. Vazand acest lucru, altcineva i-a pus o alta intrebare, la care Azulai a raspuns de asemenea. In scurt timp, reputatia lui Azulai a crescut si el a inceput din nou sa se bucure de reputatia pe care o avusese in Maroc.

Un rabin local, vazand va norocul lui Azulai s-a schimbat, l-a intrebat: “Ce ai facut ca sa se produca aceasta schimbare?” “Nimic”, i-a raspuns Azulai. “Nu te cred”, a spus rabinul. “Ceva trebuie sa se fi intamplat ca sa iti schimbe norocul. Spune-mi!”

Cu greu, dupa multa gandire, Azulai si-a adus aminte: “In urma cu mult timp”, i-a spus el, “rabinul meu mi-a dat un biletel sa pun la Kotel, un biletel de care am uitat pana de curand.”

Rabinul l-a convins pe Azulai sa mearga impreuna la Kotel, sa gaseasca biletelul si sa citeasca textul scris pe el. Si iata ce au citit: “Draga Doamne, fie voia Ta ca studentul meu Azulai sa reuseasca in Israel!”

Azulai a continuat sa creasca in Tora si a devenit unul din cei mai mari intelepti ai timpului sau, cunoscut pana in ziua de astazi sub acronimul de “Chida”.

Astazi, oamenii pun biletele la Zidul Plangerii in fiecare zi. Ideea este ca nu ne rugam de fapt unui zid (asta ar fi ca si cum am vorbi la pereti!), ci este stiut ca Prezenta Divina salasluieste asupra Zidului Plangerii mai mult decat in alte locuri din lume (Midrash Shemot Raba 2:2 si Cantarea Cantarilor 2:4)

Mai mult, Talmudul ne invata ca toate rugaciunile acced catre Dumnezeu prin Ierusalim. Asadar, scrierea unei rugaciuni pe o bucata de hartie si punerea ei in crapaturile Zidului este ca si cum am mentine o legatura constanta cu Sursa, cu Dumnezeu.

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This