Credit foto: Kati Hoehl | Unsplash
Niciuna din cele 613 porunci nu apar explicit în pericopa Bamidbar pe care o citim în această săptămână, în Șabatul de dinainte de Șavuot. Cu toate acestea, există o interdicție practicată în lumea iudaică, la care Tora face aluzie în această pericopă și care merită explorată în amănunt: interdicția de a număra evrei în mod direct.
Iată ce îi spune Dumnezeu lui Moșe în debutul Cărții Numeri, într-o pericopă care se ocupă pe larg de recensăminte și numărători ale poporului lui Israel:
Faceți numărătoarea întregii obști a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casa părinților lor, după numărul numelor, toți cei de parte bărbătească, după recensământul lor. – Numeri 1:2
După cum puteți observa, versetul Torei nu exprimă vreo interdicție clară și explicită de a număra direct. Dimpotrivă, limbajul legat de modul de numărare este ambiguu, ba chiar am putea concluziona că numărarea directă este permisă și poate recomandată. Sursa principală a interdicției provine dintr-un alt verset al Torei, din Cartea Exodului, unde citim următoarele:
Când vei face recensământul copiilor lui Israel, după numărul lor, fiecare să dea Domnului răscumpărare pentru sufletul lui când îi vei număra; ca să nu fie molimă peste ei când îi vei număra. Aceasta să dea fiecare care trece prin recensământ: o jumătate de siclu, după siclul Sanctuarului (siclu de douăzeci de ghera), o jumătate de siclu, donație pentru Domnul. – Exodul 30:12-13
Ceea ce surprinde înainte de toate, nu atât din versete, ci mai curând la nivel conceptual, este faptul că Tora abordează o astfel de chestiune. La prima vedere, recensămintele par simple chestiuni administrative, însă în iudaism ele ating o zonă sensibilă, încărcată de profunzime teologică, riscuri spirituale și dezbateri legale.
Ce ne spune însă Tora? În Exodul 30:12, Dumnezeu precizează că fiecare individ inclus în recensământ trebuia să contribuie cu o jumătate de siclu, numărătoarea realizându-se apoi prin monedele colectate. Comentatorii explică motivația poruncii, concentrându-se pe fragmentul ”ca să nu fie molimă peste ei când îi vei număra”. Rași explică faptul că numărarea atrage după sine עין הרע – ain hara, adică deochiul (lit: ”ochiul rău”), punând în pericol sănătatea și chiar viața celor numărați.
Comentând asupra unei pagini din tratatul Ioma 22a din Talmud, Anaf Iosef (rabinul Hanoh Zundel ben Iosef din Polonia secolului 19) dezvoltă această idee și precizează că numărătoarea individuală îi separă pe indivizi de protecția colectivă a poporului evreu, expunându-i astfel, individual, la judecată divină. În cadrul poporului, fiecare evreu beneficiază nu doar de protecția propriilor sale merite, ci și de protecția meritelor înaintașilor, ale înțelepților și de protecția rezultată din legământul colectiv făcut de Dumnezeu cu poporul lui Israel. Atunci când un individ este însă indicat individual prin numărare, această protecție colectivă dispare (sau se diminuează) și atenția divină se concentrează pe acel individ. Altfel spus: când o parte dintr-un colectiv are o carență, o deficiență de orice fel, acea carență sau deficiență poate fi trecută cu vederea dacă ansamblul este pozitiv. Însă dacă partea este privită individual, protecția colectivității nu se aplică.
În legea mozaică, numeroase surse discută dacă această interdicție este de natură biblică (deoraita) sau de natură rabinică (derabanan). În primul rând, trebuie notat că această interdicție nu rezultă doar din versetele Torei. Ea este confirmată în mai multe episoade biblice, dintre care probabil cel mai cunoscut este cel amintit în Samuel II, capitolul 24, unde David face un recensământ direct și mii de evrei mor într-o molimă.
În esență însă, Rambam (Maimonide) consideră interdicția de natură biblică, poziție care este preluată și susținută și de unii rabini moderni. Există însă și poziția lui Rav Saadia Gaon și alții – și ea preluată și susținută de alți rabini moderni – conform căreia interdicția este doar de natură rabinică.
Ce facem însă în practică, în zilele noastre, în recensămintele oficiale, în ritual sau în alte situații, cum ar fi numărarea copiilor într-o clasă la școală sau numărarea persoanelor prezente la un minian (cvorum de rugăciune)?
Ei bine, pentru minian, legea mozaică are o soluție creativă: în loc să numărăm 1,2,3… folosim un verset biblic care are în ebraică zece cuvinte (numărul necesar pentru minian): ”Hoșia et ameha uvareh et nahalateha ureem venaseem ad haolam” – ”Salvează pe poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, păstorește-i și înalță-i până în veci!” (Psalmi 28:9). Desigur, și numărarea în gând, fără a rosti numerele, este permisă.
O altă practică acceptabilă este numărarea degetelor sau mâinilor ridicate ale persoanelor prezente, această soluție fiind folosită în Templul din Ierusalim pentru a alege kohenul care făcea slujba zilnică. Și alte forme de numărare indirectă sunt permise, cum ar fi cea pe care a folosit-o regele Șaul în Samuel I 11:8, când și-a numărat oștenii prin intermediul unor cioburi colectate de la fiecare.
Legat de recensămintele moderne, multe autorități rabinice – în special din tabăra care consideră interdicția de natură rabinică – permit numărarea, mai ales că ea nu se face de obicei direct, ci folosește mai curând metode statistice sau administrative, sau simple declarații legate de numărul persoanelor prezente într-o locuință. Există însă – ca și în alte subiecte legate de halaha (legea mozaică) – dispute și între autoritățile moderne, anumite grupuri sugerând că recensămintele de populație din Israel ar trebui evitate sau făcute în alt mod care să nu încalce litera și spiritul versetelor biblice
În concluzie: interdicția de a număra evreii este o idee subtilă și profundă, care are la bază o temă foarte importantă în iudaism: puterea forței colective. După cum am explicat, această idee nu este doar una strict legală, ci este o expresie a unei viziuni despre comunitate, despre protecția spirituală pe care comunitatea o oferă și despre responsabilitatea colectivă. Într-o lume marcată adesea de individualism, interdicția de a număra evreii ne reamintește nu doar de valoarea intrinsecă a fiecărui individ, ci și de valoarea fiecăruia ca o parte inseparabilă și semnificativă dintr-un întreg.
Șabat Șalom și Hag Șavuot Sameah!






Da, mulțumesc,
22.000 de leviți (Num.3:39, nu 2:39) adică bărbați de la o lună în sus incluzând și copiii la prima numărătoare, apoi 23.000 incluzând și copiii la a doua numărătoare, +1000, un spor de natalitate de 4,5% în favoarea leviților.
”Cei ieșiți la numărătoare, toți bărbații de la vârsta de o luna in sus, au fost de douăzeci și trei de mii. Ei n-au fost cuprinși in număratoarea copiilor lui Israel, pentru ca nu li s-a dat moștenire in mijlocul copiilor lui Israel.” (Num.26:62)
Însă numărul celor apți de luptă (de la 20 de ani în sus) a scăzut cu 0,27% (-1620).
Mulțumesc pentru corectare: Num. 3:39, nu 2:39.
Și eu mulțumesc pentru explicații.
Însă ceva tot nu îmi este clar comparând:
”…nu li s-a dat moștenire in mijlocul copiilor lui Israel.” (Num.26:62)
cu
”Și orice fată care are o moștenire in semințiile copiilor lui Israel, să se mărite după cineva dintr-o familie din seminția tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-și aibă moștenirea părinților săi.” (Num.36:8)
Adică ce va face o fată din seminția leviților (fără moștenire), admițând că sunt numai 12 seminții (cele cu moștenire)?
Ați încurcat lucrurile… Legea despre moștenirea fetelor se referă la moștenirea ogoarelor, pe care triburile le primiseră prin tragere la sorți când luaseră în posesie Țara Canaanului în vremea lui Ioșua. Dacă un proprietar de ogor murea fără urmași băieți, fetele lui îl moșteneau, având însă obligația să se mărite cu cineva din același trib, pentru ca pământul să nu părăsească posesiunea tribului. Această regulă însă – la fel ca tragerea la sorți care a debutat-o – nu includea tribul Levi, care nu a primit moștenire ogoare. Leviții primeau în schimb doar niște pajiști în jurul cetăților în care locuiau (cf. Numeri 35), și din care se întrețineau. În plus, ei beneficiau de o zeciuială specială (maaser rișon – cf. Num. 18:21-24), pe care fiecare proprietar de ogor trebuia să o separe din recoltă
Mulțumesc.
Nu le-am încurcat foarte rău, Levi are totuși și el o moștenire (pe Domnul):
”De aceea Levi n-are nici parte de moșie, nici moștenire cu frații lui: Domnul este moștenirea lui, cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău. (Deut.10:9)”
Însă tot nu îmi este clar numărul (practic al) semințiilor, 12 sau 13; pentru asta am citat cele două versete privind fata (unui levit) care se va mărita cu cineva din seminția tatălui ei (și nu cu cineva din celelalte 12 seminții, cele cu moștenire-ogor).
Nu este așa?
Regula cu măritișul fetei în același trib nu se aplică la fiicele leviților, pentru că acea regulă este legată intrinsec de păstrarea ogoarelor moștenite în cadrul aceluiași trib. Din moment ce leviții nu au ogoare, fiica nu are obligația să se mărite cu cineva din același trib.
Legat de numărul semințiilor am explicat: sunt 12. Atunci când Levi este numărat, triburile Efraim și Menașe sunt considerate o singură seminție (Iosef). Iar atunci când tribul Levi nu este numărat, Iosef se împarte în două triburi (Menașe și Efraim).
Sper să fie mai clar acum.
Mulțumesc, da, însă percep ca puțin forțată socoteala asta cu semințiile (triburile), ba împărțite cumva, ba reunite cumva, doar ca să iasă 12.
Nu e nimic forțat. Numărul este 12, niciodată 13. Același număr 12 rezultă însă din două enumerări diferite: pentru moștenire/tabere/război vs. pentru binecuvântare.
În Geneza 49 (binecuvântarea lui Iacov) – Menașe și Efraim nu apar, ci sunt parte din Iosef. Levi apare. Total: 12.
În Numeri 1 (pentru război și moștenirea ogoarelor ancestrale) – Iosef este împărțit în Menașe și Efraim. Levi nu e inclus, ci apare separat. Total: 12.
În Numeri 2 (pentru aranjarea taberelor), – Iosef este împărțit în Menașe și Efraim. Levi nu apare deloc. Total: 12.
În Deuteronom 33 (binecuvântarea lui Moșe) – Levi apare. Iosef apare ca un singur trib (format din Menașe și Efraim). Total: 12.
Exodul 28:15-21 vorbește despre 12 pietre pe pieptarul judecății și precizează clar că sunt 12 triburi.
Mulțumesc,
da, așa este, apar 12 fii și în 1Cron.2:1-2:
1. Iată fiii lui Israel: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon,
2. Dan, Iosif, Beniamin, Neftali, Gad și Așer.
însă în Num.1:20 … 43 semințiile sunt în subiect (nu fii) și apar deja nepoți ai lui Iacov (Menașe și Efraim) cu dispariția lui Iosif (tatăl acestora – fiul) din definiția semințiilor.
Corelat cu faptul că mama acestora (Menașe și Efraim) era Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On (Fac.46:20), mi s-a părut ciudată acestă nouă definiție a semințiilor (cu eliminarea lui Iosif din numărătoare).
Iosef nu este propriu-zis eliminat, ci mai degrabă înlocuit de cei doi fii ai săi.
Da, înlocuit (nu eliminat propriu zis) prin filiație pe linie paternă și cu dublă pondere la numărarea semințiilor, chiar dacă mama Asnat nu era evreică ci de origine egipteană.
Shalom! Sunt fascinat de tot ce ține de poporul ales , sursa noastră spre Veșnicie. Elohim să vă binecuvânteze!
Taxa de răscumpărare aferentă numărării poporului are alt sens, după părerea mea
La ieșirea din Egipt poporul evreu era deja în număr mare
Este evident, ca ulterior ieșirii din Egipt, datorită grijii și binecuvântării lui Dumnezeu, numărul populației evreiești a crescut
Principala poruncă, sau una din principatele porunci adresate poporului evreu, cat și fiecărei persoane este aceea de a te teme de Dumnezeu
Un număr mare al populației ar putea să te ducă la gândul ca aceea populație reprezintă o putere
Uitând ca totul se întâmplă prin mila lui Dumnezeu
Așa ca, pt a nu cădea în păcatul încrederii în puterea poporului evreu (putere datorată numărului mare de evrei) tb să plătești un preț de răscumpărare, care să îți arate ca nr mare al poporului evreu este consecința binecuvântării și grijii lui Dumnezeu
Taxa de răscumpărare tb sa te ferească de încrederea în puterea ta și a numărului poporului
Ferește-te de rău și fă binele
Caută pacea și o urmează pe ea
Din ce verset al Torei deduceți că ”ulterior ieșirii din Egipt, numărul populației evreiești a crescut”?
Exodul 12:37 – Toată populația majoră fără copii sub 600.000. Cred ca se referă la întreaga populație evreiască ieșită din Egipt, mai puțin tinerii sub 20 de ani
Numeri 1:46 – În anul al doilea după ieșirea din Egipt, doar bărbații evrei în stare să poarte armele depășeau numărul de 600.000.
Numărul poate fi o binecuvântare. Și numărătoare poate fi o binecuvântare. Dacă respecți legământul. Dacă nu respecți legământul, atunci atât numărul cat și numărătoarea nu vor aduce binecuvântare
Cele două numere se referă la aceeași categorie de populație, femeile și copiii nefiind numărați explicit nici la prima și nici la a doua numărătoare. Numărul total de evrei este estimat la aproximativ 3.000.000 de persoane conform Targum Ionatan, în timp ce alte surse estimează aproximativ 3.500.000 persoane. În aceste condiții, creșterea de la o numărătoare la alta este de aproximativ 0.6%. Este într-adevăr o creștere, dar nu atât de semnificativă pe cât sugerați dvs.
Da,+3550 (cam 0,6%):
”Aceștia sunt copiii lui Israel, ieșiți la numărătoare, după casele părinților lor. Toți cei ieșiți la numărătoare și care au alcătuit taberele, după oștirile lor, au fost sase sute trei mii cinci sute cincizeci.” (Num.2:32)
Însă:
”Leviții, după seminția părinților lor, n-au intrat in numărătoarea aceasta.” (Num.1:47)
Corect, dar n-au intrat nici în prima numărătoare. Traducerea versetului din Numeri nu include cuvântul ”aceasta” la final (care ar face deosebire de cealaltă numărătoare), ci este: ”Dar leviții, după tribul părinților lor, nu au fost numărați în mijlocul lor.”
Da, așa este, cuvântul ”aceasta”, sugerând și o ”cealaltă” (numărătoare anterioară) pare a fi o eroare de traducere, un cuvânt în plus.
Însă,
(în Num.1:20 … 43) apar 12 seminții numărate:
Fii lui Ruben (1), Simeon (2), Gad (3), Iuda (4), Isahar (5), Zabulon (6), Efraim (7), Manase (8), Beniamin (9), Dan (10), Așer (11), Neftali (12).
plus seminția lui Levi (13) care nu a fost numărată ar însemna acum 13 seminții, deși:
”Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit un altar la poalele muntelui și a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israel.” (Exod.24:4)
Adică 12 (seminții inițiale) devin 13.
Greșesc?
Da, în mod cert greșiți.
În primul rând, nu sunt niciodată 13 seminții, ci doar 12. Uneori Levi este inclus între seminții și atunci Efraim și Menașe sunt considerați a fi o singură seminție (a lui Iosef, părintele lor). Alteori, Levi lipsește și atunci Efraim și Menașe sunt considerați a fi două seminții. Nu există însă nicăieri noțiunea de ”cele 13 seminții ale lui Israel”. Israel are 12 seminții.
În al doilea rând, numărul de seminții nu are nicio legătură cu numărul total de evrei.
În al treilea rând, Cartea Exodului nu oferă un număr precis de evrei, ci vorbește doar de ”aproape 600.000” (Ex. 12:37). Cele două numărători relevante se regăsesc ambele în Cartea Numeri. Prima (din Numeri cap.1) este făcută în anul următor după exod. A doua (din Numeri cap.26) este făcută la finalul perioadei de peregrinări prin deșert, înainte de a intra în Israel.
PRIMA NUMĂRĂTOARE
* evrei apți de luptă – 603.550 (Num. 1:46)
* leviții nu sunt incluși la numărătoare (Num. 1:47)
* leviți apți de serviciul divin – 22.000 (Num. 2:39)
* TOTAL: 603.550 + 22.000 = 625.550
A DOUA NUMĂRĂTOARE
* evrei apți de luptă – 601.730 (Num. 26:51)
* leviții nu sunt incluși la numărătoare (Num. 1:47)
* leviți apți de serviciul divin – 23.000 (Num. 26:62)
* TOTAL: 601.730 + 23.000 = 624.730
Din cele două numărători rezultă o diferență de minus 820 evrei. Așadar, numărul evreilor a SCĂZUT cu aprox. 0.13% în anii de peregrinări, adică putem considera că practic a rămas constant. Așadar, ideea dvs. inițială, că ”ulterior ieșirii din Egipt, datorită grijii și binecuvântării lui Dumnezeu, numărul populației evreiești a crescut” este greșită. Putem vorbi desigur de creștere în anii următori și până în zilele noastre (azi sunt aprox. 16 milioane de evrei în întreaga lume), dar dacă ne referim strict la Exod și la cei 40 de ani de peregrinări, textul biblic spune exact contrariul față de ce susțineți dvs.
Erată: … a scăzut cu 0,3% (-1820), scuze.