In pericopa din aceasta saptamana, Iaacov se intoarce acasa si se reintalneste cu Esav. Este o intalnire plina de tensiune, o intalnire din care Iaacov poate iesi foarte rau, ba chiar este posibil sa nu iasa deloc. Este o intalnire pentru care Iaacov este nevoit sa trimita daruri inaintea sa (32:4-6), sa isi imparta tabara in doua, sperand ca macar parte din familie sa supravietuiasca (32:8-9) si sa se roage cu ardoare (32:10-13).
Si, sincer, m-a framantat dintotdeauna intrebarea: Oare de ce vrea Iaacov sa se intalneasca cu Esav? De ce este necesar sa vina inapoi in Tara Canaanului? Nu poate sta acolo unde este, nu poate merge in alta parte? Desigur, un raspuns foarte simplu este acela ca in versetul 31:3, Dumnezeu Insusi i se arata lui Iaacov si ii spune: „Intoarce-te in tara parintilor tai si in locul in care te-ai nascut si Eu voi fi cu tine.”
Un motiv suficient de bun si de clar pentru a se intoarce, nu-i asa? Da, insa ce vrea oare sa spuna Dumnezeu cu acest verset?
Daca ne uitam cu atentie, in intreaga viata a lui Iaacov trasatura definitorie, „firul rosu” al povestii sale este TEMEREA. Incepand chiar de la nastere, Iaacov este cel de-al doilea, cel aparent fara putere, care reuseste doar sa prinda calcaiul (ekev) fratelui sau (25:26). El este un „ish tam ioshev ohalim”, un om simplu, care locuieste in corturi (25:27). Iaacov „fura” binecuvantarea parinteasca, insa numai la indemnul Rebecai (27:6). Iar atunci cand lucrurile degenereaza, cand conflictul dintre el si Esav este pe cale de a fi escaladat, Iaacov fuge (28:5). La Lavan, lui Iaacov ii trebuie douazeci de ani de munca incheiati pentru a dobandi ceea ce i se cuvine. Iar la final, atunci cand devine clar ca relatia cu Lavan este si ea in pericol, Iaacov fuge din nou (31:20).
Insa in intalnirea cu Lavan din finalul capitolului 31, Iaacov devine barbat cu adevarat. Pentru prima data in viata, Iaacov „isi ia inima in dinti” si vorbeste:
„Iaacov a vorbit si i-a spus lui Lavan: Care este nelegiuirea mea si care este pacatul meu, de ma urmaresti cu atata inversunare. Mi-ai cautat prin toate lucrurile si ce ai gasit din lucrurile din casa ta?! Scoate-le aici inaintea fratilor mei si fratilor tai si lasa-i sa judece ei intre noi! Nu ti-am adus acasa vite sfasiate de fiare: eu insumi te-am despagubit pentru ele; imi cereai inapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. Ziua ma topeam de caldura, iar noaptea ma prapadeam de frig si-mi fugea somnul de pe ochi. Iata, douazeci de ani am stat in casa ta, ti-am slujit paisprezece ani pentru cele doua fete ale tale si sase ani pentru turma ta si de zece ori mi-ai schimbat simbria. Daca n-as fi avut cu mine pe Dumnezeul tatalui meu, pe Dumnezeul lui Avraham, pe Acela de care se teme Itzhak, mi-ai fi dat drumul acum cu mainile goale. Dar Dumnezeu a vazut suferinta mea si osteneala mainilor mele si ieri noapte a rostit judecata.” – Geneza 31:36-37
Pentru prima data in viata, dupa douazeci de ani de munca, Iaacov vorbeste cu adevarat… Si acesta este momentul in care, la inceputul pericopei noastre, el trebuie sa isi intalneasca fratele si sa il priveasca in ochi. Pe tot parcursul pericopei din aceasta saptamana, un cuvant care revine aproape obsesiv este „panim” (fata, figura). Iaacov numeste locul in care se intalneste cu ingerul Peniel („pnei Elokim”, fata lui Dumnezeu). Iaacov trimite soli (sau ingeri) lefanav, inaintea sa catre Esav. Iar in versetul 32:21, Iaacov le porunceste solilor catre Esav: „Va’amartem gam hine avdeha Iaacov ahareinu, ki amar: ahapra panav baminha haolehet lefanai, ve’aharei hen ere panav, ulai isa panai.” („Sa ii spuneti [lui Esav]: Iata, slujitorul tau Iaacov este in urma noastra. Caci a spus: Il voi potoli cu ofranda aceasta care merge in fata mea, iar apoi il voi vedea fata in fata, poate ma va primi cu o fata [binevoitoare].”)
Oare de ce vine Iaacov in Canaan? Si oare ce vrea sa ii spuna Dumnezeu in versetul 31:3 („Intoarce-te si Eu voi fi cu tine.”)? O explicatie simpla este ca Dumnezeu doreste sa il asigure ca totul va fi bine, ca il va apara, ca nimic rau nu i se va intampla… Insa acest lucru, si poate NUMAI acesta, s-a intamplat in toata viata lui Iaacov pana acum! Sincer, ceea ce cred ca Dumnezeu vrea sa ii spuna este ca este timpul sa devina adult! Cred ca Dumnezeu vrea sa ii spuna ca poate deveni ceea ce este menit sa fie, cel de-al treilea patriarh, mentinand astfel vie relatia cu El, numai daca vine acasa si isi priveste fratele in ochi…
In versetele 32:25-32, chiar in toiul pregatirilor pentru intalnirea cu Esav, Iaacov ramane singur si lupta (32:25). Nu mai este nimeni care sa il salveze, nu mai exista parinti, nu mai exista slujitori, Iaacov este pe cont propriu. Si acesta este momentul in care chiar si Dumnezeu urmareste lupta „de departe”, o lupta intre el si un inger, conform Midrash-ului, chiar Satan, ingerul pazitor al lui Esav. Este momentul in care Iaacov (de la radacina „ekev”, insemnand „calcai” – Geneza 25:26) devine Israel (de la „sarita im Elokim ve’im anashim va’tuchal”, „care se lupta cum Dumnezeu si cu oamenii si invinge” – Geneza 32:29). ESTE MOMENTUL IN CARE FUGA LUI IAACOV INCETEAZA!
In Midrash (Bereshit Raba 14:7), rabinii comenteaza asupra versetului din Geneza 2:7 in care Tora ne spune ca omul a fost creat din „afar ha’adama”, din praful pamantului. Spune Midrash-ul: „‘Afar’ inseamna de fapt ‘ofer’ (un om tanar). Cand Adam si Eva au fost creati, au fost creati in varsta de douazeci de ani, in plinatatea puterii lor.”
Poate ca acestia sunt cei douazeci de ani ai lui Iaacov. Poate ca sunt anii in care Iaacov a incercat sa ajunga la plinatatea puterii sale, inainte de a isi infrunta destinul. Poate ca toti anii in care a ezitat au fost de fapt anii „copilariei”, aceia in care parintii trebuiau sa aiba grija, in care fuga era solutia unei probleme, in care viata era simpla, „traita in corturi”… Abia acum, dupa douazeci de ani cu Lavan, Iaacov infrunta lumea reala! Abia acum il priveste pe Esav in ochi si, desi se teme, se pregateste, se roaga si trimite daruri pentru a dezamorsa o situatie…
De cate ori nu suntem si noi in fata acelorasi dileme? De cate ori nu am dori poate sa ne refugiem in lumea „cortului”, in lumea in care altii sa aiba grija de noi, in lumea in care daca gresim sa ne putem ascunde si sa nu fim raspunzatori? Insa spre deosebire de Adam si Eva, noi ne nastem inainte de douazeci de ani! Ne nastem, precum Iaacov, intr-o lume in care intr-adevar altii, parintii nostri, au grija de noi, insa pe care trebuie sa o parasim la un moment dat… Ne nastem in Gradina Edenului, in locul in care de obicei nu se intampla lucruri rele, in locul unde mama si tata au grija ca totul sa fie perfect. Ne nastem acolo pentru a ne incepe viata cu speranta, cu inocenta si naivitate, pentru a fi feriti o perioada de timp, asemenea lui Iaacov, de tragedii, de nevoi, de durere…
Insa paradisul nu este etern! Nici chiar pentru Adam si Eva nu a fost, caci Dumnezeu le-a pus inainte „cheia” catre lumea si destinul oamenilor – Pomul Cunoasterii Binelui si Raului. Iar atunci cand ajungem in lumea aceasta, ceea ce suntem meniti sa facem este sa nu fugim ci sa luptam! Cand si cat suntem aici trebuie sa incercam sa luam viata cu bune si cu rele, cu raset si cu lacrimi si sa incercam sa facem, pentru noi si pentru ceilalti, o lume mai buna. Acesta este destinul nostru ca oameni si asa trebuie sa faca si Iaacov daca vrea ca Dumnezeu sa fie cu el. Trebuie sa privim greutatile in fata si sa intelegem ca a fi oameni inseamna a lupta, a lupta cateodata cu Dumnezeu, cateodata cu oamenii, a fi biruitor uneori, a pierde alteori…
Personal, daca as putea sa imi aleg destinul, daca as putea alege intre a trai in Gradina Edenului in absenta Pomului Cunoasterii si a privi viata in fata, aleg a doua varianta. Aleg sa vad bucuria unei nunti si tristetea unei inmormantari, sa imi utilizez potentialul la douazeci si patruzeci si saizeci si nouazeci si, daca va voi Atotputernicul, chiar la o suta douazeci de ani, pastrand cu mine o frantura din Gradina Edenului si din dulceata copilariei… Aleg sa nu fug de viata, ci sa o traiesc. Aceasta este viata care mi-a fost data, ca om pe acest pamant, si, sincer, Il iubesc pe Dumnezeu doar si pentru atat!
Shabat Shalom!
Multumesc pentru explicatii
Rabi Rosen, Bunul ADONAI sa-ti dea sanatate si intelepciune sa ne talmacesti TORA
La Multi Ani! Yom Huledet Sameach! Pana si dupa 175! Multumesc pentru parshah