Daca ar trebui sa fac un sumar al Cartii Genezei, cred ca as spune doar atat: in aceasta carte, Tora ne invata despre relatiile de familie. O multime de episoade biblice se concentreaza asupra dinamicii acestor relatii, a rivalitatii dintre frati, a incercarii partintilor de a educa si promova o anumita conceptie despre lume pe care copiii sa o impartaseasca, a dragostei parintesti fara margini, precum si a complexitatii vietii in general. Avraham si Sara, Itzhak si Rebeca, Ishmael si sotia sa, Iaacov, Lea, Rahel, Esav si sotiile sale, Iosef si fratii lui, Dina — toti acestia nu sunt personaje imaginare, ci oameni care iubesc, lupta, se casatoresc, au copii si mor, asa cum facem si noi…

In pericopa Toldot pe care o citim in aceasta saptamana, Tora ne vorbeste despre prima pereche de gemeni a istoriei: Esav si Iaacov. Ambii fii ai lui Itzhak si ai Rebecai, crescand cu aceeasi educatie si aceleasi resurse, pornind insa pe cai complet diferite…

Iar povestea lor incepe chiar inainte de a se naste, cu o lupta care are loc in pantecul Rebecai:

Copiii s-au zbatut in pantecul ei si ea a spus: “Daca este asa, de ce se intampla asta?” Si a mers sa Il intrebe pe Dumnezeu. Si Dumnezeu i-a spus: “Doua popoare sunt in pantecul tau. Doua destine se vor separa la iesirea din tine. Puterea va trece de la unul la celalalt si cel mai in varsta il va sluji pe cel tanar.”  –Geneza 25:22-23

Pe tot parcursul evenimentelor biblice, relatia dintre Esav si Iaacov este una marcata de animozitate. Copiii sunt fiecare iubiti de catre unul dintre parinti si nu neaparat de catre celalalt (“Itzhak l-a iubit pe Esav […], iar Rebeca l-a iubit pe Iaacov.” – Geneza 25:28), Esav renunta la dreptul de intai-nascut in favoarea lui Iaacov (Geneza 25:29-34), Iaacov “fura” binecuvantarea parinteasca de la Itzhak (Geneza cap. 27), pentru ca in final Esav sa promita ca il va ucide pe Iaacov (Geneza 27:41).

Acesta este momentul in care parintii, Itzak si Rebeca, se vad nevoiti sa ia atitudine. Este momentul in care devine clar ca Iaacov trebuie sa plece de acasa. Si intr-adevar, in versetul 28:5, Tora ne spune urmatoarele:

“Si Itzhak l-a trimis de la el pe Iaacov. Si el a mers catre Padan-Aram, la Lavan fiul lui Betuel arameul, fratele Rebecai, mama lui Iaacov si Esav.”

Un verset absolut normal la prima vedere: parintii sunt ingrijorati si trebuie ca Iaacov sa fuga pentru a scapa de furia fratelui sau… Insa asa dupa cum remarca si comentatorii, parca ni se spune prea mult despre aceasta fuga a lui Iaacov. Ni se spune ca a mers in Padan-Aram, probabil pentru ca sa stim localitatea, sa stim unde sa il “cautam” pe Iaacov daca dorim sa il regasim. Ni se spune ca a mers la Lavan, fratele Rebecai, pentru ca sa nu credem ca Iaacov a fost pur si simplu aruncat in lume, fara sprijin si fara adapost.

Insa ni se mai spune si ca Rebeca este mama lui Iaacov si Esav, care, sincer vorbind, nu stiu ce vrea sa ne comunice… Nu stim oare deja ca Rebeca este mama lui Iaacov si mama lui Esav ?!? Sunt sincer nedumerit! Si ceea ce este si mai interesant este ca atunci cand am incercat sa imi clarific aceasta nedumerire, am constatat ca nu sunt singurul care are nedumeriri referitoare la acest verset! In comentariul sau, Rashi, cel mai mare comentator al Torei din toate timpurile, spune doar atat: “MAMA LUI IAACOV SI ESAV – Nu stiu ce ne invata acest fragment”

“Nu-i rau”, mi-am spus, “imi place compania in care sunt!” Daca Rashi este nesigur, cred ca pot si eu sa fiu… Majoritatea celorlalti comentatori ai Torei pe care i-am citit nu au nici ei nimic de spus legat de acest fragment. Insa exista si un comentator care, dupa ce il citeaza pe Rashi si nedumerirea sa, se aventureaza sa formuleze o explicatie. Este vorba despre Toldot Itzhak (un nume aproape predestinat, insemnand “generatiile lui Itzhak”!), rabinul Itzhak ben Yosef Caro (1458-1535?), fiul rabinului care a redactat Shulhan Aruch, Codexul Legii Iudaice.

Si iata care este explicatia pe care o sugereaza Toldot Itzhak… Itzhak si Rebeca l-au trimis pe Iaacov din Beer Sheva unde locuiau catre Padan-Aram pentru a-l scapa de Esav. Padan-Aram este insa relativ aproape de Beer Sheva si, spune Toldot Itzhak, ar fi fost mult mai normal, mai logic, ca Iaacov sa plece catre un loc foarte indepartat, in care Esav sa nu il poata gasi pentru a-l ucide. Insa motivul pentru care Rebeca a ales Padan-Aram este altul: Tora ne spune ca “Rebeca este mama lui Iaacov si Esav” (28:5), pentru ca in Padan-Aram oamenii stiau ca “Rebeca il iubeste pe Iaacov” (25:28) si urmau sa il protejeze de Esav din respect si pretuire pentru Rebeca.

O alta sugestie pe care Toldot Itzhak o ofera ca alternativa este o idee din domeniul medical: aceea ca gemenii (Esav si Iaacov) au provenit “in mod miraculos”, ni se spune, dintr-un singur sac embrionar (in ebraica: shelia). De aceea Tora ne spune ca “Rebeca este mama lui Iaacov si Esav.” (28:5)

Sa ma opresc un pic asupra acestei celei de-a doua sugestii… In primul rand, se stie din punct de vedere medical ca este posibil, desi se intampla arareori, ca gemenii univitelini (sau unizigoti), adica proveniti din fecundarea unui singur ovul, sa imparta un singur sac embrionar. Probabil ca in epoca lui Toldot Itzhak (secolele 15-16), acest lucru nu era atat de cunoscut… Insa ceea ce este foarte interesant este ca aceasta explicatie practic subliniaza inca o data gradul de apropiere, de similaritate, a lui Esav si Iaacov. Cunoastem astazi ca gemenii unizigoti au absolut aceeasi zestre genetica si sunt foarte similari ca infatisare, aproape ca doua “cópii” identice ale unui acelasi original… Daca aceasta explicatie este corecta, nasterea lui Iaacov si Esav, foarte diferiti ca infatisare de altfel, a fost cu adevarat o minune!

In plus, mi se pare fascinant, cu toate ca stiu ca nu zestrea genetica il face pe om, ca doi gemeni, doi frati atat de apropiati sa porneasca pe cai atat de diferite, de diametral opuse… Mi se pare straniu ca Esav sa il urasca pe Iaacov intr-atat incat sa doreasca sa il ucida. Este aproape ca si cum s-ar ucide pe sine insusi, pentru ca, in fond, ar ucide pe cel care ii este cel mai apropiat, pe cel care este (aproape) identic cu el. Si totusi, poate tocmai din acest motiv Esav il uraste pe Iaacov, pentru ca vede in Iaacov ceea ce el insusi ar fi putut fi si nu este… Poate ca tocmai aceasta apropiere creeaza animozitate, poate de aceea Iaacov trebuie sa plece si sa ii lase timp lui Esav sa se regaseasca pe sine insusi, sa isi creeze o identitate (buna sau rea), o identitate proprie, numai a lui… In capitolul 32, atunci cand Iaacov si Esav se reintalnesc dupa 20 de ani, cuvantul care apare recurent, aproape obsesiv, in foarte multe dintre versete, este “panim” (fata). Poate ca este un mod in care Tora incearca sa ne spuna ca fratii, atat de apropiati la nastere, au putut sa se priveasca fata in fata, ochi in ochi, abia dupa 20 de ani, dupa ce Iaacov a trebuit sa intoarca spatele si sa fuga, dupa ce Esav a clarificat cu sine insusi ce doreste sa devina…

Prima explicatie a lui Toldot Itzhak este si ea plina de semnificatii… Rebeca mizeaza pe dragostea materna si isi pune speranta in rudele ei de sange, in fratele ei Lavan, ca in numele dragostei pe care ea i-o poarta lui Iaacov, toti sa il iubeasca si sa il apere. De aceea Tora ne spune ca Rebeca este “mama lui Iaacov” si apoi “mama lui Esav” (cu toate ca Esav este intaiul-nascut) — pentru a ne sugera ca Rebeca isi pune dragostea in slujba salvarii lui Iaacov. Insa temele centrale ale vietii lui Iaacov sunt inselaciunea si problemele, nu dragostea! Asa cum el obtine prin inselaciune binecuvantarea parinteasca, Lavan (al carui nume, paradoxal, inseamna “alb” in limba ebraica, simbol al puritatii si sinceritatii) il inseala pe el in repetate randuri. Iaacov munceste 14 ani pentru a-si dobandi dragostea vietii lui, pe Rahel, si inca 6 ani pentru a lua ceea ce i se cuvine de fapt de la Lavan. Iaacov are numeroase probleme: traieste sub amenintarea fratelui sau, munceste pe gratis pentru Lavan, nu poate dobandi copii de la Rahel, este apoi nevoit sa isi revada fratele si se teme pentru viata lui si a familiei lui… Iaacov munceste si lupta din greu pentru a deveni ceea ce este! Cum se manifesta “protectia” pe care mama lui a dorit sa i-o dea pentru ca il iubea atat de mult ?!?

O posibila sugestie este oferita de cuvintele pe care Dumnezeu i le spune Rebecai in debutul pericopei:

Doua popoare sunt in pantecul tau. Doua destine se vor separa la iesirea din tine. Puterea va trece de la unul la celalalt si cel mai in varsta il va sluji pe cel tanar. — Geneza 25:23

In ebraica, ultimele cuvinte din acest verset sunt: “ve’rav ia’avod ha’tzair.” Multi comentatori traduc rav prin “cel varstnic” (Esav) si tzair prin “cel tanar” (Iaacov). Insa fraza ebraica mai permite si o alta traducere: “si mult va sluji cel tanar” (cuvantul rav inseamna in ebraica “mult”). Aceasta este ideea pe care o prezinta si Mikne Kesef, o lucrare a lui Radak, rabinul Iosef ibn Kaspi: profetia legata de nasterea gemenilor este neclara! Ea se poate referi la finalul povestirii, cand Iaacov obtine intr-adevar suprematia completa asupra lui Esav, devenind Israel si continuand linia lui Avraham si Itzhak, insa se poate referi si la procesul prin care trebuie sa treaca Iaacov pentru a ajunge acolo, la nenumaratele greutati, la munca (ebr: avoda) pe care a fost nevoit sa o faca, la teama si nesiguranta, la traiul printre straini si la tema inselaciunii care ii domina viata…

Sa fie oare acesta mesajul fragmentului in care Tora ne spune ca Rebeca este mama lui Iaacov si Esav ?! Viata este complicata si complexa, iar parintii nostri nu pot sa ne protejeze intotdeauna, oricat ar incerca, chiar daca au toate intentiile in acest sens. Iubirea Rebecai ii aduce lui Iaacov mostenirea, materiala si spirituala, si rolul pe care il va juca in istorie, insa nu il poate feri de greutatile vietii si nu il poate tine departe de probleme…

Si mai este si cel de-al doilea grad de complexitate, atunci cand vedem in altii, porniti din acelasi loc ca si noi, ceea ce noi insine am fi dorit sa fim si nu suntem. Ne intrebam, si noi si parintii nostri, cum “functioneaza” aceasta lume in care oamenii se schimba, evolueaza, pornesc pe cai din cele mai diverse si uneori complet neasteptate. Cu toate ca stim ca este perfect normal, ne intrebam cateodata, poate chiar in mod subconstient, cum de nu suntem la fel ca fratii nostri, cum de nu urmam aceeasi cariera cu fostii colegi de liceu sau facultate, cum de nu traim toti in tara in care ne-am nascut si cum de prietenii din copilarie devin uneori de nerecunoscut, in bine sau in rau… Poate ca si Esav si-a pus toate aceste intrebari cand s-a gandit ca a plecat din absolut acelasi loc, din acelasi pantec din care a plecat si Iaacov…

Asa cum scrie Rashi, poate ca nu vom sti niciodata cu adevarat ce ne spune Dumnezeu in fragmentul in care ne-o prezinta pe Rebeca ca “mama lui Iaacov si Esav”… Insa cu siguranta ca ne putem gandi la toate aceste variante si putem incerca sa formulam, fiecare pentru sine si toti impreuna, un raspuns care sa ne reprezinte…

Shabat Shalom!

Share This