Sa nu il urasti pe fratele tau in inima ta! […] Sa nu te razbuni si sa nu tii necaz pe copiii poporului tau! Sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti! Eu sunt Hashem. – Leviticul 19:16-18
A doua pericopa pe care o citim in acesta saptamana se numeste Kedoshim. Este o pericopa plina de invataminte si de indemnuri pe care Dumnezeu ni le adreseaza, pentru a fi mai buni, mai corecti, mai intelegatori… Dintre toate aceste indemnuri insa, unul se desprinde ca fiind cel mai cunoscut, de catre oameni care cunosc Tora pe de rost sau de catre oameni care nu au deschis-o niciodata pentru a citi vreun verset: „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!”
Desi adesea atribuit gresit, acest indemn este continut in versetul 19:18 din Cartea Leviticul si este unul din cele mai importante ale Torei. Parafrazandu-l, marele invatat Hilel a spus unui ne-evreu care i-a declarat ca vrea sa se converteasca la iudaism cu conditia de a fi invatat intreaga Tora in timpul pe care un om il poate petrece stand intr-un picior: „Ce tie nu iti place, sa nu faci altuia! Aceasta este Tora. Restul este comentariu. Acum du-te si invata!”
Ideea de a iubi pe cel de langa tine si de a-l considera „aproapele” tau este astazi o idee „de bun simt”, insa nu intotdeauna in decursul istoriei a fost asa. Multe razboaie, certuri, conflicte de tot felul au izbucnit pentru motive minore, din simplul fapt ca oamenii au esuat in a se iubi unul pe celalalt. Iar ceea ce este si mai tragic este faptul ca astazi, chiar si astazi, cand lumea se pretinde civilizata, exista inca multi care nu inteleg pe deplin mesajul versetului din pericopa Kedoshim.
Ceea ce este insa cu adevarat interesant este contexul in care apare aceasta fraza in Tora. „Iubeste-ti aproapele” este incadrata de indemnurile de a nu purta pica si a nu cauta razbunare, pe de o parte, si de fraza „Eu sunt Hashem.” Ciudate indemnuri… De ce oare aceste porunci sunt cele mai potrivite pentru a incadra o idee atat de importanta?
In tratatul talmudic Ioma, Rashi, unul din cei mai eruditi comentatori ai Torei, explica urmatoarele: „Reuven ii spune lui simon: «imprumuta-mi secera ta!» si simon raspunde: «Nu». A doua zi simon il roaga pe Reuven: «imprumuta-mi toporisca ta!». Daca Reuven raspunde: «Nu iti imprumut toporisca, asa cum nu mi-ai imprumutat nici tu secera.» Aceasta inseamna razbunare. Daca Reuven raspunde in schimb: «Bine, uite toporisca. Vezi, eu nu sunt ca tine care nu ai vrut sa imi imprumuti secera…» Aceasta inseamna a purta pica.„
Ce legatura au insa aceste lucruri cu ideea de a ne iubi unul pe celalalt? O poveste preluata de la rabinul american Dovid Green arunca o lumina deosebita acestei alaturari de versete:
Un taran rus, care nu iesise niciodata pana atunci din satucul in care se nascuse, a calatorit odata la Moscova. A ajuns la un hotel elegant cu cizmele pline de noroi si cu o infatisare total nepotrivita cu locul unde se afla. Receptionerul l-a primit ca pe orice alt client si i-a oferit cheia de la o camera de la ultimul etaj.
Cu cheia intr-o mana si cu bagajele in cealalta, taranul a inceput sa urce pe scari. Pe unul dintre pereti, la primul etaj, a gasit o oglinda imensa. Omul, care nu se mai vazuse niciodata pana atunci in oglinda, a fost mirat si speriat de figura care i s-a aratat. A inceput apoi sa strige si sa se strambe la oglinda, cu gandul de a goni „aratarea”, insa a fost foarte surprins sa constate ca aceasta striga si se stramba inapoi.
A fugit apoi pe scari in sus si a ajuns la etajul al doilea, unde, intr-o alta oglinda, a avut de infruntat din nou „creatura”. Alte strigate, alte maraieli din partea omului, alte „raspunsuri” identice din oglida…
La al treilea etaj, taranul si „creatura” s-au regasit nas in nas si au schimbat insulte si strigate, pentru ca mai apoi omul, dandu-si seama ca nu va avea sorti de izbanda, sa coboare in fuga la receptie pentru a se plange.
Dupa descrierea pe care a furnizat-o cu lux de amanunte, receptionerul si-a dat seama de identitatea „agresorului”. Pentru a dezamorsa „conflictul” si pentru ca si-a dat seama ca altfel situatia ar fi putut degenera, receptionerul a spus: «Omul care te-a infruntat este de fapt in hotelul nostru pentru a ii proteja pe clienti. De fapt, el este bland si foarte prietenos. Daca il sperii si tipi la el, va tipa si el la tine, insa daca ii zambesti si te porti cuviincios, va raspunde la fel. sedere placuta in continuare!»
Taranul a urcat din nou scarile si, spre surprindere lui, lucrurile s-au petrecut exact asa cum ii spusese receptionerul…”
In Proverbe (27:19), regele Solomon, unul din cei mai intelepti oameni ai tuturor timpurilor, ne spune: „Cum raspunde in apa fata la fata, asa raspunde inima unui om inimii altuia”.
Acesta este mesajul pe care il gasim si in pericopa noastra! in versetele din Levitic, Tora ne ofera indicii despre cum sa ne purtam unul cu celalalt. Pentru a rupe cercul urii, furiei si resentimentelor, trebuie ca oamenii sa se opreasca ei insisi din goana dupa razbunare si sa caute prietenia si bunatatea.
Rav Segal din Manchester era un om extrem de bun si de pios. intr-o zi, unul din nepotii lui i-a aratat o fotografie de familie. Uitandu-se cu interes, Rav Segal a aratat cu degetul pe unul dintre cei din fotografie si a intrebat: „Si omul acesta, cu privirea blanda, cine este?” Zambind binevoitor, nepotul i-a raspuns: „Zeidi (bunicule), tu esti!”
Rav Segal nu se uitase niciodata intr-o oglinda. insa a vazut reflexia aceea de bunatate si blandete in ochii celui din fotografie, asa cum au vazut si altii, toti cei pe care ii intalnise in viata, in ochii lui.
Aceasta inseamna „iubeste-ti aproapele!” Acesta este motivul pentru care versetul ne spune „iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti”, pentru a ne explica mecanismul prin care o astfel de iubire poate fi atinsa. Este mecanismul in care fiecare intelege pe cel de langa el, il ajuta, ii zambeste si este binevoitor cu el. Numai asa se poate crea relatia pe care ne-o dorim cu totii cu cei din jurul nostru.
Iar modul in care o astfel de relatie poate fi mentinuta este acela de a intelege si ultimul verset din fragmentul prezentat la inceput: „Eu sunt Hashem!” Atunci cand oamenii inteleg ca vointa lui Dumnezeu a fost aceea ca ei sa se iubeasca si atunci cand iubirea este o prelungire fireasca a unei iubiri si mai mari, aceea pentru Creator, atunci iubirea devine puternica si indestructibila.
Atunci, prin iubirea fata de cei din jur si fata de Dumnezeu, putem ajunge la standardul de sfintenie pe care al doilea verset al pericopei ni-l ofera: „Kedoshim tihiu, ki kadosh ani Hashem Elokeihem! („Sa fiti sfinti, pentru ca Eu, Hashem, Dumnezeul vostru, sunt sfant!”)
Shabat Shalom!
cine este aproapele? sa iubim aproapele. bine dar cine este el?
intreb, pentru ca isus a spus ca aproapele este cel care te ridica de jos daca ai fost talharit si lovit si te pune la adapost (pilda samarineanului cel milostiv).
iar daca ar fi sa iubesc neconditionat pe toata lumea asa cum ma iubesc pe mine chinurile iadului i-ar paste pe absolut toti cei care fac rau altora producandu-le pagube morale, materiale sau de alta natura. ce-mi doresc mie dupa ce constientizez ca am gresit cuiva aia pot dori si celorlalti daca ii iubesc cum ma iubesc pe mine. dar eu nu stiu daca cineva ar putea suporta si suferi vergeaua mea cu care ma biciuiesc la figurat atunci cand gresesc. prin urmare avem oare nevoie de iubirea altora? pe a mea in mod cert nu ar pute-o suferi multa lume.