In lumina (sau, mai corect spus, intunericul) celor mai recente evenimente din Israel, cateva ganduri despre pericopa acestei saptamani vin sa ne vorbeasca despre responsabilitate si relatii interumane. Adica exact despre ceea ce aceste evenimente, petrecute cu putin timp in urma in Tara Sfanta, nu au cum sa vorbeasca… Fie acest comentariu si modesta sa contributie la intelegerea textului Torei o ofranda pentru odihna celor care au murit si o rugaciune pentru insanatosirea celor raniti, pentru mangaierea familiilor indurerate, pentru distrugerea terorismului de pretudindeni, pentru pace si intelegere intre oameni…

Un verset simplu al pericopei Pekudei vorbeste despre toate aceste lucruri: “Tot aurul folosit la lucru pentru toate lucrarile Sfantului Lacas era de douazeci si noua de talanti si sapte sute treizeci de shekeli, dupa shekelul Sfantului Lacas.” (Exodul 38:24) Apoi Tora continua sa ne vorbeasca despre cantitatea de argint si cea de arama, spunandu-ne pentru fiecare la ce s-a utilizat exact. Insa la aur nu ni se spune aici care a fost destinatia…

Pe tot parcursul pericopei, aurul apare in mai multe locuri, “raspandit”, utilizat la vesmintele Marelui Preot, la Menora, la Chivotul Legamantului si tijele de lemn cu care acesta era transportat etc. Insa in socoteala finala, aurul nu este gestionat intr-un singur loc decat ca si cantitate, fiind lasati noi, cititorii, sa facem o lista clara cu toate intrebuintarile exacte…

Comentand asupra acestei “anomalii”, rabinul Yonatan Eibeschutz (Tiferet Yonatan, 1690-1764), spunea: “Aurul a fost pus in lume pentru a fi folosit in scopuri bune. Tot aurul creat in lume a fost facut doar pentru ‘munca sfanta’…” Este o idee deosebit de interesanta. Oare despre alte lucruri din aceasta lume se spune la fel? Cea mai mare bogatie a lumii, cea care adesea aduce cu sine patimi, chiar violenta sau crime, a fost de fapt pus in aceasta lume pentru a fi utilizat in scopuri nobile.

Si atunci, fierul, din care se pot face pluguri sau rachete si gloante, sau entuziasmul, care poate fi folosit constructiv sau destructiv, sau educatia, care ii poate invata pe copii sa iubeasca sau sa urasca — oare toate acestea pentru ce au fost puse in lume? Ne invata Tora, prin simplul exemplu al aurului din aceasta pericopa, ca toate lucrurile in lume sunt raspandite, sunt distribuite si ca trebuie sa intelegem ca ele apartin tuturor in ultima instanta. Misiunea noastra, a oamenilor, este sa le folosim si sa ii facem si pe altii sa le foloseasca la “munca sfanta”, la constructie, la pace, la intelegere si nu la razboi si distrugere.

In Ierusalimul de astazi, tineri evrei aflati intr-o ieshiva invatau pentru a il sluji pe Dumnezeu, pentru a fi oameni mai intelepti, pentru a intelege lumea aceasta si a o face mai buna. Cine s-ar fi gandit oare ca un loc de invatatura, de educatie, ar fi putut deveni scena unui macel, in care alti tineri, cu o asa-zisa alta educatie, au convenit ca a ucide civili, oameni fara aparare, ca a deschide focul in plin in mijlocul unei case de studiu, este ceea ce le va asigura Lumea Viitoare? Unul din cele mai frumoase lucruri ale lumii, educatia, mai important chiar si decat aurul din Tabernacol, folosit pentru a crea sau pentru a distruge…

Asa cum am spus, doar un simplu gand… Sa aduca Dumnezeu mangaiere familiilor indoliate, sa dea odihna vesnica celor ucisi, insanatosire bolnavilor si gandul bun cel de pe urma tuturor celor care pervertesc intr-un mod atat de josnic valorile acestei lumi! Fie ca pacea sa ajunga in sfarsit si pe meleaguri israeliene si fie ca toti oamenii din lume sa se bucure in liniste de aurul adevarat, cel stralucitor si bun, pe care il avem raspandit in jurul nostru…

Shabat Shalom!

Share This