Din intreaga Tora, poate cele mai greu de inteles concepte sunt cele legate de tuma si tahara, „impuritatea” si „puritatea” rituala. Sunt – pentru noi, cei de astazi, cand Templul din Ierusalim nu mai exista si ritualurile sale nu mai sunt practicate – niste concepte deosebit de straine si stranii. Iar Tora indica zeci si zeci de reguli referitoare la modul in care persoane sau obiecte pot deveni tame („impure”) si apoi redeveni tahor („pure”).

Un astfel de exemplu apare in pericopele pe care le citim in aceasta saptamana, Tazria si Metzora. Un metzora este o persoana afectata de tzarat, o boala de piele adesea tradusa in mod eronat prin „lepra”. Realitatea este in alta: tzarat nu are nici o legatura cu lepra! Ea este o boala stranie, mai mult, daca vreti, o manifestare fizica a unei afectiuni spirituale. Inteleptii talmudului explica aceasta boala ca o pedeapsa divina pentru barfa, in ebraica „lashon ha’ra”, facand legatura intre numele pe care Tora il foloseste pentru cel afectat, „metzora” si sintagma „motzi shem ra” („[un om] care vorbeste de rau pe un altul”).

Conform traditiei iudaice, un om care vorbeste de rau pe un altul este pedepsit prin aceasta boala, care ii afecteaza mai intai casa, apoi hainele si in final pielea, facandu-l sa fie izolat in afara taberei, departe de societatea pe care a incercat sa o distruga prin vorbele sale rele. Tzarat este aproape un mecanism social de aparare impotriva zvonurilor, a barfei, a acuzelor nefondate, a „raspandirii de vorbe” – toate deosebit de distructive in orice comunitate sau societate…

Insa un metzora poate sa revina in societate. Iar despre acest proces de revenire, mai exact despre ofranda pe care un metzora trebuia sa o aduca la finalul acestui proces, as vrea sa prezint in continuare cateva idei… O fac pentru ca, desi „puritatea” sau „impuritatea” rituala nu sunt neaparat inteligibile in societatea de astazi, simbolurile sacrificiului oferit de metzora pot fi intelese, cel putin in parte…

Dumnezeu i-a vorbit lui Moshe si a spus: „Iata care va fi legea cu privire la metzora in ziua curatirii lui. Sa il aduca inaintea preotului. Preotul sa iasa din tabara si sa il cerceteze pe metzora. Daca metzora este tamaduit de rana de tzarat, preotul sa porunceasca sa se ia, pentru cel care trebuie curatit, doua pasari vii si curate, lemn de cedru, lana rosie si isop. Preotul sa porunceasca si una dintre pasari sa fie sacrificata intr-un vas de pamant, deasupra apei de izvor. Sa ia pasarea cea vie, lemnul de cedru, lana rosie si isopul si sa le inmoaie, impreuna cu pasarea cea vie, in sangele pasarii injunghiate in apa curgatoare. Sa stropeasca de sapte ori pe cel curatit de tzarat. Apoi sa il declare curat si sa dea drumul pasarii celei vii pe camp.” – Leviticul 14:1-5

Acesta este korban metzora, sacrificiul pe care il aduce un metzora si prin acest sacrificiul el redevine „curat” si poate reveni in societate. Exista patru elemente distincte, patru ingrediente ale acestui sacrificiu, si simbolistica lor este cea la care vreau sa ma refer pe scurt in continuare: (1) lemnul de cedru; (2) lana rosie; (3) isop si (4) cele doua pasari.

Rashi, citand Talmudul (Arahin 16b), explica faptul ca pasarile si lemnul de cedru indica factorii care cauzeaza tzarat: pasarile ciripesc, simbolizand „barfa”, vorba marunta si fara rost, iar cedrul este un copac inalt si maret, simbolizand mandria si aroganta pe care de obicei o arboreaza un om care ii vorbeste de rau pe altii. „Eu sunt mai bun decat tine, mai inalt, mai mare, eu iti sunt superior” – este de obicei unul din ingredientele barfei. Oamenii vad, cum spune proverbul romanesc, paiul din ochiul altuia inainte de a vedea barna din propriul ochi, si de aceea isi permit sa ii vorbeasca pe altii de rau, sa ii critice, sa raspandeasca zvonuri… Desigur, nu acesta este singurul motiv, insa este unul important.

La polul opus, lana rosie si isopul indica vindecarea de tzarat: pigmentul rosu era extras dintr-un vierme sau, conform altor opinii, din fructe asemanatoare murelor, iar isopul este o specie de plante care creste pe pamant, jos. Ambele (mure sau vierme si isop) sunt practic la limita inferioara a regnului din care fac parte, simbolizand umilinta. (Alte opinii prezinta chiar si aceste doua ultime ingrediente ca indicand cauze ale bolii, notand ca barfa si raspandirea de zvonuri este un lucru josnic.)

Doua alte explicatii asupra sacrificiului unui metzora sunt aduse in prim-plan de catre alti comentatori ai Torei: Sfat Emet si Hizkuni.

Hizkuni vorbeste despre eliberarea pasarii celei vii pe camp, ultima parte a procesului de purificare. Simbolistica pe care o confera el acestui act este aceea a libertatii umane. Un metzora este izolat de societate pana cand redevine pur. El traieste practic in „inchisoarea” in care s-a autoexilat, departe de prieteni si de familie. Acum, odata cu procesul de purificare, el poate reveni in societate, redobandindu-si libertatea de a interactiona cu ceilalti, de a fi parte din comunitate, de a fi om. La fel ca si o pasare eliberata din colivie…

Sfat Emet intelege pasarile ca pe simboluri ale celor doua tipuri de conversatii pe care oamenii le pot purta: lashon ha’tov (vorbele bune) si lashon ha’ra (vorbele rele). Una dintre pasari (simbolizand vorbele rele) este ucisa, iar cealalta (simbolizand vorbele bune) este eliberata. Insa anumite lucruri nu pot fi niciodata remediate complet: Hizkuni explica faptul ca pasarea vie va reveni acasa, in libertate, murdara de sange si va fi ucisa de catre suratele ei. Ea va reveni acasa precum un om care a comis pacatul barfei. Cu toate ca omul revine in societate, relatiile de odinioara nu vor mai fi niciodata aceleasi. Desigur, paralela cu pasarea in acest caz nu este perfecta, pentru ca omul nu este ucis la reintoarcerea in randul obstii, insa relatiile lui sunt schimbate, el trebuind sa munceasca mult pentru a le reinnoda. Oamenii il cunosc ca pe un „raspandac de zvonuri”, ca pe un „condamnat” pe motive de barfa, de lashon ha’ra, si celor din jur le va fi greu sa ii ierte complet pacatele. Relatiile deteriorate se repara greu.

Dincolo de „puritate” si „impuritate”, pe care nu le putem intelege pe deplin, metzora este pericopa care ne explica mecanismul de functionare a interactiunilor verbale dintre oameni, pe care ar trebui sa le intelegem. Unele sunt produse de aroganta, altele de umilinta. Unele au scopuri nobile, altele sunt menite a destabiliza si distruge societati si destine. Unele sunt frumoase, altele urate, insa toate, absolut toate, lasa urme adanci – in bine sau in rau.

Sa ne gandim la toate acestea si fie ca atentia sa domneasca in toate vorbele pe care le rostim!

Shabat Shalom!

Share This
Sari la conținut