Aceasta este legea pentru metzora in ziua purificarii lui: el va fi adus la kohen. Kohenul va merge in afara taberei. Kohenul se va uita si iata! – rana de tzarat s-a vindecat de pe metzora. – Leviticul 14:2-3

Cine este omul care doreste viata si iubeste zilele, sa vada lucruri bune? Fereste-ti limba de rau si buzele de cuvinte inselatoare! Departeaza-te de rau si fa bine! Cauta pacea si alearga dupa ea. – Psalmi 34:12-14

Au trecut aproape trei saptamani de la ultimul comentariu pe care l-am redactat. A trecut Pesahul, am intrat in perioada de Omer, a trecut si Iom Hashoa (Ziua Holocaustului)…

Pericopele pe care le citim in aceasta saptamana, Tazria si Metzora sunt, dupa parerea mea, cele mai dificile din intreaga Tora. Aproape de la inceputul si pana la sfarsitul lor, Tora ne aduce in centrul atentiei un text care, daca nu ar fi continut in Tora, l-as clasifica foarte usor drept science-fiction! Este o poveste ciudata, despre o boala numita tzarat, care actioneaza asupra oamenilor, zidurilor caselor si tesaturilor, o boala necontagioasa dar care necesita atentie imediata, o boala pentru care nu se merge la medic, ci la kohen si care se vindeca aparent de la sine…

Anul trecut, cu doar o saptamana inainte de Pesah, m-am casatorit. Iar pentru Shabatul de dinaintea nuntii, am dorit sa invat sa citesc din Tora pericopa care urma sa fie citita atunci… Si peste ce pericopa credeti ca am dat? Ati ghicit: Tazria! Am invatat timp de cateva luni sa citesc corect cuvintele si sa intonez corect melodia, insa dincolo de aceste subtilitati, am petrecut mult timp incercand sa imi dau seama ce vrea de fapt pericopa sa spuna. Si acest lucru, concluzia la care am ajuns, as vrea sa v-o impartasesc si voua in continuare…

Un metzora este o persoana care a fost atinsa de tzarat, aceasta boala de piele ciudata. Pe foarte scurt, povestea unui metzora se desfasoara cam asa: un om observa pe peretele casei in care locuieste sau pe haine sau chiar pe pielea sau parul sau o rana alba sau colorata. Conform celor spuse de Tora, el trebuie sa mearga la kohen si sa il anunte. Kohenul vine, analizeaza si decide daca omul respectiv este afectat de tzarat si deci impur sau daca rana este de alta natura. Daca se confirma „diagnosticul” de tzarat, omul trebuie sa se mute in afara taberei pana la „vindecare”.

O multime de versete referitoare la tzarat sunt insa deosebit de ciudate. In primul rand, boala, desi grava, nu pare a fi contagioasa, deoarece omul nu este izolat si scos din tabara decat dupa ce kohenul il declara ca metzora. In al doilea rand, asa dupa cum ne invata Talmudul, daca un mire este atins de tzarat in zilele de dinaintea nuntii sale, kohenul trebuie sa amane declararea bolii sale, permitand astfel ca nunta sa se desfasoare normal. in al treilea rand, versetul 13:12 ne spune ca „daca tzarat va izbucni pe piele si tzarat-ul va acoperi intreaga piele, de la crestet pana la picioare, peste tot unde poate vedea kohenul, kohenul se va uita si iata! – rana a acoperit intreaga piele, sa il declare [pe om] pur. Rana este complet alba, este pur. in ziua in care apare carne sanatoasa [insa], va fi contaminat.” In al patrulea rand, atunci cand „boala” afecteaza o casa (lucru in sine ciudat!), kohenul va porunci mai intai sa fie scoase din casa toate obiectele si mai apoi va examina casa, pentru ca nu cumva, daca tzarat se confirma, obiectele sa devina si ele impure impreuna cu toata casa. Si exemplele pot continua…

Este evident ca tzarat nu este un lucru obisnuit. Este evident ca regulile aplicabile la un om bolnav (carantina, tratament, concediu medical, etc.) nu se aplica unui metzora. Si atunci, ce este de fapt aceasta „boala”? Ce fel de reguli putem aplica pentru prevenirea ei? Cum trebuie sa o tratam? Ce masuri luam pentru a preintampina extinderea, epidemia?

Ei bine, in Midrash si in comentariile Talmudului, cuvantul metzora este explicat ca provenind de la „motzi ra” (cel care scoate raul). Invatatii evrei spun ca metzora este cel care de fapt isi primeste o pedeapsa divina pentru pacatul de a isi fi vorbit de rau semenii.

Intr-o incercare de a raspunde la intrebarile de mai sus, Midrashul povesteste despre Rabi Ianai in orasul caruia (Tzipori) a venit intr-o zi un vanzator ambulant. Mergand pe strazi din casa in casa, vanzatorul a strigat: „Cine vrea sa cumpere licoarea vietii?” Rabi Ianai l-a chemat pe vanzator si i-a spus: „Vino, adu-ti geanta, vinde-mi si mie din licoarea aceea!” „Tu nu ai nevoie de ea, nici tu si nici cei asemenea tie!”, a raspuns atunci vanzatorul. Rabi Ianai a insistat insa pana cand vanzatorul a scos din geanta o carte de Psalmi. Deschizand-o la Psalmul 34, vanzatorul a citit: „Mi haish hehafetz haim, bakesh iamim lirot tov? Asor leshonha mera, usfateha medaber mirma! Sur mera vease tov, bakesh iamim verodfehu!” (traducerea o aveti disponibila la inceputul comentariului). Rabi Ianai a spus atunci: „Toata viata mea am citit acest verset si nu l-am inteles asa cum se cuvine, pana cand acel vanzator ambulant nu a venit sa ma invete.”

Rabi Ianai a crezut o viata intreaga ca versetul din Psalmi se refera la o lume care este cu adevarat buna, o lume idilica si utopica, Lumea Viitoare (Olam Haba). „Fereste-ti limba de rau!” si vei fi rasplatit… Vanzatorul ambulant l-a invatat ca aceasta rasplata este primita acum, in aceasta lume, in lumea in care traim cu totii.

Asa dupa cum puncteaza rabinul Yaakov Menken, Tora ii rasplateste pe cei care isi onoreaza parintii prin „lungirea zilelor” (Exodul 20:12). Insa a nu vorbi pe altii de rau inseamna chiar mai mult decat atat. Ganditi-va, asa cum ne indeamna si rabinul Yaakov Weidenfeld din Tchebin in lucrarea Kohav MiYaakov, ganditi-va la cat rau pot face vorbele, la cat de repede pot fi compromisi oameni, distruse familii, schimbate destine! Ganditi-va la cata ura se naste doar dintr-o simpla minciuna sau vorba rea, rostita cu sau fara intentii distructive, insa care prinde radacini asemenea unei seminte in sol umed!

Tora este un ghid pentru viata! Dincolo de aspecte istorice, religioase sau de pasaje aparent science-fiction ca pericopa din aceasta saptamana, Tora vine cu un mesaj puternic: acela ca ne-a fost data pentru a ne fi mai bine si ca daca vrem sa ne fie bine nu trebuie decat sa o urmam. O boala atat de grava ca tzarat (in fata careia orice medic ar fi neputincios), Tora ne-o „rezolva” scurt, spunandu-ne sa ne schimbam in bine…

Versetele din Psalmi ne dau astazi, cand vorbele si intentiile rele sunt peste tot in viata noastra (la servici, printre vecini, in cercul de „prieteni”, la scoala, televizor sau pe strada), un sfat despre cum putem sa ne ferim, despre cum putem sa ne mentinem integri si „sanatosi”. „Asor lesonha mera” (Fereste-ti limba de rau) „usfateha medaber mirma!” (si buzele de cuvinte inselatoare)! Departeaza-te de rau si fa bine, cauta pacea si alearga dupa ea!

Lumea de astazi este coplesita de dezbinare. Popoarele se acuza unele pe altele, oamenii se ucid pentru pricini neinsemnate, violenta domneste in atatea locuri. Iar unul din numitorii comuni pentru toate aceste rele este ceea ce le declanseaza: invidie, necunoastere, educatie prost dirijata si prost implementata. Am fost insa uimit sa remarc ca in majoritatea cazurilor in care suntem capabili (si aici ma refer la noi, evreii) sa raspundem unei acuze cu argumente, lucrurile se linistesc si „acuzatorii” inteleg.

Trebuie sa fim constienti ca astazi tzarat se arata sub alte forme, fara pete albe sau colorate pe piele sau pe ziduri. Barfa, vorbitul de rau, acuzele false si zvonurile mincinoase nu se mai rezolva astazi la kohen care sa declare „curat” sau „necurat”. Astazi apar pe ziduri zvastici sau sloganuri anti-Israel in loc de pete colorate, sau camasi verzi in loc de haine cu „rani” de tzarat. Apar astazi acuze de tot felul, in filme, dialoguri ocazionale sau organizate. Se lanseaza zvonuri noi, sunt alimentate zvonuri vechi si oameni nevinovati (de multe ori minoritari evrei, tigani, negri, etc.) sunt „condamnati” pentru lucruri pe care nu le-au facut sau pentru vorbe pe care nu le-au spus…

Iar noi, cei „acuzati”, trebuie sa intelegem ca de obicei toate acestea sunt forme mascate de „boala”. Trebuie sa intelegem ca avem de preluat rolul acelor koheni care declarau „curat” sau „necurat” si sa ii invatam pe cei din jurul nostru sa se fereasca. Dar pentru aceasta, trebuie sa ne ferim mai intai noi, iar mai apoi trebuie sa invatam, pentru a putea sa ii ferim sau sa ii ajutam si pe altii sa se vindece…

Versetul 14:3 din Leviticul ne povesteste despre ziua in care un metzora se vindeca. Ni se spune ca in acea zi „rana de tzarat s-a vindecat de pe metzora”. Iar comentatorii Torei sunt nedumeriti: de ce este necesara aceasta repetitie? Nu este oare evident ca rana de tzarat s-a vindecat de pe metzora? De pe cine altcineva putea ea sa se vindece?

Raspunsul este ca o „rana” de tzarat nu se poate vindeca decat cu ajutorul celui „bolnav”. Ignoranta are ca antidot studiul, educatia proasta se poate trata printr-o educatie buna, ura izvorata din necunoastere se vindeca atunci cand oamenii afla mai multe unii despre altii… insa toate acestea depind de dorinta oamenilor de a invata… Profesorul Cajal (z”l) obisnuia sa spuna: „Cunoasterea apropie, necunoasterea departeaza.” Dar in aceasta idee este continuta si dorinta de a cunoaste…

Eu cred ca tzarat este o „boala” pentru cei care nu doresc sa cunoasca, pentru cei care refuza sa invete. Si cred acest lucru pentru ca atunci cand societatea ii izoleaza (asa cum ne indica si Tora, spunandu-ne sa ii scoatem in afara taberei) si cand ei isi schimba comportamentul, „boala” se vindeca de la sine. Cred acest lucru pentru ca vad ca astazi una din cele mai mari „boli” ale omenirii este necunoasterea, cu „complicatiile” acesteia: minciuna, acuza falsa si ura…

Cred ca mesajul pericopelor Tazria si Metzora, desi povestea in sine pare SF, este unul foarte actual si important, pe care il mai notez o data (a treia oara in acest comentariu): „Fereste-ti limba de rau si buzele de cuvinte inselatoare! Departeaza-te de rau si fa bine, cauta pacea si alearga dupa ea!”

Noi suntem primii care trebuie sa dam un exemplu. Apoi, noi suntem cei care trebuie sa invatam. Iar dupa aceasta, trebuie sa ii invatam si pe altii… Iar cand spun „noi” ma refer si la toti aceia care, desi ne-evrei, au inteles mesajul pe care Tora l-a daruit lumii. Pentru ca tuturor ne-a fost data aceasta lume, ca sa o facem mai buna si mai frumoasa, ca sa „lucram in ea si sa avem grija de ea” (Geneza 2:15)

Shabat Shalom! Hodesh Tov!

Abonează-te acum!

Dacă site-ul DvarTora ți se pare interesant și util, completează numele și adresa ta de email în formularul alăturat și vei primi prin email -- automat și gratuit -- fiecare comentariu nou publicat pe site.

ABONEAZĂ-TE!

Îți mulțumim! Am adăugat adresa ta în baza de date.