Am auzit în acest Șabat o explicație foarte interesantă de la rabinul comunității sefarde din sinagoga pe care o frecventez, rabinul Moshe Ohayon. Este o idee plină de miez pe marginea primului cuvânt din pericopa pe care am citit-o în acest Șabat, pericopa Ree. Cu recunoștință față de Rav Moshe, căruia i se cuvinte tot creditul pentru această idee, aș vrea să v-o ofer în cele ce urmează, într-un scurt eseu cu titlul de ”restanță” pentru faptul că nu am reușit să redactez un comentariu înainte de Șabat. (În fond, nu este niciodată prea târziu pentru a învăța ceva, nu-i așa?) Sper să vă facă plăcere și să vă inspire…
Ne spune Tora în primul verset al pericopei Ree: ראה אנכי נתן לפניכם היום ברכה וקללה (Ree anohi noten lifneihem haiom beraha uklala) – ”Uite, eu pun înaintea voastră astăzi binecuvântare și blestem.” (Deuteronom 11:26)
Cum adică ”ree” (”uite”)? De ce folosește Tora acest cuvânt? Ce semnificație are acest verb în contextul versetului nostru? Dacă Dumnezeu ne pune dinainte binecuvântarea și blestemul, există două posibilități: fie aceste două concepte ne sunt prezentate în mod ascuns, fie ne sunt prezentate vădit, pe față.
În mod cert, folosirea verbului ”a se uita” sau ”a privi” la imperativ ar fi justificată și chiar s-ar impune în primul caz, când nu avem prea multe informații despre binecuvântarea și blestemul pe care Dumnezeu ni le oferă. Atunci când nu știm nici în ce constau aceste două concepte și nici cum putem avea acces la ceea ce ne dorim din cele două – atunci avem într-adevăr nevoie să privim cu atenție, să examinăm oferta, să ne uităm cu luare-aminte la ceea ce avem înainte, pentru a putea alege în cunoștință de cauză.
Însă Tora ne prezintă cel de-al doilea caz. Pericopa Ree pare să pledeze pentru inutilitatea acestui verb în debutul său. Textul biblic putea la fel de bine să spună: ”Pun înaintea voastră astăzi binecuvântare și blestem”, fără a folosi așadar imperativul din debutul versetului. Spun asta pentru că Tora ne spune foarte clar: binecuvântarea este pentru cazul în care ascultăm de poruncile divine, iar blestemul pentru cazul în care le nesocotim. În plus, avem tot capitolul 28 din Deuteronomul (în total 69 de versete!) în care binecuvântarea și blestemul sunt detaliate, elucidate, explicate clar și deslușit pentru toată lumea. Nimic nu este ascuns, nimic nu este omis.
De ce ne îndeamnă așadar cu emfază pericopa Ree să privim cu luare-aminte la binecuvântarea și blestemul pe care Dumnezeu ni le pune înainte?
Răspunsul este simplu: ceea ce Dumnezeu ne pune dinainte în fiecare moment din viața noastră poate fi deopotrivă binecuvântare și blestem. Oamenii pe care îi întâlnim, lucrurile pe care le vedem, situațiile cu care ne confruntăm au potențialul să ne fie benefice și totodată să să ne conducă pe o cale greșită. Depinde doar de noi cum le privim, cum le interpretăm, cum interacționăm cu ele, cum ne folosim de ele și cum le procesăm! Conceptele de ”binecuvântare” și ”blestem” pe care Dumnezeu ni le pune înainte sunt, în esență, o creație a noastră. Noi suntem evaluatorii pentru ceea ce avem dinainte. Noi avem puterea să decidem – prin viziunea pe care o avem asupra lumii, prin perspectiva din care privim lucrurile, prin modul în care reacționăm când ceva ni se întâmplă – dacă acel lucru este binecuvântare sau este blestem. Din orice lucru putem învăța, orice situație ne poate oferi o lecție pentru viață. Chiar și un eveniment negativ sau care ne face să suferim poate fi uneori o binecuvântare deghizată sau are cel puțin potențialul să ne slujească drept factor motivator pentru viitor, pentru a deveni mai buni sau mai atenți sau mai puternici.
De aceea Tora ne îndeamnă în primul verset din pericopa Ree să ”ne uităm”, să ”privim atent”. Nu doar pentru a putea alege corect între ascultare și răzvrătire față de voința divină, ci și pentru a transforma – cu ajutorul lui Dumnezeu – orice lucru pe care îl avem înainte într-o sursă de binecuvântare și învățătură, într-o motivație suplimentară să creștem în moralitate și spiritualitate și să ne apropiem de Creatorul nostru.
Este un mesaj deosebit de profund și util pentru orice vreme și orice loc. Și cu atât mai mult profunzimea și utilitatea sa crește în aceste zile când ne apropiem cu pași repezi de Roș Hașana (Anul Nou Iudaic), când peste doar câteva zile avem Roș Hodeș Elul. Într-o perioadă de introspecție și examinare a faptelor pe care le-am făcut, într-o perioadă de selihot (rugăciuni de penitență), într-o perioadă de căință și reîntoarcere către Dumnezeu – să privim cu atenție la tot ce avem înainte și să facem alegeri bune pentru noi și cei din jurul nostru, pentru a merita o înscriere și o semnătură bună în Cartea Vieții.
Șavua Tov, o săptămână bună, și Hodeș Tov, o lună Elul cu binecuvântare și căință adevărată, vă doresc tuturor!
Si totuși, rămâne întrebarea: atunci când ști că nerespectarea legilor, poruncilor si orânduirilor lui Dumnezeu aduce blestem, care este motivul pt care alegi blestemul in locul binecuvântării ?
Răspunsul este tot in cartea Devarim 8:12-20
Nu știu dacă traducerea in română la care m-am referit este corectă față de textul ebraic
Respectiv multe binecuvantari si impliniri ale dorintelor te pot aduce in situația de a crede ca ceea ce ai reușit in viață este rezultatul acțiunilor tale
Pe când, in realitate, toate binecuvantarile vin prin mila si îndurarea lui Dumnezeu
Ferește-te de rău si fă binele
Caută pacea si o urmează pe ea