BIRKAT KOHANIM (Naso 5785)

Credit foto: ChatGPT | OpenAI

În zilele de Șavuot, am avut privilegiul să particip la rugăciune în sinagoga mea atât în cvorumul de rugăciune (minian) pe care îl frecventez în mod normal și care este așkenaz, cât și într-un minian de rit sefard marocan. Dincolo de melodiile diferite și de energia extraordinară la care am asistat și care mi-a dat un plus de kavana (intenție și concentrare), dincolo de extraordinarele lecții din Tora pe care le-am învățat în aceste zile de la diverși rabini și vorbitori, cu precădere de la rabinul Eliyahu Gateno care ne-a vizitat sinagoga pe perioada sărbătorii și ne-a oferit un adevărat regal spiritual și intelectual – un lucru de care am beneficiat în aceste zile a fost Birkat Kohanim, adică Binecuvântarea Preoților.

Conform ritului așkenaz, în comunitățile evreiești din diaspora, Birkat Kohanim este făcută de către koheni în zilele de sărbătoare biblică, respectiv de Pesah, Șavuot, Sucot, Roș Hașana și Iom Kipur. (În Israel, Birkat Kohanim este rostită zilnic.) Motivul, citat de Rama în glosa sa la Șulhan Aruh 128:44, indică faptul că această binecuvântare trebuie rostită în momente de bucurie, în zile festive și lipsite de griji, și de aceea tradiția din comunitățile așkenaze este ca ea să fie rostită numai în zile de sărbătoare, la rugăciunea de musaf. (Mai multe despre acest subiect puteți găsi și în acest eseu pe care l-am scris în urmă cu câțiva ani.) Există totodată comunități – dacă nu mă înșel, acesta este obiceiul și în România – unde Birkat Kohanim nu este rostită dacă o zi de sărbătoare cade de Șabat (cu excepția zilei de Iom Kipur). Aceasta din urmă este o tradiție relativ disputată între autoritățile rabinice, mulți rabini (ex: Rav Moshe Feinstein, Taz, Aruh Hașulhan etc.) considerând chiar că ea ar trebui abrogată.

Ceea ce este însă interesant este că în comunitățile sefarde, Birkat Kohanim este rostită mult mai des. (Avantaj pentru mine în acest Șavuot.) În multe comunități ea este rostită în fiecare Șabat, în unele comunități este rostită în fiecare zi în care citim din Tora, iar în altele – deși o minoritate – ea este rostită zilnic.

Pericopa pe care o citim în această săptămână conține porunca de Birkat Kohanim și textul pe care kohenii îl folosesc până în ziua de astăzi pentru a binecuvânta poporul. Iată versetele:

Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând: „Vorbește lui Aaron și fiilor săi, spunând: «Astfel să-i binecuvântați pe copiii lui Israel. Spune-le lor: ‘Să te binecuvânteze Domnul și să te păzească! Să Își lumineze Domnul fața către tine și să Se îndure de tine! Să Își ridice Domnul fața către tine și să-ți dăruiască pace!’ Și să pună numele Meu asupra copiilor lui Israel, și Eu îi voi binecuvânta. – Numeri 6:22-27

Desigur, legile legate de Birkat Kohanim sunt multe și complexe. În cele ce urmează însă, aș vrea să trec în revistă câteva dintre ele, pentru a putea înțelege mai bine această tradiție și poruncă biblică.

Cine rostește Birkat Kohanim și pentru cine?

Singurii care au voie să rostească această binecuvântare în ritual sunt kohanim, urmașii pe linie paternă ai preotului Aaron, fratele lui Moise. Porunca biblică se aplică propriu-zis la un kohen adult, dar kohenii minori (sub vârsta de 13 ani) au dreptul și obișnuiesc adesea să-și însoțească părinții atunci când aceștia rostesc binecuvântarea în sinagogă.

Dacă niciun kohen nu este prezent în sinagogă atunci când vine momentul de rostire a acestei binecuvântări, Birkat Kohanim este înlocuită în repetiția oficiantului cu un pasaj în amintirea ritualului.

Dacă un kohen nu poate participa la Birkat Kohanim (spre exemplu pentru că starea de sănătate nu îi permite), el trebuie să se asigure că nu este în sinagogă atunci când vine momentul de rostire, pentru a nu fi nevoit să refuze să binecuvânteze, încălcând astfel porunca biblică.

Binecuvântarea este rostită de către koheni în beneficiul obștii, însă Dumnezeu Însuși este Cel care oferă binecuvântarea, după cum afirmă și versetul: ”să pună numele Meu asupra copiilor lui Israel, și Eu îi voi binecuvânta”. Cu toate acestea, legea mozaică ne spune că și kohenul care rostește binecuvântarea este binecuvântat, ”energia” spirituală divină trecând practic prin mâinile sale ridicate și transmițându-se către toți cei prezenți. Este important de notat că o persoană care stă în spatele kohenilor nu este inclusă în binecuvântare, și de aceea este necesar ca oficiantul, rabinul și toți cei prezenți să se poziționeze astfel încât să fie în fața kohenul sau kohenilor atunci când el/ei binecuvântează.

Cum este oferită această binecuvântare?

Kohenii au obligația să se spele pe mâini înainte de Birkat Kohanim, chiar dacă au făcut acest lucru deja dimineața sau înainte de începerea rugăciunii. Spălarea mâinilor se face până la încheietura pumnului, acest detaliu fiind respectat chiar și de Iom Kipur și Tișa BeAv, atunci când spălarea nu este de obicei permisă. În mod tradițional, leviții sunt cei care îi ajută pe koheni să-și spele mâinile, la fel cum o făceau în Templu.
Înainte de Birkat Kohanim, kohenii își scot încălțămintea. Dacă oficiantul este kohen, el își scoate încălțămintea înainte de a începe repetiția rugăciunii de musaf. O atenție sporită trebuie acordată ca încălțămintea să nu fie atinsă cu mâna nici când este scoasă și nici atunci când este pusă înapoi, în caz contrar fiind necesară din nou spălarea rituală a mâinilor.
Textul obișnuit al rugăciunii de Amida este modificat în cazul în care se rostește Birkat Kohanim – mai multe detalii în acest sens puteți găsi în sidur.
Kohenii stau cu fața către Aron Kodeș (dulapul unde sunt adăpostite sulurile de Tora) până când oficiantul termină de rostit binecuvântarea hatov șimha uleha nae lehodot (”bun este numele Tău și Ție se cuvine să-Ți mulțumim”), apoi se întorc cu spatele la Aron Kodeș și cu fața către obște. Mișna Berura explică faptul că un kohen care nu se întoarce cu fața către obște nu își îndeplinește obligația de a binecuvânta.
Textul binecuvântării trebuie rostit în limba ebraică, cu mâinile ridicate la nivelul umerilor și cu degetele răsfirate conform tradiției (cu spații între degete astfel încât degetele arătător și mijlociu să fie împreună, iar degetele inelar și mic să fie și ele împreună).
Binecuvântarea se rostește în cor de către kohanim (dacă sunt mai mulți), folosind melodia tradițională specifică fiecărei comunități.

Cum trebuie primită această binecuvântare?

Există numeroase opinii halahice care susțin că nu doar kohenul are obligația de a binecuvânta, ci și obștea are o poruncă biblică de a primi această binecuvântare. De aceea, nu este permis să părăsim sinagoga atunci când se rostește Birkat Kohanim, chiar și dacă am primit deja binecuvântarea în acea zi, spre exemplu participând la un alt minian.
Fiecare enoriaș trebuie să asculte atent cuvintele rostite de către koheni. Obiceiul este de a sta în picioare atunci când se rostește binecuvântarea, însă cineva care nu poate face acest lucru din motive de sănătate poate rămâne așezat.
Nu este permis să privim direct la palmele ridicate ale kohenului care rostește binecuvântarea și de aceea unii se acoperă cu talitul sau privesc în jos. Acesta este și motivul pentru care kohenii înșiși se acoperă cu talitul când rostesc binecuvântarea.
După fiecare din cele trei versete rostite de koheni, cei prezenți răspund amen. Există și tradiții care impun răspunsul de baruh hu uvaruh șemo după rostirea numelui divin în fiecare dintre binecuvântări. Fiecare trebuie să urmeze tradiția specifică a comunității sale.
Dacă cineva este încă ocupat cu a rosti rugăciunea de Amida atunci când se vine vremea pentru Birkat Kohanim, respectivul trebuie să se oprească și să rămână tăcut, ascultând atent (dar fără a răspunde amen și fără a vorbi) până când binecuvântarea este încheiată.

Koheni descalificați de a la rosti binecuvântarea

Așa cum am explicat, numai un kohen care are o tradiție clară legată de ascendența sa are voie să rostească binecuvântarea. Cu toate acestea, există și situații în care un kohen nu are voie să rostească binecuvântarea, caz în care este recomandat să părăsească temporar sinagoga atunci când se rostește Birkat Kohanim. Iată câteva cazuri în care un kohen poate fi descalificat de la a rosti această binecuvântare:

Când un kohen are un defect de vorbire și nu poate rosti clar cuvintele binecuvântării, el trebuie să evite să binecuvânteze. Desigur, această regulă se aplică la defectele grave de vorbire sau la bâlbâit, adică la situațiile în care rostirea binecuvântării ar fi imposibilă sau ar genera confuzii legate de ce a fost spus efectiv.
Un kohen care are un defect sau o invaliditate majoră (ex: un picior sau o mână lipsă, o diformitate facială etc.) nu trebuie să rostească binecuvântarea.
Un kohen care a băut vin (cel puțin un reviit, adică o cantitate cuprinsă între 86g și 150g, în funcție de opinia halahică) nu are voie să rostească Birkat Kohanim decât după ce efectele vinului dispar complet.
Fiul unui kohen rezultat din relația sa cu o femeie divorțată sau cu o femeie care s-a convertit la iudaism se numește halal și nu beneficiază de prerogativele unui kohen. Un halal nu poate rosti Birkat Kohanim. Totodată, un halal nu transmite calitatea de kohen nici generațiilor următoare, linia de kehuna și prerogativele sale fiind definitiv întrerupte.
Un kohen aflat într-o relație proastă cu obștea pe care o binecuvântează nu are voie să binecuvânteze, pentru că această binecuvântare este considerată a izvorî din dragoste.
Un kohen care a omorât pe cineva (intenționat sau nu) nu are voie să facă Birkat Kohanim, deși unele autorități halahice consideră că un kohen care a ucis neintenționat, și-a ispășit pedeapsa și a făcut teșuva (adică s-a căit) poate totuși binecuvânta.

Alte utilizări ale acestor versete biblice

În afară de ritualul sinagogal amintit mai sus, există și alte situații când rostim versetele biblice din pericopa Naso care evocă Birkat Kohanim. Deși regula generală este că numai un kohen poate rosti Birkat Kohanim, există și Birkat Habanim, binecuvântarea pe care părinții o rostesc în mod tradițional vineri seara, la masa de Șabat sau imediat după ce revin acasă de la sinagogă. Această binecuvântare conține și ea versetele din pericopa Naso. Deși evident nu toți părinții sunt koheni, obiceiul s-a încetățenit ca aceste versete să fie rostite, acest lucru nefiind o încălcare pentru că rostirea este făcută într-un alt cadru decât cel sinagogal, fără a ridica palmele în felul în care o fac kohenii și fără a spune anterior binecuvântarea tradițională.

* * *

Desigur, există și multe alte legi și reguli, obiceiuri și explicații pe marginea acestui ritual și acestor versete biblice. Mă voi opri însă aici, cu speranța că ceea ce am învățat împreună despre această străveche poruncă ne va inspira și deschide apetitul de a cunoaște și mai multe.

Șabat Șalom!