Deoarece din pacate in aceasta saptamana mi-a fost practic imposibil, din lipsa de timp, sa redactez un comentariu la pericopa Emor, va ofer in cele ce urmeaza o traducere a catorva idei legate de aceasta ale rabinului american Avi Weiss, cu care invat la yeshiva in New York. Imi cer scuze si sper ca, desi scurte, le veti gasi la fel de interesante si utile pe cat le-am gasit si eu…

Pericopa acestei saptamani prezinta mai multe reguli referitoare la kohen (preot). Printre acestea este si legea care interzice orice contact cu o persoana decedata. In afara rudelor de gradul intai, kohenul nu poate atinge corpul neinsufletit, nu poate fi prezent la inmormantare si nici macar in aceeasi camera cu persoana decedata. Care este motivul acestei interdictii si ce legatura are cu kohenii (preotii)?

Poate ca aceasta lege are legatura cu intelegerea scopului principal al vietii. Unele comunitati religioase sunt de parere ca viata trebuie traita pentru a ajunge in lumea urmatoare.

Pe de alta parte, Tora sustine credinta in Dumnezeu in aceasta lume, in lumea celor vii. Iudaismul crede ca viata de dupa este importanta, dar pune accent si pe aceasta lume, dupa cum este scris in Psalmi: “Nu voi muri, ci voi trai si voi proclama maretia lui Dumnezeu” (Psalmi 118:17) si “Cei morti nu-L pot slavi pe Dumnezeu…, dar noi [cei vii] il vom binecuvanta pe Dumnezeu acum si pe vecie” (Psalmi 115:17-18).

Pentru a ne arata acest lucru, kohenul (preotul), invatator prin definitie, este obligat sa nu aiba nici un fel de contact cu persoana decedata. Acesta este un mod de a ne invata faptul ca sfintirea suprema a lui Dumnezeu nu este prin moarte, ci prin viata.

Profesorul si prietenul meu drag rabinul Saul Berman a sugerat o alta interpretare. In vremurile de demult preotul era de obicei cel chemat sa intervina pentru persoana decedata. In acele vremuri familiile sperau ca prin aceasta interventie persoana decedata sa aiba un loc mai bun viata de dupa. In astfel de situatii preotul putea fi tentat, si uneori chiar nu rezista tentatiei, sa ia bani pentru aceasta interventie.

Este atunci de inteles de ce Tora insista ca preotul sa nu aiba nici un fel de contact cu persoana decedata. In acest fel nu are cum sa profite de oameni, mai ales atunci cand trec prin asa o pierdere, cand sunt foarte vulnerabili.

In zilele noastre, chiar daca este justificat sau nu, comunitatea il percepe pe rabin ca intermediar intre Dumnezeu si oameni. Cu toate ca marea majoritate a rabinilor nu sunt koheni (descendenti ai preotilor), eu am marea onoare sa fiu si rabin si kohen. Deoarece sunt si kohen (preot) nu mi-a fost intotdeauna usor sa-mi indeplinesc rolul de rabin. Din faptului ca nu pot participa la inmormantari, am capatat o perspectiva unica asupra mortii si doliului. Obligatia de a nu fi complet implicat in acest proces m-a invatat ca desi este un moment in care cei indoliati sufera enorm si in care au nevoie de foarte mult ajutor si intelegere din partea familiei, a prietenilor si a rabinilor, nu trebuie sa ne implicam peste masura. Nimeni nu intelege misterul mortii si nimeni nu-i poate explica indoliatului acesta taina in momentele in care sta langa persoana care i-a fost draga si nu mai traieste.

Numai Dumnezeu stie aceste raspunsuri. Cu toate ca trebuie sa ajute si sa consoleze, nici un rabin sau preot nu poate fi intermediarul intre un indoliat si Cel Atotputernic in aceste momente grele de singuratate si de grea pierdere.

Shabat Shalom!

Share This