Unul din marii comentatori biblici ai secolului al 19-lea, rabinul hasid polonez Yehudah Aryeh Leib Alter (1847-1905), supranumit și Sfat Emet, își începe comentariul asupra pericopei Ree cu o idee pe cât de stranie, pe atât de interesantă… În fiecare dimineață – spune Sfat Emet – evreii rostesc o binecuvântare care pare că nu prea se potrivește cu restul ritualului:

ברוך אתה ה’ א-לקינו מלך העולם, אשר נתן לשכוי בינה להבחין בין יום ובין לילה. – Binecuvântat ești Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele Universului, care ai dat cocoșului priceperea să deosebească între zi și noapte. – Sidur, rugăciunea de dimineață (Șaharit)

De fapt, această binecuvântare (prima dintr-o serie intitulată ”Birkot Hașahar” – Binecuvântările dimineții) este atât de stranie încât traducerea ei apare în multe cărți de rugăciune – urmând de altfel interpretările comentatorilor – sub forma ”Binecuvântat fii Tu… care ai dat inimii (nu cocoșului!) pricerepea…”

Însă dacă vorbim despre inimă sau despre cocoș este probabil mai puțin important, limba ebraică permițând în fapt ambele interpretări… Ceea ce e ciudat este că o astfel de binecuvântare în care Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru puterea de a deosebi între noapte și zi există în ritualul iudaic. Sfat Emet vede însă în această binecuvântare o aluzie și o legătură cu primele versete ale pericopei noastre, pericopa Ree. În Deuteronom, Tora ne spune următoarele:

Privește, îți pun astăzi înainte o binecuvântare și un blestem. Binecuvântarea de a asculta porunca Domnului, Dumnezeului tău, pe care ți-o dau astăzi. Iar blestemul: dacă nu vei asculta poruncile Domnului, Dumnezeului tău și dacă te vei îndepărta de la drumul pe care ți-l poruncesc astăzi, spre a urma dumnezei ai altora pe care nu i-ai cunoscut. – Deuteronom 11:26-28

În interpretarea lui Sfat Emet, aceste versete de debut ale pericopei Ree se referă la probabil cel mai important concept din întregul iudaism: behira hofși – alegerea liberă. Pentru ca ritualul iudaic să aibă sens, pentru ca însăși credința iudaică să existe, Dumnezeu a oferit oamenilor puterea și înțelepciunea de a face alegeri. Fără această putere, Exodul din Egipt ar fi complet lipsit de sens. Fără ea, am fi făcut în acel act doar o tranziție de la o formă de sclavie (obligați de Faraon să îi urmăm poruncile) la o altă formă de sclavie (obligați de Dumnezeu să Îi urmăm poruncile). Fără alegerea liberă, oamenii ar fi doar niște roboți, pre-programați să asculte și să îndeplinească, iar concepte precum ”răsplată”, “pedeapsă”, ”merit”, ”bine”, ”rău” ar înceta să mai existe…

Pentru a accentua ideea că toate aceste concepte au, de fapt, un sens, Tora ne oferă în pericopa Ree câteva versete care subliniază că suntem pe deplin liberi să facem o alegere între binecuvântare și blestem. Mai mult, suntem nu doar liberi, dar și informați despre ce înseamnă fiecare din aceste concepte, despre consecințele la care ne putem aștepta, despre continuarea firească a evenimentelor, în cazul în care alegem una sau alta.

Ceea ce este deosebit de interesant este însă modul în care Tora ne prezintă această alegere. Spre exemplu, nu ni se spune că binecuvântarea va veni dacă vom asculta de poruncile lui Dumnezeu… Dimpotrivă, binecuvântarea va consta chiar în faptul că vom asculta de poruncile lui Dumnezeu: ”Binecuvântarea de a asculta porunca Domnului”. Blestemul poate veni ”dacă…”, modul exact în care se va manifesta el nefiind clar definit aici. Prin contrast, binecuvântarea este chiar faptul că vom putea exista apropiați de Dumnezeu, că Îi vom înțelege și respecta poruncile, așa cum ne dorim și așa cum Își dorește.

Totodată, când vorbește despre binecuvântare, Tora utilizează un cuvânt la singular: ”porunca”. Când vorbește despre blestem, se vorbește despre ”porunci”, la plural. Atunci când reușim să conștientizăm că, de fapt, întreaga Tora reprezintă o unitate, o singură idee oferită de Dumnezeul Unic – atunci vom putea accede către binecuvântare. Gândindu-ne însă la Tora ca la o ”adunătură” de idei disparate, eventual (cum, din păcate, gândesc mulți oameni azi) chiar fără vreun sens și fără legătură unele cu altele – atunci drumul către binecuvântare ne este închis și tot ce vom experimenta, tot ce vom simți și percepe va fi ”blestemul”, ”greutatea” acelor porunci asupra vieții noastre… Vom percepe atunci Tora nu ca pe o modalitate de a intra în legătură cu Sursa vieții noastre, ci ca pe o înșiruire de interdicții și obligații menite să ne facă viața mai complicată și mai dificilă.

În versetele de debut ale pericopei Ree, Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a alege. Asemenea inimii sau cocoșului, avem opțiunea să alegem între ”zi” și ”noapte”, între o percepție pozitivă, luminoasă, deschizătoare de orizonturi a relației noastre cu El și una negativă, opresivă și descurajantă. Instituind pentru veacuri ritualul iudaic, rabinii care au alcătuit cărțile de rugăciuni iudaice au fost conștienți de alegerea pe care Dumnezeu ne-o oferă zilnic. Așa cum ar trebui să fim și noi, în fiecare moment în care o facem…

În chiar ajunul sărbătorii de Roș Hașana (Anul Nou Iudaic) când scriu aceste rânduri, ideea alegerilor personale libere este mai actuală și mai vie ca oricând. Anul Nou, cu rezoluțiile sale, cu deciziile pe care atât noi cât și Dumnezeu le facem, cu promisiunile și așteptările pe care le oferă – ne dă posibilitatea să reflectăm asupra propriei noastre existențe și să încercăm să luăm deciziile cele mai bune.

Să ne ajute Dumnezeu pe toți să alegem corect între zi și noapte, să privim (cum ne îndeamnă și numele pericopei Ree) la imaginea globală și să facem acele alegeri care să ne ofere o înscriere și o semnătură bună în Cartea Vieții!

Șana Tova Umetuka – Un An Bun și Dulce, tuturor!

Share This
Sari la conținut