Am intalnit o disputa despre cine este si cine nu este evreu. Este greu de stabilit. Spre exemplu in Evul Mediu, celebrii khazarii cu hanatul la gurile Volgii nu au cerut nimanui voie sa fie evrei. Au vrut ei! Deci asta este o problema politica! Khazarii erau puternici si grupati, s-au declarat mozaici si au disparut de pe scena istoriei ca mozaici. I-a impiedicat cineva?
Cu siguranta, problema identitatii iudaice si a recunoasterii unei persoane ca evreu/evreica este una deosebit de complicata. Pe langa componenta strict halahica (de lege mozaica) care afirma ca un copil al unei mame evreice sau o persoana convertita la iudaism conform standardelor halahice evreiesti este evreu, o alta problema importanta este aceea legata de recunoasterea unei persoane ca evreu/evreica de catre comunitate.
De asemenea, in vremurile moderne, cand iudaismul are mai mult de o singura grupare, fiind impartit (ideologic, teologic si din punctul de vedere al interpretarii legii iudaice) in cel putin trei grupari majore (evreii ortodocsi, conservatori si reformati), problema identitatii iudaice este si mai complicata. Doar ca un simplu exemplu, evreii reformati accepta descendenta iudaica pe linie paterna, cu alte cuvinte recunosc ca evreu un copil al unui tata evreu, chiar daca mama nu este evreica. Evreii ortodocsi nu recunosc aceasta descendenta. Chiar si standardele de convertire si uneori chiar si metoda propriu-zisa sunt diferite de la o grupare la alta.
In ceea ce ii priveste pe khazari si istoria lor, aceasta este un exemplu unic in istoria iudaismului, singurul in care un popor intreg a acceptat iudaismul si a fost recunoscut ca atare de catre comunitatea evreiasca. Conform traditiei, aproximativ in anul 740 e.a., regele si nobilimea khazaria au ales iudaismul in devafoarea religiei musulmane si crestinismului, in urma unui „concurs” public organizat intre reprezentantii celor trei religii. Exista si documente istorice, exprimand opinii diverse din respectiva perioada, care afirma ca poporul khazar avea deja origini iudaice si ca episodul susmentionat a fost de fapt un act de reconfirmare a credintei mozaice. Unele surse doresc sa ii prezinte ca urmasi ai Celor Zece Triburi Pierdute in urma exilului din Babilon (587 i.e.a.). Au existat de asemenea si opinii (categoric false si avand, conform multor istorici, tenta vadit anti-sionista) care au dorit sa identifice pe toti evreii Europei ca urmasi ai khazarilor. Pentru mai multe detalii despre khazari va recomand si articolul in limba engleza disponibil la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Khazars.
Ceea ce este cert intr-adevar este ca, asa dupa cum afirmati si dvs., „khazarii erau puternici si grupati, s-au declarat mozaici si au disparut de pe scena istoriei ca mozaici”. Atunci cand au dorit sa imbratiseze credinta mozaica, khazarii nu au fost intr-adevar opriti. Este posibil sa fi fost pentru motivul pe care il sugerati dvs., cu toate ca alte motive sunt de asemenea posibile: in perioada Evului Mediu iudaismul arata altfel decat in prezent, la fel si standardele de acceptare in sanul comunitatii evreiesti a unei persoane care dorea acest lucru. Asa dupa cum am spus, in prezent problema este mult mai complexa…
„khazarii erau puternici si grupati, s-au declarat mozaici si au disparut de pe scena istoriei ca mozaici”
…
in perioada Evului Mediu iudaismul arata altfel decat in prezent
–
Şi nu şi da.
Nu, pentru că khazarii nu au dispărut, ci poate au devenit ceva mai „discreţi”, spre vest.
Da, pentru că întradevăr, iudaismul arăta în Evul Mediu (şi) puţin altfel decât în prezent.
Spre exemplu, în vremurile primelor cnezate şi voievodate, se pare că Menumorut (sau Ménmarót) şi-a întemeiat ducatul cu khazari şi secui („Khazars” , „Székelys”).
(https://en.wikipedia.org/wiki/Menumorut),
el însuşi aparţinând Kabar-ilor (grupare khazară rebelă) şi având ca tată pe Morut (Moritz?). Nume ca şi Kozar nu sunt rare.
Gaborii (sau Yenish), de origine europeeană (nu asiatică), sunt extrem de conservatori şi poartă o vestimentaţie foarte asemănătoare cu cea a evreilor ortodocşi şi a rabinilor acestora (pălării negre tip „fedora”, etc.) şi respectă cu stricteţe şabat-ul (din câte ştiu) iar limba lor încă conţine cuvinte din ebraică şi idiş.