Credit: Benjamin Voros | Unsplash (editat)
Săptămâna aceasta, citim în sinagogi prima pericopă din Sefer Vaikra (Cartea Leviticului). În ziua în care scriu acest eseu, celebrăm însă Roș Hodeș Nisan, prima zi a lunii Nisan, luna eliberării poporului evreu din robia egipteană. Și desigur, în aceste zile, facem curățenie în case, cumpărăm azimă și vin, gătim pentru sărbătoare și ne pregătim – fizic, dar mai ales spiritual și intelectual – pentru Pesah, cu serile sale de Seder binecunoscute.
În Hagada de Pesah, în care istorisim întreaga poveste a izbăvirii poporului nostru din robie, imediat după ce vorbim despre cei patru fii (arba banim) și despre întrebările lor, există o întrebare extrem de interesantă și strâns legată de Roș Hodeș Nisan: ”יכול מראש חודש (iahol meroș hodeș) – Se poate oare [începe a povesti despre ieșirea din Egipt] de la începutul lunii [Nisan]?”
Midrașul (Mehilta de’Rabi Ișmael, pericopa Bo), preluat și în Hagada, se referă desigur la porunca pe care Tora însăși o formulează în Exodul 13:8: ”Și să-i povestești fiului tău în acea zi, spunând «De aceea mi-a făcut mie Domnul când am ieșit din Egipt.»” Putem oare îndeplini această poruncă începând cu Roș Hodeș Nisan, prima zi a lunii eliberării? Deși concluzia legii mozaice respinge această idee și fixează obligația pentru noaptea de Seder, afirmând că povestea Exodului își găsește locul ”doar atunci când ai în fața ta azimă și ierburi amare”, simplul fapt că o astfel de posibilitate este luată în calcul este profund semnificativ.
Haideți să analizăm așadar un pic întrebarea Hagadei… De ce ar fi fost plauzibil ca povestea ieșirii din Egipt să înceapă încă de la începutul lunii?
Un posibil răspuns se găsește în însuși modul în care luna Nisan este prezentată în Tora: „החדש הזה לכם (hahodeș haze lahem) – Această lună să fie pentru voi începutul lunilor, prima pentru voi dintre lunile anului” (Exodul 12:2). Conform tradiției, acest verset nu se referă doar la stabilirea unui calendar, ci vorbește în esență despre o redefinire a timpului. Pentru evreii proaspăt eliberați din robie, faptul că redeveneau stăpâni pe propriul timp era un fapt miraculos și crucial. Numeroși comentatori (cum ar fi: Ohr Hahaim, Nețiv sau Malbim) subliniază că luna Nisan este simultan „ראש חדשים (roș hadașim) – capul lunilor” și „ראשון (rișon) – o lună a întâietății”, care dă tonul întregului an iudaic.
În tradiția iudaică, luna Nisan poate fi văzută ca o extensie a izbăvirii. După cum formulează Mehilta: בניסן נגאלו ובניסן עתידין ליגאל (beNisan nigalu uveNisan atidin ligael) – ”în luna Nisan [evreii] au fost izbăviți și tot în luna Nisan vor fi izbăviți și pe viitor”. Luna Nisan pe care o începem astăzi nu este așadar doar un moment istoric al ieșirii din Egipt, ci și un simbol al tuturor izbăvirilor de care evreii pot beneficia.
Și mai există un aspect interesant. Roș Hodeș Nisan, ziua pe care o marcăm astăzi, are în tradiția iudaică semnificații multiple, toate mergând către ideea de început și responsabilitate. Desigur, Nisan reprezintă începutul lunilor după calendarul biblic, momentul de început al ciclului sărbătorilor și termenul limită pentru ca Sanhedrinul să decreteze un an bisect în calendarul iudaic. Dar, poate mai important decât toate acestea, Roș Hodeș Nisan este socotit în iudaism unul din cei patru ”ani noi”, mai precis Anul Nou al Regilor, momentul de la care era socotiți anii de domnie ai fiecărui rege (cf. Mișna Roș Hașana 1:1).
Ce înseamnă, în esență, acest nume?
Ei bine, dacă Nisan este momentul în care Dumnezeu a răsturnat ordinea politică reprezentată de Faraon și Și-a eliberat poporul din robia egipteană, același moment este și cel în care orice formă de conducere este reevaluată. Nu numai autoritatea regilor sau demnitarilor, ci și orice tip de leadership – colectiv sau individual. Fiecare om, devine, într-un sens profund, un ”rege” peste propria sa viață, responsabil de modul în care își guvernează propria existență. Fiecare om devine răspunzător asupra timpului de care dispune, asupra direcției pe care o urmează în viață, asupra alegerilor pe care le face. De Roș Hodeș Nisan, Dumnezeu oferă tuturor un moment de reevaluare și reînnoire, un fel de judecată tăcută a felului în care folosim libertatea pe care am obținut-o odată cu Exodul.
Nu este așadar întâmplător că tocmai în această zi are loc și inaugurarea Tabernacolului portabil din deșert. Midrașul (Bamidbar Raba 13) ne spune că în ziua de 1 Nisan, după luni de construcție și pregătire, după zile de inaugurare și consacrare, Tabernacolul este ridicat definitiv, iar Prezența Divină coboară în mijlocul lui Israel. Este momentul în care sfințeniei timpului (Roș Hodeș) i se alătură o sfințenie a spațiului (Mișkanul).
Și exact în această explicație se integrează foarte bine și pericopa Vaikra, pe care o vom citi în Șabatul care urmează. ”Și a chemat [Domnul] către Moise și Domnul i-a vorbit din Cortul Întâlnirii” (Leviticul 1:1). După ce timpul a fost sfințit prin porunca de a proclama prima lună a anului iudaic și după ce Tabernacolul a sacralizat spațiul – omul este chemat și el acum să răspundă sfințeniei. Înarmat cu aceste două forme preexistente de sfințenie și cu abilitatea sa naturală și înnăscută de a-L căuta pe Dumnezeu, omul primește în această pericopă invitația divină de a păși și el pe calea sfințeniei.
Și poate că acum, după toate aceste explicații, vom fi capabili să înțelegem mai profund întrebarea pe care o adresează Hagada de Pesah: ”יכול מראש חודש (iahol meroș hodeș) – Se poate oare [începe a povesti despre ieșirea din Egipt] de la începutul lunii [Nisan]?”.
Chiar dacă, din punct de vedere al legii mozaice, obligația propriu-zisă de a povesti despre ieșirea din Egipt începe în noaptea de Pesah, toată luna Nisan este impregnată de această chemare. Debutul acestei luni a eliberării este momentul în care omul începe să învețe ce este libertatea: nu doar eliberarea din sclavie, ci asumarea responsabilității pentru timp, spațiu, pentru deciziile personale sau profesionale și, desigur, pentru apropierea de Dumnezeu.
Pentru fiecare dintre noi, chemarea la sfințenie rămâne deschisă. În fiecare moment al vieții noastre, ca oameni liberi, Dumnezeu ne cheamă, așa cum a făcut-o și cu Moșe în vremurile de demult. Rămâne întrebarea dacă – și mai ales cum – alegem să răspundem.
Șabat Șalom și Hodeș Tov!
Totul are un început
Iar începutul legământului dintre Dumnezeu și poporul evreu este sărbătoarea de Pesah
Dacă am înțeles bine, în antichitate, studiul Torei începea cu studiul Cărții Leviticului, și nu cu studiul Cărții Genezei, pt ca trebuie sa te sfințești înainte de a te apropia de Dumnezeu
Iar sfințirea fiecăruia dintre noi trebuie să fie permanentă, ca să putem păstra legătura cu Dumnezeu, să nu ne rătăcim ca mulți dintre cei care au fost înainte de noi
Pt ca rătăcirea poate aduce multă amărăciune pt fiecare dintre noi, famili, comunități și țări
Ferește-te de rău și fă binele
Caută pacea și o urmează pe ea