Printre cele din urmă trei urgii (makot) abătute de către Dumnezeu asupra Egiptului, două versete din pericopa acestei săptămâni constituie baza întregului calendar iudaic:
Domnul le-a spus lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului astfel: „Această lună să fie pentru voi începutul lunilor, prima pentru voi dintre lunile anului.” – Exodul 12:1-2
În fapt, acest enunț nu este doar baza întregului an iudaic, ci și prima poruncă explicit dată de către Dumnezeu poporului lui Israel. Desigur, am tot vorbit până acum despre porunci, în acest ciclu de pe site-ul DvarTora, porunci care se regăsesc în multe din pericopele Torei, inclusiv în unele pericope din Cartea Genezei… Însă trebuie să nu uităm că abia aici, în Cartea Exodului, evreii devin cu adevărat un popor, căruia Dumnezeu i se adresează și cărui îi dă porunci aplicabile întregii națiuni. De fapt, atât de important este acest verset din pericopa Bo în ansamblul Torei, încât în chiar primul său comentariu asupra Torei, Rași – cel mai mare comentator iudaic al tuturor timpurilor – pune următoarea întrebare în numele tatălui său:
Rabinul Ițhak a spus: Tora, care este cartea Legii lui Israel, ar fi trebuit să înceapă cu versetul: „Luna aceasta să fie pentru voi prima dintre luni” (Exodul 12:2), care este prima poruncă dată lui Israel. Atunci, care este motivul pentru care Tora începe cu relatarea Creației?” – Rași pe Geneza 1:1
În continuare, nu intenționez să detaliez un răspuns la acea întrebare, el putând fi citit direct în comentariul lui Rași, cât și, pe scurt, într-un eseu mai vechi pe site-ul DvarTora. Ce vreau să punctez însă este că importanța primei zile a unei luni și a primei luni a calendarului iudaic nu pot fi tăgăduite. Haideți așadar să înțelegem un pic mai multe despre aceste subiecte…
PRIMA LUNĂ DIN CALENDAR
În calendarul folosit astăzi de către evrei – deopotrivă de către evreii din Israel și evreii din diaspora – prima lună este Tișrei, cea în care celebrăm Roș Hașana (Anul Nou Iudaic). Însă conform calendarului biblic, luna Tișrei este de fapt luna a șaptea a anului, iar Roș Hașana (sărbătoare menționată în Tora sub titulatura de zi a amintirii sunetului de corn (șofar) – a se vedea Leviticul 23:14) este prima zi a lunii a șaptea.
Care este așadar prima lună a calendarului? Ei bine, Tora nu îi dă un nume, cum nu dă un nume nici celorlalte luni, numele lunilor fiind de origine babiloniană. Prima lună a anului este numită în Tora doar ”prima lună”, denumire prezentă chiar în versetul din pericopa noastră. După numele pe care lunile anului le poartă astăzi, această lună se numește Nisan, ea fiind luna sărbătorii de Pesah (Paștele Evreiesc). De unde că prima lună este asociată cu Pesah-ul? Tot din pericopa Bo, în care după porunca de a fixa această luna ca fiind prima din an, Tora vorbește despre pregătirile pentru jertfa de Pesah, adică acel miel sau ied pe care evreii îl jertfeau în după-amiaza zilei de 14 Nisan.
Pericopa noastră nu vorbește însă doar despre prima lună a anului. Aceste versete consfințesc totodată și noțiunea de Roș Hodeș (lit: capul lunii), adică prima zi a fiecărei luni din calendar, ca fiind – pentru fiecare lună în parte – o zi specială, de la care încep să fie numărate zilele până la sărbători. Spre exemplu, atunci când Tora ne spune în Leviticul 23:34 că Sărbătoarea Colibelor (Sucot) începe în ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea (adică 15 Tișrei), este necesar să știm cu precizie când este 1 Tișrei ca să putem socoti de la acea dată cincisprezece zile până la Sucot. Haideți așadar să înțelegem mai bine cum stau lucrurile și cu începutul lunilor din anului iudaic…
O LUNĂ DIN CALENDARUL IUDAIC
La începuturile lumii, Dumnezeu a creat luminătorii – adică Soarele și Luna – și i-a așezat pe cer, statornicindu-i ”ca să despartă ziua de noapte și să fie ca semne și pentru soroace și pentru zile și ani” (Geneza 1:14).
În fiecare lună, satelitul natural al Pământului, Luna, efectuează o rotație completă în jurul Pământului. Acest fenomen astrologic poate desigur fi observat de pe Pământ, cu ochiul liber. În timpul acestui ciclu, forma lunii se schimbă: întâi o seceră subțire (luna nouă), apoi un semicerc, apoi un cerc complet (luna plină) – în prima jumătate a lunii, iar apoi, în a doua jumătate, luna descrește până când dispare complet, urmând să reapară ca o seceră subțire la începutul următoarei luni calendaristice.
Un ciclu lunar complet (socotind de la o lună nouă la următoarea) durează 29 de zile și jumătate, sau, mai precis: 29 de zile, 12 ore și 793/1080 părți dintr-o oră (cu toate că nici această măsură, pe cât de exactă pare, are și ea o doză de incertitudine, în condițiile în care ciclul lunar suferă modificări în timp, în funcție de orbita lunară).
După cum putem observa foarte ușor, durata unui ciclu lunar nu este un număr întreg de zile, ci are 29 de zile și un pic. Din acest motiv, adică a acelui surplus de 12 ore și 793/1080 părți, un ciclu lunar nu se sincronizează perfect cu rotația zilnică a Pământului în jurul axei sale (care este definită a fi 24 de ore). Din acest motiv, o lună calendaristică evreiască are fie 29 de zile (lună incompletă, adică haser), fie 30 de zile (lună plină, adică male).
CUM SE STABILEȘTE ATUNCI ROȘ HODEȘ?
Cifrele și calculele de mai sus nu sunt oferite aici doar ca o curiozitate. Dimpotrivă, faptul că ele sunt astfel are o influență covârșitoare asupra modului de stabilire a zilei de Roș Hodeș, adică a zilei în care începe o lună nouă în calendar.
Din cauza faptului că un ciclu lunar nu durează un număr întreg de zile (ci mai există și acea fracție suplimentară), o lună calendaristică nu poate începe imediat ce apare Luna Nouă. Dacă ar începe imediat, atunci însăși noțiunea de prima zi a lunii ar fi absurdă și lipsită de sens. De ce? Pentru că ziua respectivă ar avea practic două începuturi distincte:
- Ea ar începe la apusul soarelui, conform Genezei 1:5 ș.a. unde citim că ”a fost seară și a fost dimineață – o zi”;
- Și totodată, ea ar începe la momentul când Luna Nouă este vizibilă pe cer, adică la o oră complet diferită de apusul soarelui, posibil chiar într-un alt interval al zilei, adică dimineața spre exemplu.
În mod evident, un astfel de calendar ar fi un nonsens și, totodată, ar promova un mod de gestionare a timpului complet impractic.
CÂND ÎNCEPE AȘADAR O LUNĂ ÎN CALENDARUL IUDAIC?
În antichitate, luna începea atunci când Sanhedrinul, Tribunalul Suprem din Ierusalim, proclama ziua de Roș Hodeș. De ce tocmai Sanhedrinul? Pentru că acest tribunal rabinic era cel care lua decizii legale și rituale în numele poporului, iar în versetul din pericopa noastră scrie că luna respectivă – acea primă lună a anului – trebuie ”să fie pentru voi începutul anului”. Ați sesizat nuanța importantă din verset? Porunca nu este ca luna ”să fie începutul anului”, ci ”să fie pentru voi începutul anului”. Altfel spus, consfințirea lunii noi cădea în sarcina poporului, el era cel care stabilea ziua de început a lunii; iar poporul era reprezentat de către Sanhedrin. În Talmud (tratatul Roș Hașana 22a), rabinii ne spun că ”această mărturie ne-a fost transmisă încă din vremea lui Moșe”, luna nouă fiind stabilită de către autoritatea care guverna poporul în urma mărturiei a doi martori că văzuseră molad-ul, adică prima porțiune vizibilă a Lunii, din următorul ciclu lunar.
Cum funcționa exact acest proces? Ei bine, dacă martorii care văzuseră luna nouă pe data de 30 a unei luni ajungeau în timp util înaintea Sanhedrinului sau tribunalului rabinic și depuneau mărturie în acea zi, atunci tribunalul consfințea ziua respectivă ca fiind Roș Hodeș, adică prima zi a lunii următoare. În acest caz, jertfele speciale de Roș Hodeș erau aduse imediat, iar calculul sărbătorilor începea chiar din acea zi. Dacă însă martorii nu ajungeau la tribunal în ziua a 30-a a unei luni, atunci Roș Hodeș era decretat automat a doua zi (ziua a 31-a), considerându-se că luna anterioară fusese completă (adică avusese 30 de zile, nu 29). În acest caz, cea de-a 31-a zi devenea prima zi a lunii următoare, Roș Hodeș, iar mărturia celor doi martori nu mai era necesară (Rambam, Hilhot Kiduș Hahodeș 2:8).
După moartea lui Moșe (primul care a supravegheat acest proces), autoritatea de a stabili calendarul evreiesc a fost încredințată bătrânilor poporului, iar apoi tribunalului rabinic suprem din fiecare generație, în condițiile în care judecătorii care compuneau acest tribunal fuseseră învestiți din generație în generație, în Ereț Israel, din vremurile lui Moșe și până în acel moment de timp (cf. Rambam, Hilhot Sanhedrin 4).
Așadar, deși ciclul lunar este un fenomen natural, nu reînnoirea propriu-zisă a Lunii sfințește luna în calendarul iudaic. Mai degrabă, conform versetului din pericopa noastră, poporul evreu este cel care consfințește lunile. Acesta este motivul pentru care înțelepții noștri au hotărât ca binecuvântarea centrală din rugăciunea Musaf de Roș Hodeș să se încheie cu cuvintele: „Binecuvântat ești Tu, Doamne, Cel care sfințește Israelul și începuturile lunilor” (Talmud, Berahot 49a) – marcând astfel faptul că sfințenia începutului lunilor (și a sărbătorilor, de altfel) este dependentă de sfințenia pe care poporului lui Israel o conferă zilei respective. Poate că tocmai din acest motiv prima poruncă pe care Tora a dat-o poporului evreu în ansamblul său a fost cea de a sfinți luna nouă – versetul din pericopa Bo, căci tocmai această poruncă subliniază rolul poporului evreu în sfințirea timpului și a sărbătorilor.
CALENDARUL FIXAT
În perioada stăpânirii romane asupra Israelului, tribunalele rabinice și-au păstrat autoritatea de a decreta zilele de Roș Hodeș. Cu timpul însă, persecuțiile asupra înțelepților și intervențiile nefaste ale unor secte și grupări care urmăreau semănarea de confuzie în rândul comunităților evreiești, stabilirea și comunicarea zilei de Roș Hodeș prin observație empirică și mărturie directă în fața unui tribunal rabinic a devenit impractică. Începând din perioada lui Hilel II (sec. 4 e.a.), momentul de Roș Hodeș și, implicit, calendarul iudaic, este stabilit prin calcul matematic precis, în jurul momentului la care apare luna nouă pe cer în debutul unui ciclu lunar. Mai multe informații despre calendarul iudaic, sărbători și zile speciale, pot fi găsite și aici.
ROȘ HODEȘ – O ZI SAU DOUĂ?
Atunci când o lună este incompletă (29 de zile), următorul Roș Hodeș durează o singură zi. Atunci când o lună este completă (30 de zile), următorul Roș Hodeș durează două zile, prima zi fiind cea de-a treizecea a lunii anterioare, iar a doua zi fiind prima a lunii următoare.
În ritualul sinagogal, chiar dacă a doua din aceste două zile reprezintă evident partea principală a Roș Hodeș-ului (ea fiind propriu-zis prima zi a noii luni), toate legile și obiceiurile de Roș Hodeș (ex: ritualul sinagogal, interdicția de a posti, tradiția de a avea o masă festivă, obiceiul femeilor de a nu munci, ideea că această zi este o zi de căință personală, pe care tradiția o numește Iom Kipur Katan – Mica zi de ispășire etc.) se aplică și primei zile. În aceste zile speciale, adăugăm rugăciunea suplimentară de Musaf, rostim Hallel (psalmii de slavă) și inserăm paragraful Iaale veiavo în rugăciunea zilnică și în Birkat Hamazon (Rugăciunea de după masă).
Desigur, ziua de Roș Hodeș, tradițiile și obiceiurile ei, precum și modul în care iudaismul leagă toate moed-urile (sărbători, zile și ocazii speciale) de această zi și de determinarea momentului de la care începe numărătoarea zilelor unei noi luni, sunt subiecte care pot fi discutate în mult mai mult detaliu. Mă opresc însă aici, cu speranța că am elucidat câteva dintre aspectele esențiale și că v-am trezit totodată gustul de a învăța mai mult despre acest subiect important.
Șabat Șalom și Hodeș Tov (o lună bună, în condițiile în care chiar ziua de joi, 30 ianuarie 2025, a fost Roș Hodeș Șvat!
Opinii recente