Adunaturii de oameni care se afla in mijlocul [poporului lui Israel] i s-a facut pofta si fiii lui Israel s-au intors si au plans si ei si au spus: «Cine ne va da carne sa mancam? Ne aducem aminte de pestele pe care l-am fi mancat in Egipt gratis, de castravetii, pepenii, prazul, cepele si usturoiul. Dar acum, ni s-a uscat sufletul, nu mai este nimic; nu avem nimic inaintea ochilor decat mana. Mana era ca samanta de coriandru iar culoarea ei era culoarea cristalului. Oamenii se imprastiau si o adunau, o macinau intr-o moara sau o pisau intr-o piulita si o gateau intr-o oala pentru a face din ea turte, iar gustul ei era precum gustul turtelor facute cu untdelemn. Cand roua cobora pe camp noaptea, mana cobora peste ea. – Numeri 11:4-9
Spuneti sincer, de cate ori v-ati gandit exact la ceea ce mancati? Desigur, daca este vorba despre cine stie ce specialitate culinara preparata de un bucatar renumit, sau daca numai o bucatica din mancarea pregatita a costat un sfert din salariul pe o luna, atunci cu siguranta v-ati gandit la ceea ce mancati… Dar daca este vorba doar de o bucata de paine, de un biscuit infulecat in drum spre servici sau scoala, de o felie de pizza mancata mai mult pentru a scapa de foame decat pentru a-i savura gustul? Dar daca este vorba despre o „turta cu untdelemn”? Sincer, eu nu sunt convins ca as incerca nici macar sa o mananc, nici vorba sa ma mai si gandesc la ceea ce am mancat… 🙂
Si cu toate acestea, cred ca exista si exceptii… „Turta cu untdelemn” despre care Tora ne vorbeste in pericopa din aceasta saptamana este hrana din ceruri, mana. In desert, acolo unde orice mancare ar fi fost excelenta si sunt convins ca oricine ar fi mancat-o doar pentru a supravietui, evreii au primit de la Dumnezeu, timp de 40 de ani, hrana din ceruri… Iar traditia iudaica si practic toti comentatorii Torei explica faptul ca desi mana avea aceeasi infatisare pentru toata lumea, ea isi schimba gustul in ceea ce dorea fiecare sa manance in momentul respectiv. Daca ai fi avut pofta de inghetata cu fistic, de friptura cu cartofi prajiti sau de supa de legume, tot ce aveai de facut era sa te gandesti la acest gust si il simteai in gura!
Insa evreii au fost nemultumiti si au protestat. „Vrem carne!”, au strigat. „In Egipt aveam pe gratis!”, au continuat. Iar despre aceste mancaruri si despre ceea ce cereau de fapt evreii as dori sa vorbesc in continuare…
Midrash-ul (Sifrei 86) debuteaza acest subiect cu urmatoarea intrebare: „Chiar nu aveau evreii carne ?! Tora spune: «O adunatura de oameni a venit cu ei [din Egipt] si turme si vite» (Exodul 12:38)! Si nu spune Tora oare: «Fiii lui Reuven si fiii lui Gad aveau multe vite»?! (Numeri 32:1) Cu toate acestea s-au plans [ca le lipseste carnea] pentru ca au cautat un pretext.„ Un pretext pentru ce? Ce motive aveau pentru a cauta un pretext? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, sa ne uitam la comentariul lui Rashi…
Explicand cuvintele „pestele pe care l-am fi mancat in Egipt gratis” (Numeri 11:5), Rashi noteaza urmatoarele: „Daca ati vrea sa spuneti ca inseamna ca egiptenii le dadeau evreilor peste, [acest lucru nu poate fi adevarat pentru ca] versetul din Exodul 5:18 spune: «Nu vi se vor mai da paie.» Daca egiptenii nu le dadeau evreilor paie [pentru a face caramizi], le-ar fi dat peste gratis? Ce vrea asadar Tora sa spuna prin sintagma «pestele gratis»? Ca nu aveau obligatia de a indeplini poruncile Torei.” Ceea ce cer de fapt evreii in desert este viata fara responsabilitati pe care o avusesera in Egipt.
Alti comentatori explica ceea ce deplangeau evreii in desert (si anume lipsa „pestelui gratis”) ca fiind o aluzie la relatiile sexuale fara restrictii. Adesea in traditia iudaica simbolul pestelui este in stransa legatura cu ideea de „multitudine” sau cu aceea de a avea urmasi. In Geneza 1:28, spre exemplu, prima binecuvantare pe care Dumnezeu o adreseaza lui Adam si Evei este urmatoarea: „Fiti roditori si inmultiti-va, umpleti pamantul si stapaniti-l! Si stapaniti peste pestii marii, pasarile cerului si orice fiinta care se misca pe pamant.”
Un alt lucru pe care evreii il cer este carnea…O idee deosebit de importanta trebuie mentionata aici: inainte de Potop, toti oamenii erau vegetarieni (Geneza 1:29 – „Iata, v-am dat toate plantele cu samanta de pe suprafata intregului pamant, ale voastre sa fie ca hrana”). Consumul de carne a fost doar o concesie pe care Dumnezeu i-a facut lui Noah imediat dupa Potop, atunci cand a vazut ca omenirea nu se poate practic abtine de la a consuma carne (Geneza 9:3 – „orice misca pe suprafata pamantului va fi a voastra ca hrana. […] Insa carnea impreuna cu sufletul ei [care este] sangele ei sa nu mancati.”. Si nici atunci cand aceasta concesie a fost acordata, Dumnezeu nu a dorit ca ea sa nu aiba restrictii, sa nu fie guvernata de reguli care sa oblige pe om sa se gandeasca la ceea ce mananca, la viata pe care o curma pentru a se hrani. Desigur, plantele au si ele viata, insa animalele sunt considerate o forma superioara de viata si de aceea consumul de carne are un cu totul alt set de reguli…
Iar carnea mai are si o alta conotatie, fiind, aidoma pestelui, un eufemism pentru relatiile sexuale. In Egipt, inainte de Primirea Torei, evreii puteau intretine relatii sexuale mult mai libere si mult mai libertine. Desigur, legile noahice care interzic adulterul si incestul erau in efect si acolo, insa promiscuitatea sexuala, multitudinea de parteneri sau chiar deviatiile sexuale cum ar fi spre exemplu pedofilia nu fusesera explicit interzise. Si cu toate ca nu exista surse care sa afirme explicit ca evreii au avut astfel de practici sexuale in Egipt, este posibil ca numai ideea ca un anume lucru este interzis (oricare ar fi fost acesta) sa li se fi parut neplacut, impus si de neingaduit.
Un alt lucru despre care vorbesc evreii sunt „castravetii, pepenii, prazul, cepele si usturoiul”, pe care le aveau in Egipt. Tot in Midrash (Sifrei 87), Rabi Shimon explica faptul ca desi mana isi putea schimba gustul in functie de preferintele proprietarului, existau anumite gusturi pe care mana nu le putea lua. Conform traditiei rabinice, cele cinci legume mentionate de catre Tora sunt „daunatoare pentru mamele care alapteaza”. Si cu toate ca nu stiu daca aceasta idee este sustinuta de catre medicina moderna, ceea ce este important este faptul ca pentru acele mame si pentru pruncii lor, care nu puteau manca pepeni, castraveti, praz, ceapa si usturoi, mana a fost facuta sa nu poata lua acest gust. Iar acest lucru se pare ca a deranjat pe multi in desert: „Si de ce ar trebui sa ne pese noua ca mamele si copiii nu pot manca pepeni?”, a fost practic atitudinea pe care multi au adoptat-o…
Iar toate aceste lucruri au un singur numitor comun: LIPSA DE RESPONSABILITATE. Poporul proaspat eliberat doreste o viata fara griji si fara reguli. Doreste ca fiecare sa poata face ce doreste, fie ca este mancatul carnii, relatiile sexuale fara restrictii sau ignorarea oricaror responsabilitati fata de oricare alt membru al societatii…
Acum suna mai familiar mana, castravetii si pestele?!? Exista atatia oameni in societatea de astazi care inteleg sa isi traiasca viata (sau cel putin ar dori sa o faca) fara absolut nimic care sa ii „deranjeze”. Exista oameni carora nu le pasa de legi, de reguli, de norme sociale sau de buna purtare. Exista oameni care nu inteleg spre exemplu ca neplata taxelor sau a biletului de autobuz ne afecteaza pe toti, care cred ca a te distra inseamna a manca si a bea fara masura, care inteleg sexualitatea ca pe un lucru care trebuie expus, practicat liber, fara restrictii si fara decenta. Si, desigur, exista o sumedenie de oameni care cauta pretexte pentru a revendica drepturi pe care – desi legea si normele sociale nu le acorda nimanui – se simt perfect indreptatiti sa le aiba.
In pericopa din aceasta saptamana, evreii se revolta pentru ca nu vor sa le spuna nimeni ce trebuie si ce nu trebuie, ce e voie si ce nu e voie sa faca… Iar acest „refren” se mai aude si astazi in Romania (cu toate ca nu numai aici), cand – dupa 18 ani de libertate, dar si dupa 50 de comunism – ne luptam cu noi insine inca sa intelegem ca regulile nu sunt de fapt facute pentru a fi incalcate si ca ne-ar fi tuturor mult mai bine daca am fi un pic mai altruisti si un pic mai respectuosi – fata de noi insine, fata de altii si fata de autoritate… Si sper din tot sufletul sa ajungem cat mai curand la ziua in care acest refren va fi inlocuit de un altul, al intelegerii si respectului, al responsabilitatii si altruismului.
Shabat Shalom!
Poate greșesc
Ca sa îți dorești altceva tb sa ai la discreție ceva de care se presupune ca te-ai saturat
Poporul evreu avea la dispoziție mana trimisa din cer conform voinței lui Dumnezeu cu care a încheiat legământul
O parte a poporului evreu, datorită abundentei, a hotărât unilateral ca vrea mai mult: ca nu se mai satura cu mana data de Dumnezeu, ci ca vrea mai multă carne si legume
Ori, satisfacerea exagerata a poftei de mâncare nu aduce sănătate si putere, cum eronat considera unele persoane, ci duce la boala, iar uneori la moarte
Pt ca puterea si sănătatea vin prin mila lui Dumnezeu
Iar puterea si sănătatea vin inclusiv din cuvântul lui Dumnezeu scris in Tora
Orice pofta satisfacută in exces te face sclavul ei si te îndepărtează de Dumnezeu astfel cum ne spune si Deuteronom 8:12-14 si 8:17
Iar Dumnezeu dorea un popor sfânt de preoți
Totuși, la condițiile lipsurilor din deșert existența manei era o binecuvantare
Unii au considerat binecuvantarea ca fiind ceva firesc si neimportant
Pr când binecuvantarea vine din respectarea Legământului scris in Tora
Atunci când nu respecți binecuvantarea poți ajunge sa nu o mai meriți
Poate greșesc si îmi dau cu părerea, in mod greșit, despre ceva insuficient studiat
Cred ca textul se referă de fapt la nerespectarea ultimei porunci din cele 10 : sa nu poftesti – este adevărat aceasta porunca se referă la pofta lucrului (bunului) altuia
Dar cred ca se poate referi si la poftirea (îndreptarea dorinței) înspre ceva nemeritat
Binecuvantarea vine prin respectarea legilor poruncilor si oranduirilor lui Dumnezeu si nu prin voința omului sau a comunității de oameni
Dumnezeu iti arată si a arătat in Tora, calea/drumul spre binecuvantare iar aceasta cale este de prea putine ori înspre satisfacerea poftei omului, ci intai înspre respectarea regulilor stabilitate de Dumnezeu
Dacă exista legătura (legământul) intre Dumnezeu si om/comunitate de oameni, legământ respectat de om/comunitate de oameni, pot exista binecuvântări
Astăzi e foarte greu sa nu poftesti
Istoria si mijloacele de comunicare in masa ne spun zilnic ca este bine sa ai pofte si sa ți le satisfaci –
Satisfacerea poftei este trendul numai ca acest trend duce spre distrugere si moarte
S-a ajuns sa se spună ca satisfacerea poftelor conduce si a condus societatea umană înainte
Textul, ne spune ca o adunătura de oameni a avut pofta si a convins si restul poporului evreu sa poftească, in condițiile in care poporul evreu avea sau putea sa aibă totul – prin respectarea legilor, poruncilor si oranduirilor lui Dumnezeu ar fi devenit vrednic sa aibă totul
Dar, ca si altii si poate ca si fiecare dintre noi, unii de multe ori, ne rătăcim in călătoria pe pământ si nu mai vedem dincolo de satisfacerea poftei de moment
Atunci când pofta cuprinde grupuri mari de oameni aceste grupuri si comunități se îndreaptă spre distrugere si moarte, cum s-a întâmplat cu Sodoma si Gomora, mare parte din tribul lui Beniamin si triburile din Regatul de Nord
Dumnezeu sa ne dea înțelepciune si pricepere sa respectam legile, poruncile si orânduirile Lui pt a fi vrednici de binecuvântări
Pt ca poftirea (îndreptarea dorinței) spre un lucru (bun) nemeritat poate aduce moartea
Poate ca altruismul este mai corect decât pofta si probabil de aceea exista si acest site
Pt ca este mai bine sa faci si sa povesti si altora despre Bine decât sa faci Răul