Tora este cuvântul lui Dumnezeu. Adevărat, pur, fără înflorituri, fără lacune sau excese – textul biblic este voința Atotputernicului pentru poporul evreu și, prin extensie, un sistem de valori menit să inspire întreaga omenire. Așa au crezut și au considerat evreii de mii de ani, deși și astăzi – ba poate chiar astăzi mai mult ca oricând – problema credinței în Dumnezeu și în legea Lui este pentru unii destul de… problematică.
Însă iudaismul, așa cum a străbătut el istoria, nu s-a bazat niciodată doar pe textul scris al Torei. Cu excepția notabilă a mișcării karaite, care pornea de la premisa că Tora Scrisă (Tora șebihtav) este singura sursă de autoritate legală și morală în iudaism (deși și ei aveau anumite tradiții exegetice și formule de interpretare a textului biblic) – cu această excepție, așadar, iudaismul a mai recunoscut o sursă de autoritate care l-a definit și format ca mod de viață, religie, sistem de valori sau filosofie. Această sursă se numește autoritatea rabinică.
Mișna, o compilație a Torei Orale (Tora șebeal pe), predată conform tradiției evreilor tot de Dumnezeu la Muntele Sinai, Talmudul, adică discuții între rabinii diverselor epoci istorice pe marginea Mișnei, sau Midrașul o colecție de legende și de exegeze ale textului scris – iată doar trei exemple de texte care ocupă și astăzi locul lor, marcant și definitoriu, în tradiția și religia mozaică.
Însă autoritatea rabinică este mai mult decât atât… Fără autoritatea rabinică, iudaismul nu ar avea fața pe care o are astăzi. Fără autoritatea rabinică, iudaismul probabil nici nu ar fi supraviețuit. Autoritatea rabinică nu numai că reprezintă o temelie a iudaismului, dar ea vine să dea sens și să pună în context însăși Tora Scrisă, adică acele cuvinte pe care le citim în primele cinci cărți ale Bibliei Ebraice.
De unde au însă rabinii atâta putere? Cine le dă dreptul să interpreteze cuvântul lui Dumnezeu care a fost consemnat în scris de către Moșe? De ce pentru un evreu trăitor astăzi scrierile rabinice, deciziile lor, hotărârile tribunalelor rabinice, volumele de responsa și interpretările comentatorilor sunt atât de importante? Cine dă rabinilor dreptul de a adăuga legi și reguli la cele scrise explicit în Tora? Spre exemplu, nu există în Tora Scrisă nici porunca de a aprinde lumânări de Hanuca, nici cea de a citi Meghila de Purim, nici explicații clare legate de cele 39 categorii de activități interzise de Șabat (deși ele sunt derivate dintr-o intepretare a unui verset biblic și au așadar statut biblic, deoraita). Și totuși, iudaismul este de neconceput o sărbătoare de Hanuca fără lumânări sau un Purim fără Meghilat Ester sau un Șabat fără regulile sale…
Ei bine, autoritatea rabinică are de fapt origine biblică, scripturală.
În pericopa Șoftim, trei versete biblice ne spun următoarele:
Dacă o pricină de judecată te depășește, între sânge și sânge, între verdict și verdict și între rană și rană, pricini de dispută în orașele tale – atunci să te ridici și să te urci la locul pe care îl va alege Domnul, Dumnezeul tău. Să vii la preoții leviți și la judecătorul care va fi în zilele acelea, să întrebi și ei îți vor rosti cuvântul judecății. Să faci după cuvântul pe care ți-l vor spune din locul acela pe care Domnul îl va alege și să ai grijă să faci după tot ceea ce te vor învăța. După învățătura pe care ți-o vor preda și după judecata pe care ți-o vor spune să faci; să nu te depărtezi de la cuvântul pe care ți-l vor spune, nici la dreapta, nici la stânga – Deuteronom 17:9-11
Cu aceste cuvinte consemnate în Tora a luat naștere în iudaism autoritatea rabinică. Ea se extinde la cazuri capitale (”între sânge și sânge”), la cazuri civile (”între verdict și verdict”) și la cazuri de impuritate rituală (”între rană și rană”) deopotrivă. Ea cuprinde așadar toate aspectele iudaismului – penale, civile, rituale – definind modul în care evreii din întreaga lume citesc, înțeleg și interpretează textele sfinte.
În monumentala sa lucrare Mișne Tora, Maimonide (Rambam) listează porunca de a-i asculta pe rabini drept una din cele 613 porunci obligatorii ale iudaismului. Mai mult – ne spune Maimonide – interpretările rabinilor nu se limintează doar la Tora, ci rabinii primesc prin acest verset și autoritatea de a da alte ”decrete, edicte și obiceiuri”, menite a defini iudaismul și a garanta prin ele respectarea poruncilor Torei (Mișne Tora, Hilhot Mamrim 1:1-2)
Parafrazată, regula condensată de Maimonide ar putea suna astfel: ”Tora nu spune ceea ce credem noi că spune. Înțelesul complet și corect al versetelor ei derivă din ceea ce tradiția iudaică, transmisă de rabini și înțelepți din generați în generație, ne spune că înseamnă.”
Prin trei versete din pericopa Șoftim, rabinii – inițial sub forma Sanhedrinului și, în zilele noastre, sub forma tribunalelor rabinice și autorităților rabinice din diversele comunități – au primit de la Dumnezeu Însuși, din însăși versetele Torei, autoritate asupra interpretării iudaice a textului biblic.
Rași merge chiar mai departe cu această idee. Comentând sintagma ”la dreapta sau la stânga” din versetele pericopei noastre, Rași explică:
[Autoritatea rabinică rămâne valabilă] chiar și dacă rabinii ți-ar spune că dreapta este stânga și că stânga este dreapta. Cu atât mai mult [ea este valabilă] atunci când îți spun despre dreapta că este dreapta și despre stânga că este stânga. – Rași asupra Deut. 17:11, cf. Sifrei 154:5
Relativ bizară interpretarea lui Rași… Chiar dacă unui om i se pare (atenție: i se PARE) că interpretarea sau verdictul rabinilor este greșit, acea interpretare și verdict rămân în continuare valabile și obligatorii. Cum adică?
Explică Talmudul poziția lui Rași:
Am putea crede că trebuie să asculți de rabini chiar și când îți spun că dreapta este stânga și stânga este dreapta. De aceea, Tora ne spune: ”la dreapta sau la stânga” – pentru a clarifica faptul că doar dacă rabinii spun despre dreapta că e dreapta și despre stânga că e stânga suntem obligați să îi ascultăm. – Talmud Yerușalmi, Tratatul Horayot (parafrază)
Altfel spus, decretele rabinilor trebuie urmate doar atunci când sunt corecte. Păi pare că ne-am întors de unde am plecat… Cum decidem când ele sunt corecte? Pe ce criterii? Cine decide, de fapt?
La toate aceste întrebări, un posibil răspuns vine din partea lui Nahmanide (Ramban), care ne spune că ”rabinii și judecătorii [Sanhedrinului] au inspirație divină atunci când emit verdictele de lege iudaică”.
Kli Yakar, rabinul Șlomo Efraim ben Aaron Luntschitz din Praga (1550-1619), oferă o altă explicație:
Explicația este că pentru orice lucru care este impur sau pur, există multe modalități de a-l vedea impur și multe modalități de a-l vedea pur. Dacă Tora îl numește ”pur”, asta se datorează doar faptului că există mai multe modalități de a-l eticheta ca pur decât modalități de a-l eticheta ca impur, și viceversa. La fel este și pentru lucruri permise sau interzise, acceptabile sau neacceptabile… Și de aceea trebuie să acceptăm ceea ce spun rabinii, chiar și atunci când spun că ”dreapta” este ”stânga”. Pentru că există și modalități de a vedea ”dreapta” ca fiind ”stânga” și viceversa. – Kli Yakar
Desigur, unii ar numi această interpretare relativism. Alți poate ar numi-o post-modernism. Alții poate nu o vor înțelege deloc.
Eu unul o numesc doar realitate. Pentru că realitatea comportă într-adevăr multe fațete ale aceleiași probleme. Niciunul dintre noi, individual, nu avem înțelepciunea lui Dumnezeu și nici perspectiva pe care o are El asupra lumii. Niciunul dintre noi nu deține individual adevărul absolut, iar noțiunile de care dispunem sunt într-adevăr relative și limitate. Iudaismul nu este o religie a indivizilor, ci un sistem de valori colectiv. Legământul pe care Dumnezeu l-a făcut la Sinai nu a fost cu evreul X sau evreul Y, ci cu poporul evreu în ansamblul lui. Cine are așadar autoritatea de a decide într-o chestiune care ”ne depășește”, cum spune pericopa noastră? Poporul, prin înțelepții săi, prin tradiția pe care a menținut-o și urmat-o, prin ceea ce a fost predat atunci înaintașilor noștri la Sinai și care ni s-a transmis, oral sau în scris, din generație în generație, până astăzi.
În ciuda aparențelor, în ciuda concluziilor superficiale, Tora nu exprimă în pericopa noastră un îndemn la obediență oarbă. Dimpotrivă, aceste versete sunt un îndemn la respect și încredere.
RESPECT pentru decizii izvorâte nu din convingeri sau dorințe personale, nu din înțelegeri strâmbe ale textului provenite din citiri și mai strâmbe sau din ambiții personale de a ieși în evidență, de a șoca sau a obține foloase de orice fel, ci dimpotrivă, dintr-o analiză și interpretare onestă a textului biblic, în conformitate cu tradiția anterioară și cu exegezele transmise din generație în generație. Respect pentru autoritate în general, pentru colectivitatea poporului lui Israel, pentru un sistem de legi și valori pe care Dumnezeu Însuși ni l-a încredințat la Sinai și pe care ne îndeamnă să-l studiem, să-l elucidăm și să-l respectăm.
ÎNCREDERE în sistemul legislativ iudaic, în lanțul propagării corecte și neîntinate a tradiției din generație în generație, în procesul de analiză și interpretare exegetică și în faptul că toate acestea au pornit de la Sursa tuturor lucrurilor, Dumnezeu Însuși care le-a oferit primilor evrei, așa cum ni le oferă și nouă astăzi. Încredere în viitor, așa cum ne este el sugerat de tradiția noastră. Încredere în noțiuni ca dreptatea, justiția, binele, spiritualitatea, corectitudinea și onestitatea intelectuală. Încredere, în ultima instanță, în cei pe care îi respectăm – părinți, profesori, rabini, judecători – pe care i-am ales, individual și colectiv, să ne călăuzească și să ne inspire.
Șabat Șalom!
Poate greșesc
Dar o întrebare merita răspuns
De ce autoritatea rabinică au asigurat pastrarea legilor, poruncilor si oranduirilor lui Dumnezeu ?
De ce nu au făcut acest lucru conducătorii diverși de localitati, regiuni sau alți conducători ai tarii
Cartea Leviticului ne spune câ leviții si preotii trebuiau sa se curateasca si sa se sfinteasca
Pt ca Dumnezeu este drept si sfant
Pt ca ei trebuiau sa poarte povara păcatelor lui Israel si să le aducă in fata lui Dumnezeu – vaca roșie
Legământul de nazireat si regulile legate de preoți si Marele Preot
Fapta ca un om necurat sa se atingă de lucrurile sfinte poate aduce moartea – Peret Uza si cazul oamenilor loviți de urgie pt ca au privit înăuntrul Chivotului Legământului
Poate greșesc
Levitii, preoții au asigurat pastrarea Legământului imediat după ocuparea tarii Israel si in vremea judecătorilor
Epoca împăraților si regilor a însemnat posibilitatea ca simpla afinitate a împăratului fata de un anumit preot sa însemne numirea acestuia ca Mare Preot sau eliberarea din funcție
Sau ca unii preoți sa paraseasca linia Legamantului, urmare a acțiunilor/inactiunilor împăratului sau regelui, acțiuni sau inacțiuni care au dus tara înspre rău
Cu toate acestea Dumnezeu si-a adus aminte de Legământul cu poporul evreu si după aproape 2000 de ani evreii au din nou controlul unei mari părți a vechii tari a lui Israel
Pastrarea legilor, poruncilor si oranduirilor lui Dumnezeu presupune curățenie si sfințenie
Pt ca atunci când un om insuficient de curat si de sfant atinge lucrurile sfinte, atunci poate veni pedeapsa
Domnule Hosu, vă spun cu tot respectul că remarc la dvs. o fixație legată de ”vrednicie”, sfințenie, binecuvântare/blestem și puritate/impuritate rituală. (Aproape fiecare comentariu al dvs. face referire la aceste idei.)
Nu totul în iudaism se rezumă la aceste noțiuni! Nu mai subsumați totul unor lucruri care n-au treabă cu subiectul!
Au existat în istoria poporului evreu preoți (koheni, chiar Mari Preoți) care își păstrau puritatea rituală, dar erau practic analfabeți sau aveau intelect redus și o cunoaștere redusă a legii iudaice. La polul opus, au existat înțelepți, rabini, lideri comunitari, regi, conducători de tot felul, religioși sau laici, care nu aveau nicio treabă cu preoția sau cu ”sfințenia”. Solomon, cel mai înțelept om al tuturor timpurilor, nu era preot. Profeții nu au fost preoți. Regii Israelului nu au fost preoți. Judecătorii nu au fost preoți. Rabinii care au redactat Talmudul nu au fost preoți. Rabinii din Evul Mediu nu au fost preoți. Rabinii moderni nu sunt preoți. (Desigur, au existat și preoți printre ei, dar nici pe departe toți, nici măcar majoritatea!) Prin toți aceștia s-au transmis tradiția și legea, nu prin preoți!
Deslușirea legii lui Dumnezeu prin exegeză biblică și transmiterea ei către generațiile următoare nu are legătură cu ”curățenia”, ”sfințenia” sau ”vrednicia”. Ele au legătură în primul rând cu înțelepciunea, cu intelectul, cu abilitatea de a preda și cu devotamentul față de integritatea procesului halahic. Cei care au consemnat și transmis tradiția/legea iudaică au fost practic ÎNVĂȚĂTORI și JUDECĂTORI, nu preoți.
Poate am fost prea vehement in exprimare
Totuși textul din Mica 3 asta spune
Respectiv vinovăția preoților si a conducătorilor in conducerea poporului, persoane care duc țara spre distrugere si blestem
Este adevărat cartea Mica nu face parte din Tora
Totuși este o carte parte a Legământului
Pana la urmă toate suferintele poporului evreu sunt rezultatul încălcării Legământului
Al singurului Legământ
Chiar dacă unii evrei de ieri sau de azi încearcă sa învinovățească alte națiuni sau persoane pt prigoana si suferintele lor
Dumnezeu si Legământul său, fac trimitere clară la binecuvântare sau blestem
Nici o persoana sau o natiune nu poate sa îl traga pe Dumnezeu la răspundere pt ca nu este vrednic
Nu este suficient de curat si sfânt
Totuși, Dumnezeu are milă
Inclusiv fata de noi care nu suntem parte al poporului care a încheiat Legământul
Conducătorii si preoții nostrii s-au rătăcit si duc tata spre rău
Deși putem fiecare citi Legământul si să ne dăm seama că suntem pe un drum greșit
Ce va fi cu noi vom vedea
Poate greșesc
Autoritatea rabinică are un rol, respectiv cel descris in articol
Totuși, pe de altă parte, decăderea sau lipsa de reacție a Autorității rabinice a adus atâția ani de suferințe, multe vieți pierdute, amărăciune și pelin
Autoritatea rabinică nu poate interpreta cuvântul dincolo de voința lui Dumnezeu dată in Tora – pt ca asta aduce pedeapsa
Pt ca noi suntem pe pământ iar Dumnezeu în ceruri
Iar, după părerea mea nepricepută, ca să poți interpreta cuvântul trebuie să încerci să respecți Tora
Cei care țin sau păstrează conducerea țării trebuie să aibă o legătură cu respecta legilor, poruncilor și orânduirilor lui Dumnezeu
Atunci când conducătorii se rătăcesc si omului de rând îi este mai ușor să greșească
Iar când toată națiunea greșește vine pedeapsa
De aceea au dispărut atâtea popoare în negura istoriei
Odatâ cu oferirea pamăntului țării lui Israel, Dumnezeu a pus înaintea poporului evreu binecuvântarea sau blestemul
Nerealizarea scopului Autorității rabinice a făcut posibilă pedeapsa: robia babiloniană, ocupația romană, ocupația musulmană, etc.
Dacă este evident că autoritatea rabinică poate face binele
Pe de altă parte, trebuie să ne închipuim că autoritatea rabinică poate să facă și a făcut si răul
Cartea Deuteronomului ne spune ca Tara lui Israel a fost dată poporului evreu nu pt meritele acestuia ci pt ca locuitorii ei anteriori nu mai meritau să locuiască în ea.
Tot astfel, rătăcirea triburilor lui Israel din Regatul de Nord a permis dispariția acestora sau a unei mari părți din acestea
Ferice de noi care putem citi
Putem vedea unde am ajuns
Si de ce am ajuns aici
Dumnezeu sa facă să ținem strâns Tora în inima noastră, să ne fie ca niște fruntarii între ochi, ca un semn legat de măinile noastre, ca să nu aducem, celor ce vin după noi, amărăciunea adusă de mulți din cei ce au fost înainte de noi
Cu scuze,
în Tora nu am găsit (scrisă) nicăieri o asemenea „idee” (concept?) de îndepărtare, de alungare (de separare) în ceruri a prezenţei lui Dumnezeu, aşa cum aţi scris:
„Pt ca noi suntem pe pământ iar Dumnezeu în ceruri …”.
Posibil să fie o influenţă preluată din creştinism: „Tătăl nostru care eşti în ceruri (dar nu şi pe pământ !!!) …”
[Si „Tata” sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri.] (Mat.23:9) etc., cu efectul de a-l îndepărta pe Dumnezeu (Tatăl).
Dimpotrivă, Tora precizează: „… caci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus in ceruri si jos pe pamant. (Ios.2:11),
„Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, in ceruri si pe pamant: Tu tii legamantul … (2Cron.6:14)
[Asa sa le vorbiti: „Dumnezeii care n-au facut nici cerurile, nici pamantul vor pieri de pe pamant si de sub ceruri.”] (Ier.10:11 – trad.Cornilescu), [Asadar sa ziceti neamurilor: „Dumnezeii, care n-au facut cerul si pamantul, vor pieri de pe pamant si de sub ceruri;] (idem, trad. BOR).
–
În consecinţă, prezenţa lui Dumnezeu (plural) PE pământ şi SUB ceruri (nu ca „îndepărtat” ÎN ceruri) este „tehnic” posibilă, mai ales dacă este „chemat”, în ajutor sau iluminare, prin rugăciune corect formulată şi corect adresată.
La urma urmelor, orice eroare pe „magistrala de adrese” poate duce la imposibilitatea de transmisie şi de recepţie a datelor 🙂
Sper să nu greşesc … şi să nu supăr pe nimeni.
N-are nicio legătură cu creștinismul. Sursa autorității rabinice există în Tora Scrisă și în Tora Orală, după cum precizează și articolul. Versetele din Deuteronomul 17:9-11 sunt foarte clare în acest sens. Și mai există și Deuteronomul 30:11-14, unde Tora spune la fel de clar: ”[Legea] nu este în ceruri”. Dumnezeu a dat-o poporului evreu, odată cu Legea Orală, și i-a îndemnat să o studieze, să o interpreteze, să o decidă pentru viața lor de zi cu zi.
Tora este valabilă și astăzi cum a fost și acum 3000 de ani, tocmai datorită acestor comentarii, interpretări etc. Există nenumărate situații moderne, complet nemenționate în Tora, dar care pot fi decise astăzi de către rabini și judecători pe baza Torei – de ex: folosirea electricității de Șabat, inseminarea artificială, transplantul de organe, cazuri moderne de agunot, atitudinea iudaismului față de jocurile de noroc, față de lesbiene și transsexuali etc. Niciuna din aceste situații nu sunt menționate în Tora Scrisă, și totuși iudaismul se poate pronunța asupra lor, pe baza Legii Orale și a principiilor hermeneutice și de interpretare a ei pe care le-a dat Dumnezeu și le-a consacrat tradiția iudaică în Talmud, response rabinice etc.
Legat de comentariile pe care le postați:
Vă mulțumesc anticipat.
p.s. V-am explicat deja, de câteva ori, că multe pasaje din textul scris nu pot fi înțelese ad literram, fără interpretări și comentarii pe baza Legii Orale. V-am dat și exemple în acest sens. Nu a fost suficient de clar?
Mulţumesc mult!
Cu scuze, am înţeles restricţionările dvs. şi le voi respecta, fără a mai cita din „resurse creştine” (NT) şi fără comparaţii, deşi totul se referă la unicul şi acelaşi Dumnezeu (al lui Israel), uneori perceput şi „apelat” în mod diferit.
Totuşi, sunt şi rămân profund recunoscător surselor „creştine” care mi-au pus la dispoziţie, cu toată bunăvoinţa lor, unele traduceri în limba română pentru Tora, Profeţi, Scrieri (cu toate inerentele erori de traducere şi interpretare conţinute). Am învăţat foarte multe, indirect, din traduceri, în lipsa oricărei alte „resurse” (ţinute „secret”).
Nu încerc să conving pe nimeni cum să îşi înţeleagă sau să îşi interpreteze propriile texte sfinte, ci doar am punctat câteva detalii de asemănări sau deosebiri (prin percepţia mea) şi după un „manual” (de rugăciuni) al vechii şcolii rabinice de la Craiova.
Manual în care şi rugăciunea Kadish este tradusă în limba română prin „Tatăl nostru, care eşti în ceruri şi pe pământ …” ).
Acest „şi pe pâmânt” (tradus din ebraică) m-a pus pe gânduri şi astfel am cerut (voalat) părerea dvs.
Dar cred că nu aţi înţeles că era o întrebare (de nuanţă) şi v-aţi supărat la acest subiect … îmi pare rău.
Dumnezeu este într-adevăr unul singur. Din păcate însă, știu exact la de ”dumnezeu” se referă creștinismul când vorbește despre Dumnezeu. Și știți și dvs. foarte bine. Haideți așadar să punem punct final aici acestei divagații și, în general, tuturor comparațiilor iudaism-creștinism sau aluziilor la concepte și interpretări creștine.
Vă respect dreptul de a crede și gândi orice despre orice, dar ceea ce contează aici este ca și dvs. să respectați faptul că vă aflați pe site-ul DvarTora și că acest site prezintă lucrurile din perspectivă iudaică, nu creștină. Dacă înțelegeți și respectați acest lucru, nu vom avea nicio supărare.
p.s. Rugăciunea de Kadiș n-are nicio legătură cu ”Tatăl nostru”. Aveți aici o traducere și transliterare a rugăciunii, dacă vă interesează.
Mulţumesc mult şi pentru rugăciunea de Kadiş, tradusă în limba română (sigur că mă interesează).
Întradevăr, aici nu apare (ca şi în traducerea veche pe care o am) „în ceruri şi pe pământ” (Gen.1.1 = „La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.”) ci „în lumea pe care a zidit-o” – acelaşi lucru.
Nu apare nici „Tatăl nostru” (ca distinctiv la o posibilă confuzie cu eventuali fii) ci „numele Sau cel mare” (al Creatorului), acelaşi lucru.
Nu văd nicio deosebire de esenţă şi sens între traducerile pentru Kadiş, ci doar ca formă, mai concretă sau mai abstractă.
>> în Tora nu am găsit (scrisă) nicăieri o asemenea “idee” (concept?) de îndepărtare, de alungare (de separare) în ceruri a prezenţei lui Dumnezeu, aşa cum aţi scris: “Pt ca noi suntem pe pământ iar Dumnezeu în ceruri …”.
Psalmi 115:16: ”Cerurile sunt ale Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor”
Da, este corect faptul că „pământul (l-a) dat fiilor oamenilor” (să-l lucreze şi … să-l „umple” – din Geneză)
Dar sper să acceptaţi şi „produsele” Dumnezeieşti pe pământ: mila, judecata şi dreptatea (pe pământ, nu în ceruri) –
„Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu, zice Domnul.” (Ier.9:24)
Greşesc?
Corect, omul emulează atributele divine, desigur până la punctul la care poate, căci o cunoaștere și înțelegere completă a lui Dumnezeu nu este posibilă.