INTREBARE:
Daca tot nu va suparati de intrebari incomode, ce credeti, lui Moise i s-a tinut drept pacat uciderea egipteanului? Va intreb fiindca mi se pare disproportionat faptul ca l-a omorat. Putea sa-l cotonogeasca pur si simplu. Stiu bine ca nu-i voie sa ucizi, stiu si exceptiile din vechiul drept iudaic, dar tot ma rog pentru viata unuia sau altuia pe care il stiu in primejdie. Cinstit sa fiu va formulez subiectul fiindca in Liban au murit si niste copii si ma tot gandesc la ei.

RASPUNS:
Asa dupa cum am mai spus, nu ma supara intrebarile incomode… Am primit multe si am incercat sa nu las nici una fara raspuns…

Episodul biblic al uciderii egipteanului de catre Moshe nu este, sincer vorbind, “in top” in ceea ce priveste “lipsa de comoditate”… Versetele biblice care descriu acest episod sunt urmatoarele (traducerea imi apartine si este realizata direct din ebraica): “Si a fost in acele zile si a crescut Moshe si a iesit la fratii lui si a vazut munca lor grea si a vazut un om egiptean care lovea pe un om evreu dintre fratii lui. S-a uitat in toate partile si a vazut ca nu este nici un om si l-a lovit pe egiptean si l-a ascuns in nisip.” (Exodul 2:11-12).

Doua fragmente ale versetelor citate mai sus arunca o lumina complet diferita asupra episodului, ele fiind explicate de catre Midrash (colectie de legende iudaice care vin sa completeze si sa dea “culoare” Torei). In primul rand, fragmentul “si a vazut ca nu este nici un om” este explicat de catre Midrash ca vorbind despre o profetie pe care Moshe a avut-o in acele momente. Conform acestei explicatii, Moshe a vazut ca nu este nici un om [prin descendentii egipteanului], indicand astfel ca acesta era destinat sa moara din cauza pacatelor sale si a cruzimii cu care ii trata pe evrei. De asemenea, “nu era nici un om” indica si faptul ca egipteanul nu se va cai pentru rautatile lui, in cazul in care Moshe ar fi incercat sa il aduca pe calea cea dreapta (caci daca s-ar fi cait si ar fi renuntat la calea raului, el ar fi supravietuit si ar fi avut urmasi).

Cel de-al doilea fragment important este cuvantul ebraic “va’iech” pe care l-am tradus in cele de mai sus prin “a lovit”. De fapt, acest cuvant nu este termenul conventional utilizat de Biblie pentru actiunea de a lovi, ci are mai degraba conotatie metafizica decat una fizica. Midrash-ul (citat de catre Rashi) explica faptul ca Moshe nu l-a agresat fizic pe egiptean ci a rostit Numele Sfant al lui Dumnezeu, Tetragrama, inzestrat cu puteri supranaturale. Acest Nume a fost cel care a “declansat” justitia divina, egipteanul fiind gasit vinovat de catre Instanta Divina si fiind condamnat la moarte pentru pacatele sale.

Aceasta este exegeza biblica a versetelor ce prezinta episodul intalnirii dintre Moshe si egiptean. Desigur, un alt factor este un principiu de drept iudaic, prezent de altfel si in dreptul pe care il practicam astazi: legitima aparare. Atunci cand un om il loveste pe un altul, un martor la acest eveniment are dreptul sa ia atitudine si sa il loveasca pe agresor. Desigur, intentia nu trebuie sa fie aceea de a ucide, insa nu exista nici o dovada clara ca Moshe ar fi avut intentia de a ucide.

In ceea ce priveste subiectul copiilor (ca si al celorlalti civili) ucisi in Liban, acest lucru este fara indoiala tragic si regretabil. Este groaznic atunci cand un razboi face victime nevinovate… Ceea ce doresc insa sa mentionez este ca – asa cum se intampla de cele mai multe ori – presa alege ce sa prezinte si caror evenimente sa le dea amploare. Sunt zeci de copii si sute, poate mii, de civili de toate varstele care cad victima terorismului zilnic, care sunt ucisi de atentatori ce se arunca in aer in autobuze (asadar, cu intentia vadita de a ucide civili, spre deosebire de cazul copiilor cazuti victime incidentala luptelor din Liban). Acestia apar rareori la stiri, suferinta parintilor lor, care trebuie sa traiasca cu o frica permanenta, cu amenintarea mortii si a terorismului, nu este prezentata si mediatizata. Asa dupa cum am spus, este o tragedie infioratoare cand razboiul face victime printre civili (indiferent de nationalitatea sau cetatenia lor), insa cred ca ar trebui sa fie limpede pentru oricine ca Israelul nu mai poate trai sub teroare si ca are dreptul sa se apere. Va recomand, pentru a citi mai mult despre opinia mea in aceasta privinta, finalul comentariului la Pericopele Matot si Masei din anul 5766.

In orice caz, o diferenta majora pe care as dori sa o punctez (considerand ca acest lucru se leaga si de episodul biblic pe care l-ati mentionat) este aceea ca Israelul nu tinteste civili in atacurile sale, pe cand teroristii fac exact acest lucru! Civilii care sunt ucisi in Liban sunt victime ale ciocnirilor dintre armata israeliana si teroristii libanezi care adesea ii folosesc ca scut uman, ascunzandu-se in case particulare, scoli sau spitale. Armata israeliana nu a dorit si nici nu a incercat vreodata sa ucida civili, pe cand teroristii care comit atentate in Israel (si in multe alte parti ale lumii) urmaresc exact acest lucru, pentru a atrage atentia asupra pozitiilor lor politice si obliga lumea sa le asculte “punctul de vedere”. Aidoma lui Moshe din Tora care a “lovit” un egiptean pentru a proteja un evreu , Israelul lupta in Liban pentru a apara populatia civila de atentate cu bomba si alte amenintari teroriste, venite constant din partea miscarilor radicale libaneze sau siriene.

Cu urari de bine si in speranta unor vesti mai bune din Orientul Mijlociu si de pretutindeni…

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This