Credit foto: kai kai | Unsplash
Pentru această săptămână, ceea ce vă propun este un mesaj punctual și scurt, inspirat din comentariul lui Sfat Emet (rabinul Iehuda Arie Leib Alter, 1847-1905) asupra versetelor introductive ale pericopei Mețora, a doua pe care o citim în următorul Șabat.
În debutul capitolului 14 din Cartea Leviticului, Tora ne prezintă ritualul de purificare a unui mețora, adică al unei persoane care a fost afectată de țaraat, așa-numita lepră biblică. Conform explicațiilor înțelepților noștri, țaraat nu este însă o boală contagioasă, ci mai degrabă o manifestare fizică a unei maladii spirituale. Ea este asociată în tradiția iudaică cu un om care este moți șem ra (מוציא שם רע), care calomniază, bârfește și vorbește de rău pe alții. Pentru a-l întoarce pe calea cea bună, Dumnezeu îi trimite acelui om țaraat, o afecțiune vizibilă pe piele, haine și pereții casei, iar omul este nevoit să rămână în afara taberei o perioadă de timp, pentru a chibzui la vorbele pe care le-a rostit și faptele pe care le-a făcut și pentru a se îndrepta.
La finalul perioadei de izolare, după ce căința s-a produs și rana de țaraat s-a estompat, Tora oferă un ritual de purificare specific. În cadrul acelui ritual, o particularitate aparte sunt cele două păsări. Prima este o pasăre care este înjunghiată asupra unui vas de lut în care este apă ”vie” (adică apă luată dintr-o sursă de apă curgătoare). Iar cealaltă pasăre, înmuiată în sângele păsării înjunghiate, este eliberată în câmp deschis (cf. Leviticul 14:1-8).
Ritualul în sine este straniu. Desigur, putem înțelege cu ușurință că o parte a procesului de pedeapsă și reabilitare este constituită de regula ca un mețora să locuiască în afara comunității, fiind exclus din societate. Putem înțelege că este necesar un ritual de reintrare în societate.
Care este însă simbolistica păsărilor?
În primul rând, cele două păsări trebuie să fie curate, aducându-i aminte omului că și sufletul său este curat înainte de a păcătui, precum spunem în fiecare zi, chiar în debutul rugăciunii de dimineață: ”Sufletul pe care mi l-ai dat este curat”.
Rași oferă și o altă explicație pentru simbolistica păsărilor: ciripitul lor este menit a-i aduce omului aminte de toate vorbele nechibzuite și pripite pe care le-a rostit, pentru a fi avertizat cu privire la consecințele vorbirii fără sens despre alți oameni.
Două explicații foarte interesante, însă Sfat Emet este preocupat de o altă întrebare fundamentală. Dacă putem înțelege prezența păsării jertfite, pentru că ea simbolizează ispășirea pentru vorbele rele, care este însă mesajul celei de-a doua păsări, cea care nu este sacrificată, ci eliberată?
Răspunsul lui Sfat Emet este uimitor și pornește de la o explicație din Zohar. Prima pasăre – explică Zoharul – simbolizează într-adevăr vorbele rele (מלה בישא – mila bișa). Ea este asociată indisolubil cu lașon hara și de aceea pasărea este jertifă.
A doua pasăre este însă interpretată de Sfat Emet ca simbol pentru vorbele bune pe care omul nu le-a rostit atunci când ar fi trebuit să o facă (מלין טבין שלא מליל – milin tavin șelo mileil). Pentru a-și susține interpretarea, Sfat Emet citează un verset din Psalmi, la care m-am străduit mult să-i înțeleg sensul atunci când am lucrat pe el: ”Am amuțit… tăcere… am tăcut de la bine, deși durerea mă răscolea” (Psalmi 39:3).
Desigur, o interpretare aici este că, în ciuda durerii intense pe care o simțea, David, autorul Psalmilor, și-a acceptat în tăcere suferința pe care i-o adusese hotărârea divină. Însă rabinul Samson Rafael Hirsch oferă și o explicație alternativă: tăcerea este benefică doar atunci când omul reușește să atingă o pace interioară, adesea obținută cu dificultate. Doar atunci când el este capabil să se abțină de la a reacționa negativ, de la a răspunde răului cu rău și când reacționează pozitiv în situațiile care impun acest lucru – numai atunci tăcerea este cu adevărat valoroasă. Altfel, tăcerea este doar o durere, provocată de absența reacției sau de tumultul interior.
A doua pasăre este simbolul forței noastre de a rosti vorbe bune atunci când întâlnim ceva pozitiv. De aceea ea este ținută în viață și eliberată pe câmp – pentru că această atitudine, această tărie interioară, este singura care ne poate face cu adevărat liberi de resentimente, ranchiuni și dorințe de răzbunare.
Fie ca Dumnezeu să ne călăuzească pașii nu doar să ne ferim de rău, ci și să nu ratăm ocaziile de a vorbi și a face bine, pentru a putea ajunge la acea pace interioară, la echilibru și la bucuria deplină a vieții în lumea pe care El a creat-o pentru noi.
Șabat Șalom!
Shalom