Care este explicatia religiei ca Dumnezeu (mai ales ca suntem poporul Lui) nu a intervenit in nici un fel din cele mai vechi timpuri cind erau ucisi in pogromuri, mai recent in Holocaust milioane de evrei numai pentru ca erau evrei?
Intrebarea pe care o formulati este una deosebit de dificila…
Cu toate ca am auzit raspunsuri din cele mai variate, de la „Dumnezeu nu exista” si pana la „evreii au meritat-o” sau „aceasta a fost pedeapsa pentru un pacat oarecare”, consider ca nici unul dintre raspunsuri nu poate in fapt lamuri aceasta chestiune. In fond, unui om caruia i-au murit aproape toti membrii familiei in Holocaust nu i se poate oferi vreun raspuns care sa il satisfaca. In plus, nu cred noi oamenii putem intelege chiar tot din ceea ce face (sau nu face) Dumnezeu, iar acest aspect este – dupa parerea mea – una dintre acele situatii in care e mult mai bine sa spunem „nu stim” decat sa ne aventuram in raspunsuri (foarte posibil false) care pot face mai mult rau decat bine.
In plus, ar mai fi o replica la intrebarea: „Unde a fost Dumnezeu in timpul Holocaustului?” si anume intrebarea paralela: „Unde au fost oamenii si unde a fost omenirea in timpul Holocaustului?”
legea asta in urechile mele suna cam asa: indiferent de alegerile pe care le vei face tot la un pas de moarte prin ucidere vei fi. cam asa suna in urechile mele instiintarea facuta lui avraam cu privire la pribegia urmasilor. acesta este motivul pentru care ma gandeam ca poate totusi au gresit cu ceva si au fost pedepsiti. se pare ca m-am inselat. istoria se cam repeta. asta ma deprima efectiv. cautam alte explicatii ca sa nu cad definitiv in depresie. inebunesti nu alta cand realizezi ca te invarti in cerc. imi da senzatia ca este pecetluit ca lege vesnica ca de faraoni nebuni nu vom scapa in veci de veci ci doar ne vom invarti in cerc. groaznicccc!
Abordarea mi se pare simplistă, dar sunteți desigur liberă să înțelegeți respectivul episod cum doriți dvs. Eu v-am explicat cum îl privește și înțelege iudaismul: anume ca pe o expresie (nu singura) a infinității și incomprehensibilității lui Dumnezeu. A accepta aceste noțiuni este un lucru care ține de obicei de credință, modestie și de înțelegerea / acceptarea condiției umane. Dacă L-am înțelege pe Dumnezeu tot timpul și absolut total, am fi El. Condiția de simpli oameni ne impune însă să acceptăm că există și legi sau verdicte divine care sfidează logica umană. Cine acceptă asta, bine. Cine nu, rămâne cu întrebări și/sau cu ”depresia”… Alegerea este individuală!
respect foarte mult ceea ce scrieti. mai mult decat atat, consider acest site un nesecat izvor de intelepciune iudaica. cu toate acestea, cateodata, convingerile mele sunt diferite insa nu statice. se transforma in functie de perceptia mea in momente diferite.
atata vreme cat nici un personaj biblic nu l-a vazut la fata pe D-zeu probabil ca D-zeu nu poate fi inteles in intregime. ceea ce este de neinteles nu genereaza intrebari si prin urmare nici raspunsuri. cu toate acestea, chiar daca as porni de la premiza ca un om ar putea sa-l inteleaga pe Dumnezeu in intregime si in totalitatea Lui acel om nu are cum sa fie identic Lui. a intelege mecanismul de functionare a unui PC, partile lui componente pana si aliajele folosite, nu te face identic cu el. mai mult decat atat, ceea ce imi scrieti pare sa contrazica practica iudaica de invatare a torei, ani de zile, cateva ore pe zi. pentru ce? ar fi o nebunie din partea mea sa cred ca ceea ce a dat Dumnezeu oamenilor sa inteleaga ii face asemeni Lui. orice intrebare generata de Tora este dat omului sa gaseasca raspuns si sa inteleaga. daca omul nu o poate face, este pentru ca omul, in cazul de fata, subsemnata sunt ignoranta ca sa nu spun chiar imbecila. asta nu ma face lipsita de modestie, de credinta, si de neacceptarea conditiei umane. ma face doar lipsita de cunostinte, ignoranta si proasta. daca nu as avea credinta nu m-as chinui sa inteleg, daca nu mi-as accepta conditia probabil m-as arunca in gol de la etajul 20 cu convingerea ca as putea pluti sau cine stie ce ar exista in capul meu. daca as fi lipsita de modestie, nu as pune intrebari pentru ca as avea impresia ca le stiu pe toate. cine pune intrebari admite din start ca nu stie. cine admite ca nu stie nu poate fi ingamfat si lipsit de modestie.
imi cer scuze ca am deviat de la subiect insa am simtit nevoia de a ma delimita de perceptia dumneavoastra. imi cer scuze si pentru ca, indraznind sa marturisesc ecoul pe care l-a avut raspunsul dumneavoastra asupra mea am starnit atatea judecati de valoare asupra persoanei mele. ma voi stradui sa nu se mai intample.
Vă mulțumesc pentru precizări. Vă respect și eu opinia. Mă bucur totodată că site-ul DvarTora vă este util. Toate cele bune!
nu au fost. nici unul nici altii.
cu asta nu sunt nici eu impacata si ma racaie aceasta intrebare de ceva vreme.
intrebarea mea este de ce Dumnezeu a lasat poporul evreu rob in egipt in conditiile in care era aproape exterminat de catre egipteni. de ce nu i-a scos mai repede de acolo? poate daca cineva ar sti raspunsul la aceasta intrebare atunci ar sti si la intrebarea de mai sus. cu ce au gresit? de ce au ajuns robi? de ce i-a lasat Dumnezeu sa ajunga victimele unor descreierati care au uitat binele facut de catre iosif?
Perioada de robie în Egipt este legată de promisiunea pe care Dumnezeu i-o face lui Avraham în Geneza 15:13. Ulterior, din cauza asprimii robiei, această perioadă a fost redusă de către Dumnezeu, Exodul producându-se mai devreme decât promis. Contează de asemenea și momentul din care începe numărătoarea respectivilor ani, unii comentatori fiind de părere că momentul incipient al robiei a coincis cu nașterea lui Ițhak.
Oricum, întrebările de tipul ”de ce a permis Dumnezeu una sau alta?” (ex: robia, Holocaustul etc) – deși naturale, umane, chiar lăudabile uneori – nu pot primi întotdeauna un răspuns satisfăcător. Și acest lucru din cel puțin trei motive:
1. Fie că ne place, fie că nu, Dumnezeu este incomprehensibil în esența Sa și practic dincolo de logica umană. Niciun om nu Îl poate înțelege absolut perfect, ceea ce înseamnă că există unele întrebări fără răspuns, iar la altele, răspunsurile posibile sunt simple presupuneri, nicidecum certitudini.
2. Odată cu Crearea Lumii, Dumnezeu a introdus în lume și liberul arbitru, ceea ce presupune că S-a abținut să intervină direct în deciziile umane. Mai precis, El alege când și cum să o facă, logica respectivelor alegeri și intervenții nefiind întotdeauna clară pentru mințile limitate ale oamenilor.
3. Nu orice consecință poate fi asociată simplu și direct cu o cauză anume. Dvs. întrebați: ”Cu ce au greșit evreii să merite robia?”. Eu vă răspund: ”Cine zice că robia s-a produs pentru că evreii au greșit cu ceva?”