Există o tradiție străveche, respectată în foarte multe comunități evreiești din lume, de a citi sau a studia Meghilat Rut (Cartea lui Rut) în timpul sărbătorii de Șavuot, pe care o vom celebra anul acesta peste doar câteva zile. Tema cărții este relativ cunoscută, ea având-o ca protagonistă pe Rut, o moabită care ajunge să se convertească la iudaism.

Cu acțiunea petrecându-se în vremea ”judecării judecătorilor” (Rut 1:1), cartea începe cu Elimeleh și soția sa, Naomi, plecând din Betleem împreună cu cei doi fii ai lor, din pricina foametei care se abătuse asupra Israelului. Cei doi băieți se căsătoresc cu femei moabite, apoi ei și Eliemeleh mor, iar Naomi decide să se reîntoarcă în Betleem. Nedorind să le îngreuneze viața, ea le îndeamnă pe cele două nurori ale sale, Orpa și Rut, să nu o urmeze și să rămână să locuiască în Țara Moabului. Orpa o părăsește în cele din urmă, însă Rut alege să i se alăture, enunțând o profundă declarație de credință și devotament: ”Unde vei merge, voi merge; și unde vei înnopta, voi înnopta; poporul tău este poporul meu și Dumnezeul tău este Dumnezeul meu. Unde vei muri, voi muri și acolo voi fi îngropată.” (Rut 1:16-17). Întoarse la Betleem, sărace și îndoliate, Rut și Naomi locuiesc împreună. Pentru a se întreține, Rut ajunge să culeagă spice de pe ogoare, ajungând în cele din urmă pe câmpul lui Boaz, o rudă înstărită a lui Elimeleh, care o protejează și încuviințează să o răscumpere, luând-o de soție. Rut devine soția lui Boaz, cu care are un fiu, pe Oved, care îl are ca fiu pe David.

Tradiția iudaică oferă numeroase motive pentru care tocmai această poveste este citită de Șavuot, în sărbătoarea când celebrăm Revelația de la Sinai. Pe foarte scurt și cu înțelegerea că fiecare din temele amintite mai jos poate constitui în sine subiectul unui eseu, iată în continuare zece motive (număr ales pentru a corespunde cu Aseret Hadibrot – Cele Zece Porunci) pentru care iudaismul a asociat Meghilat Rut cu această sărbătoare:

  1. Primirea Torei: Convertirea lui Rut la iudaism și acceptarea credinței și religiei mozaice este sincronă cu tema sărbătorii de Șavuot, când întreg poporul evreu, adunat la poalele Muntelui Sinai, a afirmat într-un glas ”Tot ce a vorbit Domnul vom face și vom asculta” (Ex. 24:7). Prin declarația sa față de Naomi, Rut ajunge astfel să fie un simbol al tuturor convertiților la iudaism, al tuturor celor care își iau asupra lor legământul dintre Dumnezeu și poporul lui Israel și, implicit, își asumă destinul milenar al poporului evreu (cf. Midraș, Rut Raba 2:12).
  2. Genealogia regelui David: Regele David, urmaș al uniunii dintre Rut și Boaz, s-a născut și a murit de Șavuot (cf. Talmud Haghiga 12a). Legătura dintre el și Rut, pe care o menționează explicit și textul meghilei, este detaliată și interpretată de către rabini în Talmud, tratatul Bava Batra 14b.
  3. Vremea secerișului: Evenimentele prezentate în Cartea lui Rut au loc în timpul secerișului orzului și grâului, perioadă a anului care coincide cu finalul primăverii și începutul verii, adică exact cu sărbătoarea de Șavuot. Comentând asupra versetului 1:22 din Cartea lui Rut, Rași amintește în mod explicit de ofranda de Omer, o jertfă de orz care era culeasă în primele zile de Pesah. Conform versetelor biblice și interpretărilor rabinice, Șavuot este și Sărbătoarea Secerișului, celebrată la șapte săptămâni după Pesah, la finalul numărării Omer-ului.
  4. Bunăvoința: O temă centrală a Cărții lui Rut este aceea a bunăvoinței (cf. Malbim, comentariu la Rut 2:20). Șavuot, ca sărbătoare a primirii Torei, se integrează perfect cu această temă care ocupă un loc de frunte în setul de valori iudaice. Așa cum Rut a fost binevoitoare față de soacra sa, Naomi, așa cum Boaz a fost binevoitor față de Rut – tot așa și Dumnezeu a fost binevoitor față de poporul Său, oferindu-le eliberarea fizică din Egipt, menirea spirituală la Sinai, și apoi protejându-i și îngrijindu-i pe tot parcursul istoriei.
  5. Creșterea spirituală: Călătoria spirituală a lui Rut, de la modestele ei origini moabite și până la rolul de bunică a marelui rege David, este o aluzie la călătoria spirituală a lui Israel, de la originile sale umile de sclav în Egipt la primitor al legământului cu Dumnezeu la Sinai. (cf. Gaonul din Vilna, comentariu la Rut 1:1).
  6. Unitatea și tovărășia: Povestea lui Rut este una care are ca teme centrale și unitatea și tovărășia, paralelele cu unitatea și legătura strânsă dintre strămoșii noștri, care au stat împreună la poalele Muntelui Sinai atunci când au primit Tora. Comentând asupra versetului 1:16 din Cartea lui Rut, Alșih oferă următoarea explicație: ”Cuvintele lui Rut către Naomi exprimă un angajament profund care depășește simpla companie. Rut nu doar că promite să fie loialăfață de Naomi ca noră, dar își exprimă și convertirea completă și acceptarea credinței iudaice și a poporului ei.”
  7. Devotamentul: Devotamentul profund al lui Rut față de Naomi și față de noua ei credință oglindește devotamentul poporului evreu față de Tora și Dumnezeu (cf. Abarbanel, în introducerea sa la Cartea lui Rut).
  8. Importanța Legii Orale (Tora șe’beal pe): În Ghevurot Hașem, un comentariu asupra Cărții Exodului avându-l ca autor pe Maharalul din Praga (rabinul Loew ben Bețalel), numeroase exemple din Cartea lui Rut sunt oferite ca dovadă a importanței Legii Orale în iudaism. Spre exemplu, instituția leviratului, care face posibilă căsătoria dintre Rut și Boaz, este menționată în Tora Scrisă (Deut. 25:5-10), însă regulile sale exacte sunt un subiect detaliat în Legea Orală. La fel și legile legate de procesul de convertire la iudaism sau cele legate de ajutarea săracilor și drepturile pe care aceștia le au de a culege spice sau snopi de pe ogorul cuiva. Toate aceste concepte care apar și în Cartea lui Rut sunt într-adevăr menționate explicit și în Tora, dar își găsesc ”normele de aplicare” doar în Legea Orală, primită – conform tradiției – împreună cu Legea Scrisă, tot la Muntele Sinai, în cadrul Revelației.
  9. Răsplata și pedeapsa: În paginile cărții, eroii poveștii ajung să primească ceea ce merită. Bunătatea manifestată de Rut față de Naomi și de Boaz față de Rut sunt răsplătite printr-o viață îndestulată și o posteritate prestigioasă. Prin contrast, refuzul rudei anonime a lui Naomi de a răscumpăra (Rut 4:1 și 4:6) atrage după sine pierderea dreptului de a fi menționat pe nume în carte și totodată a dreptului de a contribui semnificativ la viitorul poporului evreu. Conceptele de răsplată și pedeapsă, extrem de importante în iudaism, stau la baza legământului încheiat de Dumnezeu cu evreii la Muntele Sinai (cf. Ramban).
  10. Era Mesianică: Fără îndoială, povestea lui Rut este una a unei salvări personale, însă finalul (a se vedea Rut 4:18) îi conferă și o dimensiune națională și teologică (cf. Sforno). Regele David, cel amintit în finalul cărții, este simbolul izbăvirii finale prin intermediul urmașului său peste veacuri, al celui uns (mașiah) care urmează să fie catalizator al Erei Mesianice, o epocă a păcii, spiritualității și recunoașterii universale a lui Dumnezeu.

Și o ultimă legătură, pe care o amintesc separat deoarece ea nu este atât de ordin conceptual sau ideatic, ci se inspiră din numerologia iudaică (ghematria). În limba ebraică, numele lui Rut are valoarea numerică 606 (resh = 200; vav = 6; tav = 400), total care simbolizează numărul de porunci divine pe care Rut și le-a luat asupra ei odată cu convertirea la iudaism, din totalul de 613 ale Torei, adică în plus față de cele 7 legi noahice, universale pentru întreaga omenire, pe care era obligată deja să le îndeplinească anterior convertirii.

Desigur, după cum am spus, legătura dintre Rut și Șavuot, este un subiect demn de mult mai multe rânduri și explicații. Mă opresc însă aici, cu speranța ca aceste conexiuni să vă deschidă pofta către studiu, către aprofundare și spiritualitate, pentru a celebra o Sărbătoare de Șavuot așa cum se cuvine, cu o reînnoire a atașamentului pe care ni l-am asumat față de Dumnezeu și legământul făcut de El cu strămoșii noștri la Sinai.

Hag Șavuot Sameah!

Share This
Sari la conținut