[Haftara Șoftim: Isaia 51:12-52:12]

Săptămâna aceasta — dintr-un motiv simplu și minunat — nu am avut timpul necesar să redactez un comentariu la Haftara. Motivul este că soția mea și cu mine am devenit din nou, pentru a patra oară, părinți, odată cu nașterea unei superbe fetițe. Desigur, nu vă pot descrie în cuvinte minunatele sentimente pe care le încerc la această oră… Sunt doar ferm convins că veți înțelege circumstanțele care m-au împiedicat să scriu în această săptămână și vă veți bucura (chiar de la distanță) alături de noi, deși în loc de un comentariu vă ofer acum doar ”scuze”… Însă pentru că nu vreau să vă las chiar fără o idee despre Haftara acestei săptămâni, iată în continuare traducerea unui scurt comentariu oferit de rabinul Mordechai Silverstein, absolovent al Jewish Theological Seminary of America și lector în Talmud și Midraș la Ieșiva Conservatoare din Ierusalim.

* * *

În cea de-a patra din cele șapte Haftare de consolare de după Tișa Be’Av (șiva denehamta), profetul Isaia oferă o notă optimistă în încercarea sa de a ridica moralul evreilor care se confruntau cu dificultățile reîntoarcerii din exilul babilonian. Ceea ce încearcă el este să îi determine pe evrei să adopte o atitudine de recunoștință și apreciere a reîntoarcerii lor și o viziune care să le permită să descopere frumusețea și splendoarea vieții, dincolo de provocările și greutățile ei. În acest scop, profetul oferă o viziune a mesagerului lui Dumnezeu conducând oamenii pe calea reîntoarcerii către Dumnezeu:

Cât de frumoși pe munte sunt pașii mesagerului fericirii, a celui care anunță norocul, care anunță victoria! — Isaia 52:7

Imaginea mesagerului lui Dumnezeu colindând munții Iudeei îl inspiră pe Isaia cu gânduri de pace, bunăstare și mântuire…

Ultimul capitol al primului tratat din Talmudul Babilonian (Tratatul Berahot) conține o întreagă secțiune dedicată interpretării viselor. Rabinul Iehoșua ben Levi (secolul 3 e.a.) prezintă o amplă serie de simboluri pe care o persoană le poate vedea într-un vis, precum și modalitatea în care ele pot fi interpretate. Pentru fiecare viziune, Rabinul Iehoșua ben Levi oferă un verset biblic care poate fi memorat și recitat înainte ca un alt verset biblic să îi vină în minte persoanei care a visat. Într-unul din exemple, versetul de mai sus joacă un rol central:

Dacă un om visează un munte, când se scoală, el ar trebui să spună: ”Cât de frumoși pe munte sunt pașii mesagerului fericirii, a celui care anunță norocul, care anunță victoria!” (Isaia 52:7)înainte ca un alt verset să îi vină în minte: ”Căci munții vreau să-i plâng și să gem pentru ei” (Ieremia 9:9) — Talmud, Berahot 56b

Pentru Rabinul Iehoșua ben Levi, cel care visează este și cel care hotărăște însemnătatea și simbolistica visului său. Dacă un om are un vis și îl interpretează în mod optimist, atunci acea interpretare va ”colora” realitatea care decurge din acel vis. În mod similar, dacă un om are un vis și îl interpretează pesimist, atunci realitatea va fi ”colorată” negativ de acea interpretare.

Această abordare se aplică însă și dincolo de simpla interpretare a viselor. Ea se constituie de fapt ca o viziune generală asupra vieții. Aproape fiecare experiență a vieții poate fi văzută ca o oportunitate pentru succes sau învățare sau ca o tragedie, în funcție de optica persoanei care o privește. Evenimente pozitive pot fi interpretate ca pierderi și tragedii pot fi transformate în triumf. Vedem — chiar în generația noastră — întregi popoare care au luat propriile tragedii și le-au transformat în niște tragedii și mai mari, încercând să cufunde întreaga lume în întunericul pe care ei l-au experimentat. Și vedem, desigur și pe alții care, de atâtea ori, au convertit tragedia în oportunitate și oportunitatea în victorie. Rabinul Iehoșua ben Levi exprimă de fapt viziunea evreiască asupra lumii și a vieții: mai bine să fii optimist decât să sfârșești copleșit de tragedie și întuneric.

* * *

Aceste cuvinte îmi răsună și mie foarte clar și pătrunzător în urechi în aceste momente. Desigur, la nașterea unui copil, lumea se bucură, însă la fel de ușor oamenii s-ar putea focaliza și pe suferința mamei, sau pe riscul sarcinii, sau pe condițiile precare din spital, sau pe complicațiile procedurii medicale, sau pe dificila sarcină de a deveni părinte etc. Iar exemplul unei nașteri este universal valabil. Parafrazându-l pe rabinul Silverstein, avem în permanență opțiunea de a vedea ”jumătatea plină sau jumătatea goală” a fiecărei cupe pe care viața ne-o pune înainte. Îndemnul meu este acela pe care și Rabinul Iehoșua ben Levi ni-l oferă: să învățăm din dificultăți, să le folosim pentru a crește și a deveni mai puternici, și să privim întotdeauna lumea cu ochii plini de zâmbet!

Șabat Șalom!

Share This