Nu mai puțin de șaptezeci și trei de comentarii sunt indicate pe site-ul Sefaria.org ca fiind asociate cu un verset anume din pericopa acestei săptămâni. Fără a fi un record absolut (există versete cu peste două sute de comentarii), acest verset este, în mod evident, unul popular, care atrage atenția comentatorilor Torei tocmai datorită temei lui și al modului în care este formulat. Acest verset este cunoscut în tradiția iudaică sub numele de lifnei iver – ”înaintea orbului”:
Să nu-l blestemi pe surd și înaintea orbului să nu pui piedică; ci să te temi de Dumnezeul tău – Eu sunt Domnul. – Leviticul 19:14
De ce se înghesuie comentatorii să-l interpreteze? Și ce exact este de interpretat? Aparent, avem de-a face aici cu trei porunci, două negative și una pozitivă: să nu blestemi un surd, să nu pui piedică unui orb și să te temi de Dumnezeu.
Cel mai mare comentator al Torei din toate timpurile, Rași, face o observație interesantă. Acest verset – ne spune el – conține de fapt doar o singură poruncă. O poziție similară adoptă și alți comentatori, cum ar fi Rambam (Maimonide) sau Sefer Hahinuh (Cartea Educației), o lucrare care trece în revistă toate cele 613 porunci.
”Dar avem trei verbe în verset” – veți spune poate. Ei bine, toate trei imperativele au același scop: să ne descurajeze de la a ne deda la comportamente înșelătoare față de alții. Conform lui Rași, cuvintele ”orb” și ”surd” nu sunt aici menite a fi înțelese (doar) ad literram, ci în sensul unei interdicții generale, legată de relația pe care o avem cu anumite categorii de oameni.
Prima categorie este aceea a celor care, din diverse motive, nu pot lua o decizie singuri. Poate că nu sunt suficient de deștepți pentru a face acest lucru. Poate că nu au suficientă experiență în domeniu. Poate că nu dispun de toate cunoștințele necesare. Indiferent de motive, acei oameni sunt considerați în iudaism ca fiind ”orbi” (la figurat, desigur), și față de ei avem obligația de a nu îi face să se poticnească.
Un investitor profesionist care dă sfaturi greșite celor care l-au angajat să-i ajute, cineva care ascunde un fapt esențial din descrierea unei situații, provocând prin omisiunea lui greșeala altora – acestea sunt exemple de lifnei iver. Un evreu care servește unui alt evreu o mâncare pe care acesta din urmă nu o consideră koșer (ex: un evreu sefard care servește unui evreu așkenaz kitniot de Pesah) este un exemplu de lifnei iver. Cineva care îi permite prietenului lui evreu să-l ducă acasă cu mașina imediat înainte de Șabat, în condițiile în care acel prieten nu mai are apoi timp să ajungă el însuși acasă înainte de Șabat – este un exemplu de lifnei iver. Cineva care își convinge prietenul să cumpere un lucru mai scump, atunci când știe bine că exact același lucru poate fi găsit mai ieftin altundeva – încalcă porunca de lifnei iver. A vinde cuiva un animal cu un viciu ascuns, capabil să muște sau să provoace daune – încalcă porunca de lifnei iver. La modul general, oricine care face pe semenul lui să greșească sau să piardă timp, bani etc., voit sau involuntar, prin faptă, vorbă sau prin omisiunea unor fapte importante – încalcă porunca de lifnei iver.
Comentatorii ne oferă și motive pentru această interdicție, dincolo de cele evidente legate de moralitate și corectitudine. Ibn Ezra ne spune că versetul ne reamintește cum să-i tratăm pe cei mai slabi decât noi, cei față de care suntem într-o poziție favorizată sau de putere. Sforno ne vorbește despre apărarea demnității umane și ne face sensibili la consecințele tuturor faptelor noastre. Rabeinu Behaiei ne spune că versetul este și un exercițiu de logică, menit a ne stimula moralitatea. Dacă este interzis a blestema un surd (care nu poate auzi blestemul) și dacă este interzis a pune piedică în calea orbului (care este o acțiune indirectă) – cu atât mai mult este interzis să rănim sau să provocăm pierdere și suferință cuiva, în mod direct!
Finalul versetului oferă însă și un altă povață, la fel de importantă. ”Să te temi de Dumnezeul tău, Eu sunt Domnul”, ne spune Tora. Tot Rași ne spune că această noțiune a recunoașterii lui Dumnezeu ca observator și judecător omniprezent (care apare și în finalul altor versete) este menționată atunci când Tora vorbește despre o problemă care nu poate fi ușor judecată de către oameni și la care doar Dumnezeu știe de fapt ce s-a întâmplat cu adevărat. (Acesta este și motivul pentru care probabil Rași nu pune accentul pe interpretarea ad literram, anume că versetul s-ar referi explicit la un orb căruia nu avem voie să-i punem piedică. Oricine poate vedea dacă unui orb i se pune piedică. Dar nu oricine poate vedea dacă un sfat sau o acțiune indirectă care ajunge să provoace o pierdere cuiva a fost bine sau rău intenționată.)
Interdicția de lifnei iver este una care poate lua multe forme. Acțiunile noastre cu intenții nu tocmai pure, justificările pe care ni le oferim nouă înșine pentru a ne absolvi de vină, chiar absența unei intervenții atunci când ea este necesară, poate cauza rău altora. Avem datoria, în fiecare moment al vieții noastre, să acționăm cu moralitate și integritate față de semenii noștri, amintindu-ne permanent să ”ne temem de Dumnezeu”, de care nu ne putem ascunde niciodată.
Șabat Șalom și Hodeș Tov.
Intr-adevăr in text este vorba de o singura porunca
Dar cred ca premisele de la care se pleacă in raționament sunt gresite
Textul tb interpretat prin coroborare cu restul textului Torei
Astfel, conform Exod 4:11 atât sănătatea noastră cât și povara celor care nu pot sa vadă sau să audă vine de la Dumnezeu
Numele Domnului sa fie laudat
A pune un blestem pe un surd si o piedica in calea unui orb presupune sa disprețuiești lucrarea lui Dumnezeu – o lucrare peste capacitatea noastră de analiza si sinteza
Si cred ca trimiterea la orbi si surzi este exemplificativa si nu limitativă
Fiecare dintre noi are o patimă, o slăbiciune
A ajuta pe cel afectat de o slăbiciune a unui simt (văz, auz, gust, miros) înseamnă sa faci binele
Numai ca avem niște probleme foarte mari
Societatea de consum de azi pe asta e clădită : pe exploatarea tuturor slăbiciunilor umane
Totuși cum frumos scria Nicolae Steinhardt: mai ferice sa dai decât sa primesti pt ca dăruind vei dobândi
Numele Domnului sa fie laudat
Interesantă interpretarea, dar personal, prefer premizele așa-zis ”greșite” ale lui Rași, Sforno sau Ibn Ezra…