S-a intamplat la sfarsitul celor doi ani, exact in ziua aceea: Faraon a visat ca iata! – statea deasupra Raului cand, iata!, din Rau au iesit sapte vaci frumoase la privit si cu carnea tanara si au inceput sa pasca pe maluri. Apoi, iata! – alte sapte vaci au iesit dupa ele din Rau – cu infatisarea urata si carne atarnand. Si au stat langa vacile de pe malul Raului. Vacile urate la infatisare si cu carnea atarnand au mancat pe vacile frumoase si robuste, iar Faraon s- a trezit. A adormit in continuare si iata!, sapte spice de grau cresteau pe un singur pai, sanatoase si bune. Si iata!, sapte spice seci si uscate de vantul de la rasarit au crescut dupa ele. Apoi, cele sapte spice seci au inghitit pe cele sapte spice sanatoase si pline. Faraon s-a trezit si iata! – a fost un vis. – Geneza 41:1-7
Atunci Faraon i-a spus lui Iosef: ‘In visul meu, iata! – stateam pe marginea Raului. Si iata!, din Rau au iesit sapte vaci cu carnea robusta si forma frumoasa si au pascut pe maluri. Deodata, alte sapte vaci au iesit dupa ele, costelive si cu o infatisare inferioara si cu carnea atarnand. Nu am vazut niciodata inferioritate ca a lor in toata Tara Egiptului. Si vacile cu carnea atarnand si inferioare au mancat pe primele sapte vaci sanatoase. Acestea au intrat inauntrul lor, dar nu parea ca au intrat inauntrul lor, pentru ca infatisarea lor a ramas la fel de inferioara ca la inceput. Apoi m-am trezit. Apoi am vazut in visul meu: sapte spice frumoase si pline care cresteau pe acelasi pai si iata! -sapte spice de grau, uscate, seci si batute de vantul de la rasarit au crescut dupa ele. Apoi, spicele de grau uscate au inghitit cele sapte spice bune. Am povestit asta magilor, dar nici unul nu a putut sa imi explice.’ – Geneza 41:17-24
In fiecare an, cu ocazia sarbatorii de Hanuca, Tora este deschisa la aceeasi pericopa, continand evenimente de un dramatism profund, atat din punct de vedere istoric, cat si din punct de vedere uman: pericopa Miketz. Povestea lui Iosef si a fratilor sai, inceputa saptamana trecuta prin evenimente la fel de dramatice (vise de marire din partea lui Iosef, tentativa de crima si vanzare in sclavie din partea fratilor sai), continua in pericopa din aceasta saptamana cu ascensiunea lui Iosef pana la inalta pozitie de vice-faraon al Egiptului si „general manager” al intregii tari.
Si iata ca modul in care Tora ne istoriseste aceasta poveste a ascensiunii la putere a lui Iosef nu este unul conventional, pentru ca elementul cheie al povestii este un lucru aparent banal, un simplu vis al Faraonului Egiptului. De fapt, in pericopa din aceasta saptamana, Faraonul viseaza si apoi istoriseste visul sau tuturor oamenilor luminati si magilor din tara. In cele din urma, ca o ultima solutie, Iosef este scos din inchisoare pentru a interpreta visul. Se naste o prima intrebare: (1) Sa fie Iosef singurul din intregul Egipt care poate oferi o interpretare cat de cat plauzibila viselor Faraonului?
Comentatorii Torei raspund ca interpretari ale viselor lui Faraon nu numai ca au existat, ci chiar au fost deosebit de numeroase. Practic, fiecare persoana culta din Egipt a oferit o interpretare, insa Faraonul le-a refuzat pe toate. De ce? Ba, mai mult decat atat, (2) de ce a fost acceptata interpretarea lui Iosef? Sa nu uitam de faptul ca Iosef era un simplu „sclav evreu”, un „tanar” de la periferia societatii egiptene, un fost condamnat pentru delictul de a fi incercat sa seduca sotia unui inalt oficial egiptean… Sa nu omitem de asemenea ca Iosef fusese scos din inchisoare pentru a interpreta un vis si ca imediat dupa aceasta, Iosef ii spune Faraonului: „Acum sa caute Faraonul un om intelept si cu discernamant si sa il puna in functie peste toata tara Egiptului” [Geneza 41:33] Nu numai ca sfatul sau nu ii fusese cerut de catre Faraon, dar Iosef indrazneste chiar sa sugereze crearea unui „post” la curtea regala care sa ofere puteri nelimitate asupra Egiptului (puteri pe care numai Faraonul le detinea in acel moment)!
Cum este asa ceva posibil? La prima intrebare (1), raspunsul este simplu: cele doua versiuni ale viselor, respectiv cea pe care Faraon o viseaza si cea pe care o povesteste Egiptului, difera. Tanchuma sugereaza faptul ca Faraonul nu avea incredere deplina in interpretarile celor de la curte, deoarece acestea se dovedisera false cu alte ocazii. Haamek Davar puncteaza de asemenea faptul ca daca Tora relateaza visul Faraonului pentru a doua oara cu atata lux de amanunte (si daca aceste amanunte sunt diferite de varianta originala), acest lucru inseamna ca pasajul din Geneza 41:17-24 are o semnificatie aparte. Sa il privim si noi mai in amanunt…
Inainte insa de a prezenta diferentele, iata o explicatie care va elucida (cred eu) unghiul din care Faraonul priveste lucrurile: Faraonul viseaza ca „statea deasupra Raului”. In mitologia egipteana, Raul (Nilul) era o zeitate a fertilitatii. In Midrash (Bereishit Raba 69), rabinul Iohanan explica diferenta: „Cei nelegiuiti exista deasupra dumnezeilor lor (Faraonul statea pe Rau), iar despre cei drepti se spune ca Dumnezeu sta deasupra lor (Iata, Dumnezeu sta deasupra lui si El a spus: ‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraham’.)”
In ochii idolatrului Faraon, Dumnezeu este doar un mijloc prin care isi poate satisface dorintele de imbogatire si marire. Si mai exista doua dovezi in acest sens: in cadrul unei discutii ulterioare cu Mose, Faraonul replica nonsalant chiar: „Cine este acest Hashem, ca eu sa dau drumul evreilor?” [Exodul 5:2] Faraonul se inchina „dumnezeului Nil” numai pentru ca acesta ii ofera puterea si belsugul (dand apa Egiptului). Mai mult, fiica Faraonul este numita de catre Midrash Batia, o contractie de la cuvintele ebraice „bat” (fiica) si „I-a” (unul din numele lui Dumnezeu). Daca fiica Faraonului se considera Fiica lui Dumnezeu, atunci Faraonul se considera Dumnezeu! Faraonul sta deasupra Raului, pentru ca se considera o divinitate mai mare chiar decat Nilul, pe care el insusi il califica drept „dumnezeu”!
In ceea ce priveste diferenta dintre versiunile de vise, sa ne uitam la versete. Faraon viseaza ca „alte sapte vaci au iesit dupa ele din Rau – cu infatisarea urata si carne atarnand. Si au stat langa vacile de pe malul Raului.” Apoi povesteste ca „nu a vazut niciodata inferioritate ca a lor in toata Tara Egiptului.” Ipostaza in care vacile slabe stateau langa cele frumoase este omisa! Citand Midrashul, Rashi sugereaza o interpretare a magilor si care a fost detectata de catre Faraon drept o interpretare eronata: „Au spus [magii Egiptului]: ‘Vei da nastere la sapte fiice si le vei inmormanta apoi pe toate sapte.'” Interpretarea era evident eronata, deoarece cele sapte fiice nu puteau sa fie in acelasi timp vii (vacile frumoase) si moarte (vacile slabe)! Magii egipteni au cazut insa in capcana…
Cand Iosef explica visele, Faraonul „omite” din nou imaginea celor doua seturi de sapte vaci stand unele langa celelalte pe marginea Nilului. Iosef incepe sa interpreteze visele si, pentru un moment, se pare ca si el este pe cale sa cada in capcana: „Apoi vor urma sapte ani de foamete si tot belsugul din Tara Egiptului vor fi uitate si foametea va devora tara. Si belsugul nu va mai fi cunoscut in tara, din cauza foametei ce va urma, pentru ca va fi foarte mare.” [Geneza 41:30-31] Iosef se bazeaza si el pe falsul detaliu al vacilor slabe inlocuindu-le complet pe cele frumoase… Dar chiar inainte de a fi trimis inapoi in temnita pentru o interpretare gresita, Iosef continua si, spre mirarea intregii audiente, propune o solutie care sa salveze tara si sa includa si imaginea celor paisprezece vaci. Cei sapte ani de belsug nu vor fi uitati complet, daca Faraonul isi asigura rezerve pentru anii de foamete!
Dupa cum spune si un comentator american, Ionatan Grossman, „sugestia curajoasa a lui Iosef nu este o adaugire personala la interpretarea visului Faraonului, ci o continuare directa a acestuia. Este interpretarea detaliului pe care Faraon ‘l-a uitat’.” Aceasta sugestie reface visul initial al lui Faraon si il determina pe acesta sa inteleaga faptul ca Iosef nu interpreteaza un vis cu de la sine putere, ci este o voce a lui Dumnezeu: „Si Faraon a spus slujitorilor sai: ‘Mai exista oare un asemenea om, in care spiritul divin sa salasluiasca?!'” [Geneza 41:38]
Se pare ca am raspuns la cele doua intrebari… Mai exista insa o intrebare pe care o formulez acum: (3) De ce se citeste pericopa Miketz intotdeauna de Hanuca? Ce legatura este intre Iosef, visele Faraonului si minunea uleiului din Templul din Ierusalim?
Ei bine, unul din raspunsuri este ca Hanuca se bazeaza de asemenea pe un „detaliu”, aproape uitat de cartile care povestesc istoria bataliei dintre macabei si elenisti. In Sefer Hamacabim (Cartea macabeilor) sau in Meghilat Antiohus (Povestea lui Antiohus) nu se pomeneste absolut nimic despre „detaliul” minunii lumanarilor Menorei. Singura referinta la aprinderea Menorei se afla in Tratatul talmudic Shabat (21b), unde se povesteste despre lumanarile de Hanuca, care trebuie aprinse in fiecare seara a sarbatorii.
Miracolul arderii unei canite de ulei timp de opt zile (in loc de una) este de fapt acela al reaparitiei Divinitatii intr-un Templu pangarit. Fara confirmarea faptului ca Dumnezeu a revenit la Casa Sa din Ierusalim, lupta macabeilor ar fi fost inutila. In fond, in rascoala lor, macabeii incercau sa pastreze idealurile spirituale, religioase, etnice si morale ale evreilor si, prin extensie, ale monoteismului. Daca Dumnezeu nu ar fi aratat macabeilor un semn ca a revenit, lupta lor eroica ar fi fost in zadar.
In povestea lui Iosef un „detaliu” este cheia si marcheaza diferenta dintre a fi prizonier in temnita si a fi vice-Faraon. In povestea de Hanuca un alt „detaliu” marcheaza diferenta dintre infrangere si victorie. Doua „detalii”, la fel ca acela al supravietuirii evreilor pe parcursul istoriei sau ca acela al existentei lui Dumnezeu si implicarii Sale in viata noastra (lucru pe care adesea si din pacate il tratam ca pe un detaliu)…
Atentie asadar la Iosef si la mesajul luminii de Hanuca, atentie la toate „detaliile” pe langa care trecem in viata si atentie la ceea ce ne pot oferi aceste „detalii” daca le privim cu mai multa seriozitate! O Hanuca plina de lumina tuturor!
Shabat Shalom!
Opinii recente