În acest Șabat, avem două teme diferite. Prima este pericopa Mikeț, în care citim despre Iosef și aflăm numeroase detalii despre povestea sa uimitoare. A doua, desigur, este sărbătoarea de Hanuca pe care o celebrăm în aceste zile.
Desigur, cele două teme nu par legate una de alta, altfel decât cronologic, pericopa Mikeț fiind citită în sinagogi – printr-o particularitate a calendarului iudaic – în Șabat Hanuca. Totuși, câteva posibile aluzii și conexiuni între Mikeț și Hanuca există, și m-am gândit că ar fi interesant să le trecem în revistă împreună. Multe din aceste conexiuni – pe care le-am adunat din diverse surse – se bazează pe acronime și calcul de valori numerice ale cuvintelor ebraice (ghematria) o metodă care nu reprezintă neapărat un mod riguros de a învăța Tora, în special pentru că asocierile care sunt posibile sunt, de multe ori, relativ șubrede. În fapt, sunt convins că nu tot ce urmează vă va convinge sau vă va inspira, deși poate părea interesant și inedit. Mai mult, mărturisesc că nici pe mine nu mă conving toate explicațiile de acest gen, însă vă invit să le luați pe acestea mai curând ca un fel de ”Hanuca-Mikeț Trivia” sau un concurs ”Știați că?”, adică să le abordați mai curând cu un spirit vesel de sărbătoare, delectându-vă cu ele, decât cu un spirit analitic și critic propriu învățăturii Torei în format clasic.
Iar în final, tot pentru delectare, vă voi oferi și alte aluzii la sărbătoarea de Hanuca și ritualurile ei, din restul Bibliei Ebraice (Tanah), în condițiile în care – după cum probabil știți – Hanuca este o sărbătoare post-biblică, nefiind menționată explicit în textul biblic.
Să începem așadar (în ordine aleatoare)…
În humașim, la finalul fiecărei pericope, numărul de versete ale pericopei este marcat printr-o notă masoretică. Cu titlu de excepție, la finalul pericopei Mikeț este consemnat atât numărul de versete (146), cât și numărul de cuvinte pe care le conține pericopa (2025). Cuvântul נר (ner) – ”lumânare” are în ebraică valoarea numerică 250. De Hanuca, maximul de lumânări aprinse într-o zi, fără a socoti șamaș-ul, este 8 lumânări în a opta zi. 250 x 8 = 2000. Iar Hanuca începe pe data de 25 Kislev. În total, 2000 + 25 = 2025.
Una dintre rugăciunile rostite de Hanuca este Al Hanisim, în care Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că a dat ”pe cei puternici în mâna celor slabi, pe cei mulți în mâna celor puțini, pe cei necurați în mâna celor curați, pe cei ticăloși în mâna celor drepți și pe cei nelegiuiți în mâna celor care se ocupă cu Tora [lui Dumnezeu]”. În această enumerare, cuvântul יד (iad) – ”mână” apare de cinci ori. În versetul 43:34 din pericopa Mikeț, Tora ne spune că Iosef i-a dat lui Beniamin ”o porție de cinci ori mai mare decât porțiile tuturor”, sintagma ebraică fiind חמש ידות (hameș iadot), adică ”cinci mâini” sau ”de cinci ori ‘mână’”.
De asemenea, tema enumerării din rugăciunea Al Hanisim este foarte apropiată de cea din povestea lui Iosef, pe care o citim în aceste săptămâni. Astfel, Iosef este cel slab, spre deosebire de frații lui care sunt puternici și îl prind și vând în robie. În final însă, el ajunge mai puternic decât ei, ca vicefaraon al Egiptului. Iosef este ”puțin”, iar frații lui sunt mulți. În final însă, el ajunge ”mulți”, Iosef contând ca două triburi în cadrul lui Israel: Efraim și Menașe, spre deosebire de ceilalți frați, care contează fiecare ca un singur trib. Iosef are gânduri curate când merge la frații lui, iar frații au gânduri necurate, dorind să-l omoare. În final însă, frații lui Iosef sunt predați în mâna lui, el având puterea de a le plăti răul cu rău. Și putem continua desigur analogiile…
Când își invită frații în casa sa, Iosef le dă slujitorilor porunca să ”taie negreșit [carne] și să prepare, căci cu el vor mânca oamenii la prânz” (Geneza 43:16). În Tora, acest detaliu este marcat prin sintagma טבח טבח (tevoah tevah), o construcție dublă, tipic emfatică, în limba ebraică. Aceste cuvinte au valoarea numerică 44, aceeași cu numărul de lumânări pe care le aprindem de Hanuca (inclusiv șamaș-ul). Sintagma este totodată și o aluzie la faptul că de Hanuca se obișnuiește a avea o masă festivă, așa cum se practică la toate sărbătorile iudaice și așa cum a făcut și Iosef cu frații lui.
Conform legii mozaice, atunci când nu este posibil ca lumânările de Hanuca să fie aprinse la poartă sau la fereastră, ele trebuie aprinse în partea stângă a ușii, vizavi de mezuza. Acest lucru – explică rabinii – se face pentru ca un om care intră pe ușă să fie înconjurat de mițvot (la dreapta porunca de a pune mezuza și la stânga porunca de a aprinde lumânările de Hanuca). Fraza prin care această regulă este codificată în legea mozaică este שמאל נרות תדליק, ימין מזוזה (semol nerot tadlik, iamin mezuza) – ”pe stânga aprinde lumânările, pe dreapta [pune] mezuza”. Acronimul pentru această frază este שנתים (șenataim) – ”doi ani”, durata de timp pe care, ne spune Tora în debutul pericopei Mikeț, a petrecut-o Iosef în temniță înainte de a fi adus la Faraon: ”Și a fost la sfârșitul a doi ani de zile” (Geneza 41:1).
În povestea de Hanuca, macabeii sunt luptători pentru independența Israelului și pentru triumful spiritualității iudaice asupra idolatriei. În limba ebraică, cuvântul luptător este לוחם (lohem), care este o anagramă a cuvântului חלום (halom) – ”vis”, o temă majoră a pericopei Mikeț și a întregii povești a lui Iosef.
Și iată și câteva aluzii și referințe din restul Torei și Bibliei Ebraice (Tanah)…
În Geneza 1:2, în chiar debutul Creației, Tora ne vorbește despre ”întuneric”, pentru ca apoi să relateze că ”Dumnezeu a spus: Să fie lumină!” Desigur, tema luminii care alungă întunericul este clasică pentru sărbătoarea de Hanuca. Mai mult, Midrașul (Bereșit Raba 2:4) sugerează că întunericul începuturilor este o aluzie la Imperiul Elen, care a ”întunecat ochii lui Israel”. Iar de Imperiul Elen este legat, desigur, și Antiohus Epifanes, eroul negativ al poveștii de Hanuca, cel care a desecrat Templul din Ierusalim și a cerut ca el să fie transformat în loc de idolatrie, debutând astfel războiul macabeilor.
Sărbătoarea de Hanuca începe pe 25 Kislev. Al 25-lea cuvânt din Tora este אור (or) – ”lumină” (Geneza 1:2), iar a 25-a oprire de pe drumul evreilor dinspre Egipt către Israel, imediat după exod, se numește Hașmona (Numeri 33:29-30), aluzie la dinastia hașmoneană în vremea căreia a avut loc sărbătoarea de Hanuca.
În cartea profetului Hagai, una dintre profeții vorbește, în contextul impurității rituale, despre ”a 24-a zi a lunii a noua, [luna Kislev]” (Hagai 2:10). Totodată, textul profetic vorbește despre ideea că în acel moment ”nicio piatră nu fusese pusă asupra alteia în Sanctuarul Domnului” (Hagai 2:15). După cum știm, miracolul uleiului de Hanuca a pornit de la impurificarea uleiului pentru Menora din Templu, iar înainte de a putea aprinde Menora, a fost necesară repararea (”piatră peste piatră”) și curățirea Sanctuarului.
În secțiunea dedicată ofrandelor căpeteniilor de trib la inaugurarea Sanctuarului – tema centrală a sărbătorii de Hanuca, cuvântul חנוה (Hanuca) însemnând ”dedicare” sau ”inaugurare” – o frază care descrie acele ofrande se repetă obsesiv: כף אחת עשרה זהב מלאה קטרת (kaf ahat asara zahav melea ketoret) – ”o lingură de zece [sicli], de aur, plină cu ofrandă de mirodenii” (Numeri 7:14 ș.a.). Această frază conține numeroase aluzii la Hanuca și ritualurile ei:
- כף = כ‘ פחות – O lingură = 20 coți, înălțimea maximă de la sol la care pot fi amplasate lumânările de Hanuca. (A se vedea însă și acest articol pentru lumânările aprinse în apartamente de bloc, în zilele noastre.)
- אחת = א-ח תדליק – Aprinderea lumânărilor se face începând cu o lumânare (א, adică 1) și terminând cu opt lumânări (ח, adică 8)
- עשרה = עד שתכלה רגל השוק – Lumânările pot fi aprinse doar până la ora când trecătorii dispar de pe străzi, pentru a face public miracolul de Hanuca
- זהב = זמנה בין השמשות – Cea mai devreme oră permisă de aprindere a lumânărilor este către apusul soarelui, (cu condiția ca ele să ardă cel puțin o jumătate de oră după apariția stelelor)
- מלאה = מצותה להניחה אצל הפתח – Porunca de a aprinde lumânările este îndeplinită aprinzându-le lângă ușă
- קטרת = קרוב טפח רוחב תדליק – Lumânările trebuie aprinse la o înălțime minimă de o palmă de la sol
Capitolul în care există această detaliere repetată a ofrandelor conducătorilor de triburi la inaugurarea Tabernacolului este capitolul 7 din Cartea Numeri (Bamidbar). Numărul de versete pe care îl conține acest capitol este 89, egal cu valoarea numerică a cuvântului חנוכה (Hanuca).
Capitolul 23 din Cartea Leviticului prezintă toate sărbătorile biblice, în ordine: Șabat, Pesah, Șavuot, Roș Hașana, Iom Kipur și Sucot. În versetele imediat următoare acestui capitol, în Leviticul 24:1-2, Tora ne spune: ”Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând: Poruncește-le copiilor lui Israel să-ți aducă untdelemn de măslne curat, presat pentru iluminare, ca să aprindă o candelă necontenită.” Desigur, tema este foarte similară cu sărbătoarea de Hanuca, când macabeii au aprins Menora în Templu. Iar următoarea sărbătoare după Sucot, neamintită explicit în textul Torei, este… Hanuca.
Valoarea numerică a cuvântului מכבים (macabim) – ”macabei”, protagoniștii poveștii de Hanuca, este 112. În textul Psalmului 112 regăsim patru teme interesante:
- ”seminția celui care se teme de Dumnezeu va fi puternică pe pământ” (112:1-2), aluzie la Matitiahu și fiii lui
- ”lumină va străluci în întuneric pentru cei drepți” (112:4), aluzie la lumânările de Hanuca pe care le-au aprins macabeii pentru a alunga întunericul idolatriei
- ”amintirea celor drepți va fi veșnică” (112:6), aluzie la faptul că povestea macabeilor și a faptelor lor este celebrată și astăzi în cadrul sărbătorii de Hanuca
- ”cei ticăloși vor vedea și vor fi supărați, vor scrâșni din dinți și se vor topi, iar pofta ticăloșilor va pieri” (112:10), aluzie la decăderea Imperiului Elen și dispariția sa în negura istoriei.
Sper ca toate aceste interpretări, asocieri și detalii să vă facă plăcere și vă doresc Șabat Șalom și o Hanuca plină de lumină și bucurie!
Opinii recente