Saptamana aceasta ma simt detectiv… Un mare mister ne este in fata, direct din paginile Torei, si voi incerca sa il descifrez cat se poate in cele ce urmeaza. Nu este un mister fara de care nu se poate trai, un mister legat de marile secrete ale universului, insa este un mister mare pentru ca vorbeste despre ceea ce am fi putut face si nu am facut, despre o greseala (sau poate nici macar) care ne-a costat scump, pe noi, evreii, ca popor…

In ultimul capitol al pericopei din aceasta saptamana, Tora ne vorbeste despre genealogia lui Esau, fratele lui Iaacov. Sotii (si acelea destul de misterioase, pentru ca numele lor variaza de la o relatare biblica la alta), copii, concubine… Insa misterul cel mai mare din toata aceasta relatare este o femeie pe nume Timna, despre care Tora ne spune doar atat:

Si Timna era concubina lui Elifaz, fiul lui Esau, si ea l-a nascut lui Elifaz pe Amalek. — Geneza 36:12

Daca ne uitam cu atentie in toata genealogia din capitolul 36 al Genezei, Timna este o exceptie de la toate regulile. In primul rand, este doar o concubina si cu toate acestea, este numita in paginile biblice. In al doilea rand, Timna este identificata aici in Geneza ca fiind “sora lui Lotam, adica fiica lui Seir”, in timp de intr-un alt paragraf biblic, in Cronici I 1:36, ea este prezentata ca “fiica a lui Elifaz”. Iar de aici, in al treilea rand, pare ca anumite relatii sexuale ilicite si poate alte pacate nerostite “graviteaza” cumva in jurul ei…

Insa poate cel mai mare mister al acestui episod biblic este ceea ce spun rabinii despre Timna. Bereshit Raba, midrash-ul care comenteaza Cartea Genezei, ne spune ca Timna era o “bat melahim”, o fiica a regilor, adica era o urmasa a unor importanti oameni ai vremii, pagani ce-i drept. Si totusi, ne spun in continuare rabinii, Timna dorea sa se converteasca la monoteism. Ea a venit la fiecare dintre patriarhi si le-a cerut sa o primeasca, insa fiecare dintre ei a refuzat-o. Asa ca, ne spune povestea, Timna a mers la Elifaz, fiul lui Esau, si a devenit concubina lui, spunand: “Mai bine sunt o servitoare in acest popor, dacat o regina in altul.” Produsul uniunii dintre Elifaz si Timna a fost Amalek, inamicul biblic numarul unu al evreilor si un simbol etern al raului si lasitatii.

De ce? Ce am facut sa “meritam” ca Timna sa ii fie mama lui Amalek? Ce am facut sa meritam ca Amalek sa existe? Ne dau raspunsul tot rabinii: “patriarhii nu ar fi trebuit sa o alunge”. Ei ar fi trebuit sa o ajute sa intre in poporul evreu, sa o aduca aproape de Divinitate, sa o converteasca.

Imaginati-va doar cat de mult le-a cerut Dumnezeu patriarhilor! Dumnezeu i-a “certat” pe patriarhi pentru ca, desi au vazut unele imbolduri “amalecite” in Timna, sau poate tocmai pentru ca au vazut, ei nu s-au angajat in a lupta sa le elimine, in a o ajuta pe Timna sa le infranga. Nu au aflat niciodata ce ar fi putut sa fie in final Timna, pentru ca nu au incercat niciodata sa afle… Si pentru aceasta, pentru ca nu l-am infrant pe Amalek pe vremea cand inca nici nu era nascut, am devenit vulnerabili la suferinta pe care el a declansat-o dupa ce a venit pe lume.

Mai exista insa o intrebare la care ar trebui sa raspundem: ce a fost oare atat de rau la Timna incat patriarhii au refuzat sa o primeasca? Nu este oare Tora capabila sa lumineze chiar si cele mai intunecate minti si suflete? Ce a facut atat de imposibila incercarea de a o salva? (Presupunem, fireste, aici, ca patriarhii au avut totusi un motiv intemeiat pentru care nu au acceptat-o pe Timna in mijlocul lor…)

Raspunsul la aceasta intrebare vine, surprinzator, dintr-o scurta istorioara spusa despre Chafetz Chaim, rabinul Israel Meir HaCohen Kagan, autorul celebrei “Mishna Berura” si o extraordinara personalitate rabinica a secolului 19. Se spune despre Chafetz Chaim ca a permis unui student sa ramana in yeshiva sa desi numeroase acuzatii ii fusesera aduse, mai pe fata sau mai voalat, de catre diverse persoane. La numai cateva luni distanta, un alt student a fost acuzat de catre un cunoscut ca avea prea mult tupeu si ca raspundea obraznic. Chafetz Chaim a dat ordin ca al doilea student sa fie imediat exmatriculat. Rugat sa isi explice decizia aparent foarte stranie, Chavetz Chaim a spus: “In Pirkei Avot 5:20, mishna ne spune ca obraznicia conduce pe un om catre Gehinom, iar umilinta catre Gan Eden. Care este intelesul acestei mishna? Un om care are umilinta, va reveni in final pe calea cea buna, va fi dispus sa invete si sa se schimbe, chiar daca a gresit. Insa un om care este obraznic si arogant nu va dori niciodata sa se schimbe cu adevarat.”

Asa a fost si povestea lui Amalek. In Cartea Exodului, mult dupa nasterea lui Amalek, ni se spune ca intreaga lume era inca uimita si povestea cu admiratie si reverenta despre miracolele pe care Dumnezeu le facuse pentru evrei in Egipt, despre despartirea marii si exod. Nici nu mai era loc de indoiala: Dumnezeu era de partea evreilor. Insa un lider arogant si obraznic, un lider care nu a tinut cont de nimic din ceea ce lumea intreaga vazuse, Amalek, a iesit in fata si a atacat. Toata lumea se temea atunci de Dumnezeul evreilor, numai Amalek nu s-a temut. In aroganta si tupeul sau, aceleasi pe care, probabil, le-au “vazut” si patriarhii in Timna, mama sa, Amalek a trecut peste toate normele de moralitate si a dovedit ca nu vrea sub nici o forma sa mearga pe calea cea buna.

Fie ca a fost o eroare a noastra in a nu o primi, fie ca intr-adevar exista ceva in ea care nu putea fi schimbat niciodata, Timna continua sa ramana un mister. Suficient de importanta pentru a fi mentionata pe nume, fiica de regi si, conform midrash-ului, aproape trecuta la monoteism si la iudaism, si totusi mama pentru cel mai mare dusman al moralitatii si Divinitatii din istorie… O poveste demna de Sherlock Holmes, sau poate doar de un gand serios si sincer la tot ce avem de facut in aceasta lume, impreuna si pentru cei care ne inconjoara…

Shabat Shalom!

Share This