Este putin greu de inteles, dar sa fi trecut doar cateva ore de la crearea lui Adam si pacatul originar? Atunci in ziua a saptea inseamna ca nu erau TOATE bune, deoarece ar fi fost pacatul?!

Intr-adevar, asa este, in ziua a saptea nu erau TOATE bune. De altfel, Tora mentioneaza ca „foarte buna” ziua a sasea, atunci cand se incheie Creatia propriu-zisa (Geneza 1:31). Acest „foarte bine” este asociat de catre traditia iudaica cu finalizarea Creatiei in ziua a sasea, practic cu momentul crearii omului, supranumit si Coroana Creatiei, conform multor interpretari cel in beneficiul caruia a fost creata lumea. Cu toate ca a pacatuit aproape imediat dupa ce a fost creat, omul ramane incununarea Creatiei divine si de aceea ziua in care a fost plasmuit primeste epitetul de „foarte buna”.

Midrash-ul explica faptul ca Adam si Eva au nesocotit porunca divina la „doar o ora” de la primirea ei: Dumnezeu a poruncit in ora a noua a celei de-a sasea zile, iar oamenii au mancat din Pomul Cunoasterii in ora a zecea. Asa dupa cum am spus, este posibil ca „ora” biblica sa nu fie intervalul de 60 de minute pe care il cunoastem cu totii, ci o alta perioada de timp…

O alta idee importanta este aceea ca desi expresia „[o zi] foarte buna” este prezenta in Tora inainte de descrierea episodului primului pacat al oamenilor (care apare abia in capitolul 3), exista un principiu al exegezei iudaice care afirma ca „ein mukdam u’meuhar ba’Tora„, in traducere, ca Tora nu este scrisa in ordine cronologica. Exemplele in acest sens sunt numeroase, multe episoade biblice fiind prezentate atunci cand contextul o cere si nu neaparat atunci cand evenimentele au avut loc.

Un alt lucru semnificativ este acela ca la momentul la care Dumnezeu afirma ca totul era „foarte bine”, lucrurile erau intr-adevar foarte bune. Aproape in toate cazurile cu care este confruntata, traditia iudaica mentine opinia ca nimic nu este judecat „al shem sofo”, in concordanta cu ceea ce se va intampla. Sistemul legislativ iudaic (ca, de altfel, majoritatea sistemelor legislative ale lumii) rasplateste, pedepseste sau catalogheaza pe baza faptelor consumate pana in momentul luarii verdictului. Nimeni nu poate fi pedepsit pentru ceea ce va urma sa faca! Astfel, Ishmael, fiul lui Avraham, beneficiaza de acest tip de justitie in Geneza 21:17, cu toate ca va creste si va intra in conflict cu evreii (poporul lui Dumnezeu). El nu este judecat pentru ceea ce urmeaza sa faca, ci Dumnezeu ii salveaza viata deoarece la momentul in care era insetat, in desert, impreuna cu mama sa Hagar, el nu se facuse inca vinovat de nimic.

Share This
Sari la conținut