Versetul 1:27 din Geneza este primul de care ne vom ocupa:
ויברא אלקים את־האדם בצלמו בצלם אלקים ברא אתו זכר ונקבה ברא אתם – Dumnezeu a creat omul בצלמו, în imaginea lui Dumnezeu l-a creat; parte bărbătească și parte femeiască i-a creat. – Geneza 1:27
Ați observat desigur că în traducerea versetului am păstrat unul din cuvinte în limba ebraică. Este vorba de termenul בצלמו (”bețalmo”), a cărui traducere este ”în imaginea sa”.
Cornilescu (DC) o traduce aparent similar: ”după chipul Său”. La fel o traduce și BOR (Biserica Ortodoxă Română), la fel și NTR (Noua Traducere în Română). Singura traducere care face aparent notă discordantă este cea a lui Gala Galaction (GG), în care apare expresia ”după chipul său”.
Ați remarcat diferența? În primele trei traduceri menționate, cuvântul ”Său” este ortografiat cu majusculă, indicându-L pe Dumnezeu. Altfel spus: ”Dumnezeu a creat omul după chipul Său, adică al lui Dumnezeu”. În ultima traducere menționată, a lui Gala Galaction, pare că ”Dumnezeu a creat omul după chipul său (cu minusculă!), adică al omului.”
Așa ne-am gândi dacă am privi doar un singur verset… Însă în întreaga traducere a lui Galaction, pronumele posesive care fac referire la Dumnezeu nu sunt niciodată ortografiate cu majusculă. Spre exemplu, cu doar un verset înainte, în Geneza 1:26, această idee este evidentă: ”Și a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul nostru […]»”. Idem și în Geneza 6:3: ”Și a zis Domnul: «Nu va rămânea Duhul meu în oameni pururea […]»” În ambele cazuri, pronume posesive care se referă în mod evident la Dumnezeu (”nostru” sau ”meu”) sunt ortografiate cu minusculă, sugerând ideea că și în cazul versetului pe care îl analizăm acum avem de-a face cu aceeași situație: un pronume care se referă de fapt la Dumnezeu.
Toate traducerile ”clasice” sugerează așadar că versetul din Geneza 1:27 vorbește despre omul făcut ”după imaginea lui Dumnezeu”. În cazul DC, BOR și NTR, acest fapt este indicat explicit, în cazul GG el este subînțeles. (Fac aici abstracție desigur de idea de ”chip” divin, desigur oarecum forțată în condițiile în care Dumnezeu nu are corp și deci, în mod evident, nici chip.)
Problema principală este însă că ideea că omul a fost creat în ”imaginea lui Dumnezeu” este menționată explicit în chiar următoarele cuvinte din versetul 27: ”în imaginea lui Dumnezeu l-a creat”. De ce ar mai fi atunci necesar ca Tora să ne spună, cu doar două cuvinte înainte, că omul a fost creat ”în imaginea Sa (adică a lui Dumnezeu)” ? Versetul pare redundant în aceste condiții (o idee fiind enunțată aparent de două ori în același verset), iar redundanțele dau adesea naștere în iudaism la interpretări și explicații noi…
În comentariul său asupra acestui verset, Rași face o observație interesantă:
În imaginea sa (cu ”s” mic) – adică în imaginea pe care Dumnezeu a ales-o pentru om, căci tot restul creației a fost realizată prin cuvântul divin, în timp ce omul a necesitat un act creator propriu-zis, fiind format efectiv de către Dumnezeu. – Rași, comentariu asupra Geneza 1:27
Altfel spus, Dumnezeu a creat o “formă” aparte pe care a folosit-o la crearea omului, aidoma unei ștanțe sau a unui mulaj utilizat în zilele noastre pentru a fabrica diverse obiecte. Incontestabil desigur, omul a fost într-adevăr creat și ”în imaginea lui Dumnezeu” (așa cum ne indică explicit cea de-a doua formulare din versetul 27)… Însă prima formulare se referă la forma fizică a omului, în timp ce a doua formulare la faptul că omul posedă, asemenea Creatorului, abilitatea de a gândi, de a raționa, de a crea și de a vorbi.
Interesantă distincție și nuanță, nu-i așa?
* * *
Versetul 2:2 este următoarea noastră oprire. Textul ebraic este următorul: ויכל אלקים ביום השביעי מלאכתו אשר עשה וישבת ביום השביעי מכל־מלאכתו אשר עשה
DC traduce: ”În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.”
BOR traduce: ”Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.”
GG traduce: ”Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șaptea lucrarea sa pe care o făcuse și s-a odihnit în ziua a șaptea de toată lucrarea sa pe care o făcuse.”
NTR traduce: ”În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o.”
Probabil dacă am combina cumva toate aceste traduceri, am ajunge la una mai aproape de realitate…
În DC și GG, prima problemă este că Dumnezeu nu a sfârșit lucrarea în ziua a șaptea, ci în ziua a șasea. Ziua a șaptea a fost – conform tradiției – o zi lipsită de acte creatoare din partea lui Dumnezeu, ceea ce a și determinat mai târziu porunca de a respecta Șabatul זכר למעשה בראשית (”zeher le’maase bereșit”) – ”în amintirea Creației începuturilor”.
Această problemă pare a fi corectată în traducerile BOR și NTR, care ne oferă într-adevăr ideea că Dumnezeu Și-a încheiat activitatea creatoare în ziua a șasea, ”odihnindu-Se” în cea de-a șaptea zi.
Însă mai există și o altă problemă în aceste traduceri: cuvântul וישבת (”vaișbot”) care nu înseamnă propriu-zis ”S-a odihnit”. Dincolo de ideea – hilară, în ultimă instanță – că Dumnezeu ar avea nevoie de odihnă, cuvântul indică mai curând un act de abstinență decât de relaxare. Șabatul, al cărui nume provine de la acest termen, nu este o zi propriu-zis de odihnă, ci mai curând o zi de abținere de la acte creatoare. Nu odihna fizică este menționată aici, ci încetarea activității creatoare a Creatorului asupra lumii pe care a creat-o. Aidoma lui Dumnezeu, la fel și oamenii respectă o zi pe săptămână, ziua a șaptea, în care nu ”se odihnesc” (cu sensul de a dormi toată ziua sau a sta așezați fără a face nimic), ci se abțin de la o serie de activități care sunt intrinsec legate de controlul asupra naturii și lumii: agricultură, folosirea focului, prelucrarea lemnului sau metalului, acțiuni precum a tăia, a coase, a lipi, a tria, a vâna animale, a găti etc. Șabatul nu este o zi de letargie, ci dimpotrivă, o zi plină de spiritualitate și activitate, o zi specială, în care înlocuim activitatea creatoare tipică a omului cu o activitate de contemplare a Creației, de reconectare cu ea și cu Sursa ei, Dumnezeu. Cuvântul וישבת are așadar o conotație mult mai complexă și mai nuanțată, nesurprinsă în nici una din traducerile ”clasice”.
* * *
Iar în final, un singur verset mai târziu, în Geneza 2:3, acolo unde traducerile clasice mențin ideea de ”lucrare (sau muncă) pe care a făcut-o Dumnezeu”, verbul ebraic לעשות (”laasot”) complică din nou lucrurile. În ebraică, verbul este la infinitiv, nicidecum la participiu, imperfect sau mai mult ca perfectul, această formă de infinitiv sugerând o idee cu adevărat revoluționară. Conform comentariilor lui Ibn Ezra și Radak, acest verb la infinitiv sugerează ideea că anumite aspecte ale Creației (ex: plantele, animalele și omul) îi devin ”parteneri” lui Dumnezeu în continuarea actului creator, prin însăși capacitatea lor de a se reproduce.
Iată însă și o traducere completă mai adecvată a versetelor 2:2 și 2:3, pentru a vă convinge și voi înșivă de nuanțele originalui ebraic (sublinierile îmi aparțin):
Dumnezeu a sfârşit [până] în ziua a şaptea munca Sa pe care o făcuse şi S-a abținut în ziua a şaptea de la toată munca Sa pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, căci în ea S-a abținut de la toată munca Sa pe care a creat-o Dumnezeu spre a fi făcută. – Geneza 2:2-3
Și iată și cele trei idei importante aici, fiecare corespunzând unei porțiuni subliniate:
- Activitatea creatoare divină nu s-a încheiat în ziua a șaptea, ci în ziua a șasea; (2:2)
- Dumnezeu nu S-a ”odihnit” ci S-a abținut de la a mai crea; (2:2)
- Creația lui Dumnezeu a fost realizată cu abilitatea de a se perpetua, continuând astfel ”munca” divină; (2:3)
* * *
Desigur, pericopa Bereșit conține și multe alte nuanțe interesante, adesea eronat sau doar parțial surprinse în traducerile ”clasice”. Însă ne vom opri aici pentru acest comentariu, urmând a reveni săptămâna viitoare – cu ajutorul lui Dumnezeu – cu idei și concepte din pericopa Noah.
Șabat Șalom!
Inca ceva, acte creatoare sunt si a scrie, a canta, a dansa, a gandi, pana si actul in sine de a te imbraca a unora este un act creativ pentru ca se gandesc si se preocupa cu ce si cum sa se imbrace, ori a ti tranti haine pe tine doar sa fii imbracat nu e creativ, a merge cu masina la sinagoga daca esti departe de ea, unii ar spune ca e creativ, ca pornesti masina, etc, dar cand urci pe autobuz nu tu il conduci, ci altul, a darui iubire de Sabat e un act superb dar a nu procrea un copil de sabat e gresit, pentru ca atunci se Sabat trebuie sa te abtii si de la asta, aviz celor care au familie, dar a darui iubire prin binefacere de Sabat cum e? a ajuta un om cazut pe drum de Sabat cum e? un lucru bine de facut sau nu? sau trebuie sa ajutam doar pe aproapele care inseamna frate de credinta? Sper sa mi raspundeti.
V-am răspuns deja că practic nu am cum să detaliez toate regulile Șabatului aici. Pe foarte scurt însă: anumite activități sunt interzise de Șabat, deoarece sunt aceleași (sau similare) cu cele care au fost făcute pentru construirea Tabernacolului.
Termenul ”melaha” nu are echivalent perfect în limba română, iar sensul de dicționar (DEX) al adjectivul ”[acte] creatoare” nu surprinde esența termenului ebraic. Nu toate actele ”creatoare” sunt interzise, tot așa cum nu toate actele care nu sunt ”creatoare” sunt permise. Repet, subiectul este foarte vast și complex și, dacă vă interesează, vă recomand să căutați materiale și cărți care să îl detalieze.
Legat de salvarea unei vieți – toate interdicțiile Șabatului sunt suspendate pentru salvarea unei vieți omenești, indiferent de religia respectivei persoane.
Shalom,
Ma bucur nespus ca ati adus aceasta lamurire si sunteti in acord cu adevarul ca Sabatul este pentru toata lumea ca porunca, si nu doar pentru evrei deoarece la inceputuri nu erau evrei erau toti oameni, si numai de la Avraam au fost evrei, si asta ma bucura pentru ca ofera lumina adevarata in intelegerea Sabatului.
O nelamurire personala a celor 39 de melahot, cum putem sa respectam a nu face foc de Sabat, pentru ca acum in lumea moderna nu facem propriu zis focul ca in vechime cu lemne ci doar apasam pe un buton, la fel cu aprinderea luminilor doar apasam pe un buton, nu facem noi propriu zis asta, de aprins lumanarile inainte de inceperea Sabatului da inteleg, dar partea cu lumina electrica sau focul de la aragaz. Ori in vechime puteau tine mancarea calda pe sobe ca erau sobe cu lemne care stateau mult timp calde, plus ca in zonele calde nu era posibil sa se raceasta, noi in Romania avem iarna si e rece si fara foc mancarea de pe o zi pe alta se raceste, trebuie incalzita, apoi vasele trebuie spalate dupa mancare ca sa nu ramana mirosuri urate, ori actul in sine de spalare pe maini si pe fata nu cred ca e interzis el tine de igiena si Adonai nu cred ca ne vrea murdari si mizerabili. Apoi noi avem centrale care incalzesc casa cu gaz care se pornesc automat cand se receste temperatura in case, nu putem opri centrala pentru ca e nonsens, lamuriti ne cu aceste aspecte daca se poate?!
Din păcare, bucuria dvs. se bazează pe o înțelege eronată a articolului pe care l-am trimis recent.
Am precizat clar că Șabatul este un semn și un legământ între Dumnezeu și evrei (exclusiv). Faptul că Adam și toate generațiile până la Avraham erau neevrei nu schimbă acest lucru. Șabatul este menționat în Tora atât ca fiind ”în amintirea Creației”, cât și ”în amintirea ieșirii din Egipt” și este amintit în repetate rânduri ca fiind un legământ între Dumnezeu și poporul evreu.
Legat de cele 39 de melahot – Îmi este practic imposibil să vă detaliez subiectul. Este un subiect imens, cu numeroase detalii și implicații, el făcând obiectul a nenumărate lucrări și discuții rabinice: în Talmud, în response, în scrierile halahice ulterioare Talmudului, în scrieri moderne etc. Este un subiect căruia chiar și cei care studiază pentru a deveni rabini îi dedică cel puțin un an de studiu în yeșivot, dacă nu mai mult. Ce vă pot spune este că respectarea Șabatului în modernitate nu este nicidecum imposibilă, chiar dacă implică anumite restricții. Personal, o fac de mulți ani, și cunosc foarte mulți evrei care respectă Șabatul săptămână de săptămână, fără a întâmpina vreo problemă majoră în acest sens. Problemele pe care le ridicați aici (ex: cum poate fi încălzită mâncare de Șabat, cum se mențin locuințele calde etc.) au fost rezolvate demult în tradiția și legea iudaică.
Pe foarte scurt și doar cu titlul informativ (nu ca decizie halahică!): spălatul pe mâini este permis, la fel și spălatul vaselor, centralele de apartament pot fi setate pe timer (să pornească și să se oprească automat, fără intervenție umană), mâncarea poate fi încălzită sau menținută caldă în anumite condiții, lumina poate rămâne aprinsă sau poate fi pusă și ea pe timer etc.
Oricum, repet, nu mă pot lansa aici într-o explicație comprehensivă a Șabatului. Vă recomand să căutați pe Internet articole despre subiect sau să încercați să procurați cărți (adesea disponibile doar în ebraică și/sau engleză) care să abordeze mai pe larg subiectul. Spre exemplu, vă recomand această lucrare, disponibilă pe Amazon (nu știu însă dacă și în România).
Shabat Shalom, Rabbi! Am avut o mare bucurie in suflet sa pot relua studiul Torei sub competenta dvs. obladuire. Nu am intirziat sa difuzez comentariul la toate contactele mele de pe internet si emisiunea mea la Radio Blaj continua si are ca material de baza comentariile pline de lumina si de intelepciune care ne vine de la stramosi. Traduc cite o pagina si din „Aggadoth du Talmud de Babylone” (la source de Jacob) si sunt cu o mare multumire sufleteasca sa pot parcurge direct invataturile lasate de marii maestri ai poporului evreu. Va felicitam inca o data pentru efortul dvs. de a ne darui o traducere direct din ebraica a Torei si va vor urma cu mare fidelitate toate expunerile. Mazal tov!