INTREBARE:
Este suficient ca femeia atunci cand se roaga (se afla in Biserica) sa aiba pe cap doar o panglica?
RASPUNS:
Inainte de a raspunde la intrebarea propriu-zisa, o precizare se impune: iudaismul are ca institutie religioasa centrala sinagoga, nu biserica (care este institutia centrala a crestinismului). Diferentele dintre aceste doua institutii sunt multiple si nu pot fi cuprinse in cateva cuvinte. Cu toate acestea, voi incerca sa punctez doar cateva aspecte sumare ale rolului pe care singagoga il joaca in iudaism…
Sinagoga este considerata in iudaism un Templu in miniatura. In ebraica, ea este referita ca „beit hakneset” (casa de adunare) si nu „beit tefila” (casa de rugaciune). In multe comunitati evreiesti, sinagoga este centrul comunitatii, un loc in care evreii se roaga, insa se si intalnesc, invata sau desfasoara impreuna diverse programe comunitare.
In functie de perioada istorica a constructiei, curentul iudaic la care se afiliaza si locatia geografica, sinagogile pot arata foarte variat. Cu toate acestea, cateva detalii arhitectonice si obiecte de cult sunt prezente in majoritatea sinagogilor: dulapul care adaposteste sulurile de Tora (in ebraica: Aron Kodesh), de bima (platforma de unde se citeste Tora si de unde se tin discursurile), precum si ner tamid (lumanarea vesnica, simbol al legaturii dintre Dumnezeu si poporul evreu). In multe sinagogi (in special ortodoxe, insa si unele sinagogi conservatoare), exista o diviziune care separa intre barbati si femei, numita mehitza. Aproape niciodata peretii sinagogilor nu sunt impodobiti cu picturi infatisand oameni sau animale sau cu sculpturi in relief, toate acestea fiind problematice din punctul de vedere al legii mozaice (motivele geometrice sau florale plane sunt permise).
Si acum sa revin la intrebarea dvs…
Obligatia halahica (conform legii iudaice) a unei femei de a-si acoperi parul are foarte putina legatura cu sinagoga. Conform halaha, o femeie evreica maritata este obligata sa isi acopere majoritatea parului de pe cap in public (spre deosebire de locuri private, cum ar fi propria locuinta sau locuinta prietenilor, unde nu exista o astfel de obligatie). Motivul principal pentru aceasta obligatie este acela ca, din perspectiva legii iudaice, parul unei femei este considerat „atragator” pentru persoanele de sex opus, si in consecinta trebuie ascuns vederii in public. Fetele si femeile necasatorite nu sunt obligate sa isi acopere deloc parul, acest lucru fiind, in multe comunitati iudaice traditionale, si o indicatie a statutului marital.
In unele comunitati, obiceiul (nu si obligatia, pe care am explicat-o mai sus) ca femeile sa isi acopere parul este mentinut numai in instante strict religioase, cum ar fi rugaciunea de la sinagoga. In altele, femeile aleg sa urmeze traditia si sa isi acopere parul in toate locurile publice.
Pentru a indeplini aceasta obligatie, o femeie care trebuie sa isi acopere parul trebuie sa poarte, fara doar si poate, mai mult decat o panglica pe cap. Insa trebuie reamintite cele doua conditii principale pentru aceasta obligatie: ca femeia sa fie evreica si casatorita (o vaduva sau divortata nu trebuie sa isi acopere parul, desi unele femei aleg sa o faca).
Opinii recente