DIN NOU LA INCEPUTURI…

Pornim din nou la drum cu un ciclu de comentarii asupra Torei… Vom parcurge impreuna, cu ajutorul lui Dumnezeu, pericopele Torei si episoadele pe care le contin, incercand sa surprindem idei si ipostaze care sa ne ajute sa fim oameni mai buni, sa ne traim astazi vietile cu mai multa spiritualitate si apropiere de Dumnezeu, cu mai multa implicare, cu mai multa dorinta de a face bine si mai mult respect fata de ceilalti…

De multe ori, din pacate, atunci cand ne revenim la primele pericope ale Torei, sau chiar atunci cand revenim de cateva ori asupra unui subiect oarecare, avem la inceput o reactie plictisita. „Oare nu am mai citit si anul trecut toate acestea? Stim deja ca Dumnezeu a creat lumea in sase zile si S-a odihnit in a saptea! Stim ca Adam si Eva au mancat din Pomul Cunoasterii! Stim ca Abel a fost omorat de Cain! Ca a fost un Potop, ca fratii l-au vandut pe Iosef, ca Moshe a vazut un tufis arzator, ca Dumnezeu a dat Tora la Muntele Sinai…” Cu siguranta ca am mai auzit de toate acestea. Insa pentru mine personal, de fiecare data cand deschid si recitesc un paragraf al Torei, intotdeauna, absolut intotdeauna, descopar ceva nou! Chiar daca toata lumea, de ani si zeci si sute de ani incoace, vorbeste despre acelasi subiect, tot vor fi lucruri care inca nu s-au spus, lucruri care asteapta sa fie descoperite, care asteapta sa ne invete ceva nou…

In saptamana de dinaintea citirii unei pericope, multa lume invata si se pregateste cu un Dvar Tora. Insa exista pentru multi anumite „subiecte preferate”, subiecte care apar si reapar, care sunt comentate si re-comentate, din diverse perspective… Multe Divrei Tora pentru pericopa Bereshit, spre exemplu, vor vorbi despre Creatia lumii in sase zile sau despre Adam, Eva si Pomul Cunoasterii, sau poate despre episodul in care Cain il ucide pe Abel… Insa acest ciclu, al saselea (!), de comentarii asupra pericopelor Torei, va incerca sa aduca nu numai idei noi despre texte pe care le-am mai intalnit, dar si texte noi pe care sa le descoperim impreuna.

Ciclul de comentarii pe care il incepem in acest Shabat va aduce in discutie episoade din Tora care de multe ori sunt „trecute cu vederea”, episoade si fragmente de text biblic care NU intra in „topul” celor mai discutate idei despre pericopa saptamanii… Stiati, spre exemplu, ca, dupa Potop, Noah a construit un altar pentru Dumnezeu si ca a avut un dialog cu Acesta? Stiati ca Avraham s-a indoit de ceea ce ii promisese Dumnezeu? Stiati ca Sara a fost rapita de doua ori? Stiati ca Avraham a mai avut o sotie, pe Ketura? Si as putea continua cu exemplele inca mult timp…

Despre aceste episoade mai putin cunoscute si mai putin comentate vom discuta anul acesta.

Vom descoperi impreuna comentatori clasici asupra Torei, Midrash si texte talmudice si vom cauta sa ne luminam mintile si sufletele cu ceea ce toate aceste fragmente adesea „ignorate” vin sa ne spuna.

O recomandare pe care as dori sa o fac inca de la inceput este ca, in masura posibilului, sa cititi si voi, pe cont propriu, pericopa sau macar sursele pe care le voi cita in comentarii. Comentariile vor incerca sa ofere toate ideile necesare, insa nimic nu se poate compara cu o privire, fie ea si sumara, asupra textului biblic (chiar daca este tradus in romana si nu in limba ebraica). Cred sincer ca veti avea o imagine mult mai completa astfel…

As fi incantat sa aud si idei de-ale voastre pe marginea acestor comentarii, pe marginea formei, gradului de dificultate si mai ales continutului lor. Puteti oricand sa va spuneti o parere prin intermediul formularului de la sfarsitul fiecarui comentariu, pe site, sau imi puteti scrie prin email la adresa sorin@jewish.ro. Imi va face multa placere sa citesc mesajele voastre…

Sper sa invatam cu totii cat mai multe si sa avem un an minunat impreuna. Tuturor, va doresc invatare placuta si mult spor la… spiritualitate!

Si Cain a cunoscut-o pe sotia lui si ea a ramas insarcinata si l-a nascut pe Hanoh (Enoh). El a zidit un oras si a numit orasul dupa numele fiului sau Hanoh (Enoh). Lui Hanoh (Enoh) i s-a nascut Irad, si Irad l-a avut ca fiu pe Mehuiael, si Mehuiael l-a avut ca fiu pe Metushael si Metushael l-a avut ca fiu pe Lameh. Lameh si-a luat doua sotii: numele primeia era Ada, iar numele celei de-a doua era Tzila. Si Ada l-a nascut pe Iaval; el a fost tatal celor care locuiesc in corturi si cresc animale. Numele fratelui lui era Iuval; el a fost primul dintre cei care canta cu harpa si flautul. Si Tzila, de asemenea, l-a nascut pe Tuval-Cain, cel care ascute toate uneltele de cupru si fier. Sora lui Tuval-Cain era Naama.

Si Lameh le-a spus sotiilor lui: „Ada si Tzila, ascultati glasul meu! Neveste ale lui Lameh, ascultati vorba mea! Caci [oare] am omorat un om prin rana mea si un tanar pentru vanataia mea? Cain a fost razbunat dupa sapte generatii, Lameh dupa saptezeci si sapte…” (Geneza 4:18-24)

In pericopa Bereshit, Cain isi ucide fratele si este izgonit dinaintea lui Dumnezeu pentru fapta sa (Geneza 4:10-12) Iar daca ar fi sa facem un sondaj de opinie legat de ceea ce i se intampla lui Cain dupa aceasta, sunt ferm convins ca putini ar sti sa raspunda… Insa Tora, in versetele 4:17-24 din Geneza, ne spune ca lui Cain i s-au nascut urmasi si ne indica chiar si numele acestora. DE CE ESTE IMPORTANT ACEST LUCRU? Ce putem invata din aceasta genealogie? Oare de ce exista acest fragment in Tora si ce relevanta are el in intreaga „economie” a evenimentelor?

Unul din raspunsurile posibile este acela ca fiecare dintre numele descendentilor lui Cain are o semnificatie, iar acest lucru justifica, intr-un fel, de ce aceasta linie genealogica era destinata disparitiei prin Potop. Pentru unii dintre ei, nu neaparat numele, ci mai mult comportamentul, ceea ce Tora ne spune despre ei, este important…

HANOH (ENOH)
Avand drept tata pe Cain, primul criminal al istoriei, Hanoh este cel care da numele pentru primul oras al istoriei. La prima vedere, pare ca acest lucru este unul pozitiv. In fond, ideea constructiei, a civilizatiei, este una pozitiva in esenta sa… Insa daca privim cu atentie in episoadele biblice, aproape toate personajele din Cartea Genezei care au legatura cu traiul urban sunt destinate pieirii. In Cartea Genezei, ceea ce se asteapta de la oameni este sa traiasca in sanul naturii, in completa comuniune cu aceasta („Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in Gradina Edenului, ca sa o lucreze si sa o pazeasca” – Geneza 2:15)… De fiecare data cand auzim vorbindu-se despre un oras, este un semn rau. Sa vedem numai cateva exemple…

Nimrod, un personaj aparent secundar al Genezei, construieste orase (Geneza 10:8). Doua din orasele construite de el sunt deosebit de cunoscute: Babel, cu turnul sau pe care constructorii il doreau inalt pana la ceruri (Geneza 11:4), este destinat esecului, Dumnezeu venind si incurcand limbile oamenilor, pentru a ii opri din dorinta lor de marire (Geneza 11:5-9). Un al doilea oras construit de catre Nimrod este Ninive, care apare in Cartea Profetului Iona, atunci cand Dumnezeu ii spune lui Iona: „Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare si striga impotriva ei. Caci rautatea ei s-a suit pana la Mine!” (Iona 1:2) In finalul Cartii Iona, orasul Ninive este salvat in ultimul moment. (Iona 3:10)

Sodoma si Gomora sunt alte doua orase celebre in Cartea Genezei, ele fiind transformate in ruine de catre Dumnezeu pentru rautatea lor, pentru faptul ca locuitorii erau atat de barbari si de rai incat nu meritau practic sa existe pe acest pamant (Geneza 19:29). In mijlocul distrugerii, Dumnezeu ii vorbeste lui Lot, nepotul lui Avraham, care locuia in Sodoma, si ii spune sa fuga la munte (in mijlocul naturii). Raspunsul lui Lot, consemnat in Geneza 19:20: „Iata, orasul acesta [Tzoar] este suficient de aproape si este mic. Nu este oare mic? Lasa-mi sufletul sa traiasca!” Conform interpretarii Midrash-ului, citat de Rashi, orasul Tzoar despre care vorbea Lot era „mic” in sensul ca rautatea lui era mai mica decat a celorlalte orase care fusesera deja distruse si, in consecinta, a fost lasat in picioare. In orice caz, nici chiar Tzoar nu era un exemplu bun pentru ceea ce trebuia sa fie omenirea…

Servitorul lui Avraham, trimis sa caute o sotie pentru Itzhak, isi aduce camilele la o fantana, in afara orasului (Geneza 24:11). In Geneza 28:19, Iaacov are o revelatie divina si transforma numele unui loc din „orasul Luz” in „Casa lui Dumnezeu” (fara a mentiona cuvantul „oras” in aceasta noua denumire). Orasul Shechem este cel al carui conducator o rapeste si violeaza pe Dina, fiica lui Iaacov, locuitorii sai sfarsind prin a fi ucisi drept pedeapsa de catre Shimon si Levi (Geneza 33:18 si cap. 34).

In Cartea Genezei, orasele sunt rele. Iar Hanoh (Enoh), fiul lui Cain este cel care da numele primului oras din lume. Conform Midrash-ului, linia genealogica a lui Cain dispare odata cu Potopul, iar explicatiile pentru acest lucru devin acum mult mai clare…

IRAD este fiul lui Hanoh, iar numele lui este asociat in limba ebraica cu cuvantul „oras” („ir”). MEHUIAEL si METUSHAEL sunt alte doua nume din aceasta linie genealogica si ele includ particula „E-l” (Dumnezeu). Insa ambele nume fac aluzie la denigrarea si nu la slavirea lui Dumnezeu. Mehuiael poate fi de fapt tradus prin „mehulalel” (cel care il profaneaza pe Dumnezeu). Iar Metushael inseamna de fapt „cel care il slabeste pe Dumnezeu”. Trei nume evident destinate pieirii…

LAMEH este cel care, pentru prima data in istorie, isi ia doua sotii. Iar Rashi explica faptul ca aceasta practica era de fapt standard in generatia de dinainte de Potop. Una dintre sotii, Ada, era tinuta pentru procreare, pentru a avea urmasi. In arameica, „ada” inseamna „indepartata” sau „impinsa intr-o parte”. Ada era sotia pe care Lameh nu o iubea, ci doar o folosea, ca pe un simplu obiect, pentru a-i produce copii. Iar cea de-a doua, Tzila, al carei nume inseamna „umbra”, este interpretata ca fiind tinuta pentru relatii sexuale. Ea era sotia cea „iubita”, sotia care se afla mereu aproape de sotul ei, in „umbra” lui… Copiii pe care Lameh ii face cu Tzila sunt de fapt conceputi „din greseala”, conform explicatiilor Midrash-ului. Cat de groaznice sunt aceste relatii de familie! Daca privim la Lameh prin aceasta prisma, nu cred ca mai avem probleme in a intelege de ce si el este destinat distrugerii…

In plus, intr-un episod descris cu lux de amanunte de catre Midrash, Lameh devine cel de-al doilea ucigas al istoriei. Fiind orb, Lameh era ajutat de catre fiul sau TUVAL-CAIN, sa mearga la vanatoare. Intr-una dintre zile, la indemnul lui Tuval-Cain, Lameh ocheste si doboara cu sageata o „fiara salbatica”, dovedita mai apoi a fi de fapt Cain, caruia Dumnezeu ii promisese ca isi va primi pedeapsa pentru crimele sale dupa sapte generatii (Geneza 4:15). Constatand crima pe care o comisese, Lameh il loveste in disperarea sa pe Tuval-Cain si il omoara si pe acesta. Versetele prezentate mai sus si incluse in Geneza 4:23, in care Lameh se adreseaza celor doua sotii ale sale, sunt o incercare de autoincurajare: „[Daca] Cain [care a ucis intentionat pe frate sau Abel] a fost razbunat [abia] dupa sapte generatii, [atunci] Lameh [care a ucis neintentionat, va trebui razbunat abia] dupa saptezeci si sapte…” Insa si linia lui Lameh se incheie si ea odata cu Potopul… Singura exceptie (pe linie feminina) care supravietuieste este NAAMA (al carei nume inseamna „placuta”) si care, conform Midrash-ului, devine sotia lui Noah (Noe).

Fratii vitregi ai Naamei, IAVAL si IUVAL sunt descrisi de catre Midrash ca fiind cei care cresteau vite si respectiv cantau muzica pentru ritualuri religioase idolatre (Rashi, citand Bereshit Raba 23:3).

Iata asadar cum dispare linia genealogica a lui Cain. Criminali, ziditori de orase in care faradelegea domnea, denigratori ai lui Dumnezeu, idolatri, oameni care aruncau la gunoi relatiile de familie si ii foloseau pe cei din jur pentru propria lor placere – aceasta linie genealogica este sortita pieirii nu pentru ca se trage din Cain, ci pentru ca nu a reusit niciodata sa se ridice mai presus de nivelul lui Cain, de nivelul primului ucigas al istoriei.

Iar ceea ce este si mai interesant in toata aceasta poveste este faptul ca pentru fiecare dintre aceste potentiale personalitati, care insa si-au ratat sansa de a ramane pe calea binelui si umanitatii – pentru fiecare dintre ei, Tora ne prezinta o alternativa… In capitolul imediat urmator (capitolul 5) al Genezei, o alta genealogie, cea a lui Set (al treilea fiu al lui Adam si al Evei) este prezentata. Iar numele care apar acolo sunt absolut corespondente cu cele ale descendentilor lui Cain: ENOSH (corespunzand lui Hanoh), KENAN (corespunzand lui Cain), MAHALALEL (ortografiat cu „hei” si nu „het” si insemnand „cel care il preaslaveste pe Dumnezeu; corespunzand lui Mahuiael), IARED (corespunzand lui Irad), ENOH (despre care Geneza 5:24 ne spune ca „mergea cu Dumnezeu”), METUSHELAH (cunoscut si ca MATUSALEM, omul cu cea mai lunga viata din istorie, 969 de ani; corespunzand lui Metushael) si, in final, LAMEH, care l-a avut ca fiu pe NOAH (NOE), salvatorul omenirii.

Omenirea, asa cum o cunoastem astazi, este produsul uniunii dintre aceste doua linii genealogice, a uniunii dintre Noah (Noe) si Naama. Insa numai atunci cand din linia cea rea a lui Cain s-a desprins o femeie „placuta” (Naama) si numai atunci cand un om a reusit sa fie o „mangaiere” (Noah), numai atunci omenirea a putut sa se mentina si sa supravietuiasca…

Va las voua sa decideti ce invataminte putem trage pentru astazi din toata aceasta varianta midrashica a genealogiei urmasilor lui Cain. Sunt convins ca veti gasi, fiecare dintre voi, cate ceva care merita retinut…

Shabat Shalom!

Abonează-te acum!

Dacă site-ul DvarTora ți se pare interesant și util, completează numele și adresa ta de email în formularul alăturat și vei primi prin email -- automat și gratuit -- fiecare comentariu nou publicat pe site.

ABONEAZĂ-TE!

Îți mulțumim! Am adăugat adresa ta în baza de date.