N-au trecut prea multe pericope din cele 54 ale Torei și mă aflu deja în dificultate. (Ca să fiu cinstit, am știut de la începutul acestui ciclu de comentarii că așa va fi… însă îmi plac provocările de acest gen.) Pericopa Toldot pe care o citim în această săptămână nu conține niciuna din cele 613 porunci ale Torei. Desigur, pericopa nu este singura în această situație, Tora conținând pericope cu multe porunci (ex: Mișpatim) și altele în care trebuie să faci un efort să găsești o poruncă pe care să o poți considera derivată sau măcar amintită în textul biblic.
Pentru că vreau însă să rămân fidel temei ciclului pe care l-am debutat, voi oferi în cele ce urmează o discuție sumară pe marginea unei idei amintite în pericopa noastră, care abia mai târziu în Tora evoluează într-o poruncă propriu-zisă. Este vorba despre gneivat daat, interdicția de a ne înșela sau a ne induce în eroare aproapele.
Deși gneivat daat este codificată ca poruncă abia mai târziu, în versetul din Leviticul 19:11 („Să nu furați și să nu tăgăduiți și să nu vă mințiți unul pe altul”), povestea din pericopa Toldot oferă un exemplu precoce al acestei idei. Episodul central al pericopei este binecunoscut: Rivka (Rebeca) îl îndeamnă pe Iacov să vină înaintea tatălui său Ițhak (Isaac) și să se dea drept Esav pentru a primi binecuvântarea întâiului-născut. Iacov își asumă identitatea fratelui său, spunându-i tatălui lui: „Eu sunt Esav, întâiul tău născut” (Geneza 27:19).
Acțiunea lui Iacov creează dileme etice și religioase complexe. Deși binecuvântarea urma, potrivit planului divin, să-i revină lui Iacov, metodele folosite pentru a o obține par să contravină unui principiu moral fundamental: acela de a nu înșela. Comentatorii clasici ai Torei, precum Rași sau Ramban (Nahmanide), subliniază că, deși scopul poate fi considerat justificat – împlinirea promisiunii divine dezvăluite Rebecăi încă din timpul sarcinii, pe care Tora o ilustrează în Geneza 25:23 – mijloacele folosite lasă loc de dezbatere morală. (A se vedea și o discuție dintr-un eseu mai vechi, pe această temă.)
Atât de majoră și acută este criza pe care o declanșează acest episod, încât Midrașul (Bereșit Raba 65:18) oferă o explicație pe care mulți o vor considera probabil greu de ”digerat”. Conform explicațiilor oferite în Midraș, Iacov evită să rostească o minciună directă, folosind un joc subtil de cuvinte. Atunci când Ițhak îl întreabă cine este, Iacov răspunde astfel: „Eu. Esav [este] întâiul tău născut”. Rabinul Levi explică: ”Eu [sunt cel care voi primi mai târziu Cele Zece Porunci]. Dar Esav [este] întâiul tău născut.” Midrașul remarcă (sau inserează?) așadar o pauză între „eu” și „Esav”, sugerând că Iacov se identifică pe sine însuși doar cu un simplu pronume, în timp ce afirmă că Esav este ”întâiul născut”. Prin această formulare ambiguă, Iacov pare să se străduiască să nu denatureze complet și fățiș adevărul, chiar dacă întreaga situație este construită pe o înșelătorie.
Această interpretare a Midrașului și tensiunea clar existentă în comentariile clasice vizavi de acest episod subliniază tensiunea morală a momentului: deși acțiunea lui Iacov poate fi eventual justificată în ochii lui Dumnezeu – care este, în fond, omniscient – impactul cuvintelor lui trebuie totuși limitat în plan uman, deoarece minciuna este problematică și imorală.
Dar să preluăm și să încercăm să înțelegem acest concept și în afara contextului biblic…
La modul general, gneivat daat este definit de către Talmud (Hulin 94a) ca incluzând orice formă de inducere în eroare a cuiva: cuvinte înșelătoare, acțiuni care pot conduce la ambiguitate sau falsitate, chiar intenții dubioase chiar și neînsoțite de vorbe sau acțiuni.
De ce oare însă atâta strictețe legată de acest concept? Pentru că noțiunea de gneivat daat are ramificații ample! Ea nu se referă doar la minciuni flagrante, ci și la subtilități prin care cineva poate crea o imagine falsă în mintea altcuiva, subtilități care – adesea justificate și/sau minimizate – dau naștere la comportamente mult mai periculoase și dăunătoare. În fapt, paradoxal sau nu, Midrașul ridică importanța acestui concept chiar dincolo de limite la care ne-am fi așteptat, afirmând că gneivat daat este un comportament mai grav decât furtul, deoarece el lezează direct și nemijlocit victima, și nu doar indirect averea acesteia.
În lumea modernă, acest concept are aplicații vaste și foarte relevante, mult dincolo de contextul biblic sau talmudic. Inducerea în eroare a cuiva poate apărea – voluntar sau chiar involuntar, voit sau innocent – în familie și în societate. Această noțiune se manifestă extrem de divers: de la practici comerciale înșelătoare până la interacțiuni zilnice dintre oameni în care unul îl ”poartă pe altul cu vorba”, de la manipularea emoțională a cuiva pentru a obține un avantaj până la promisiuni electorale false sau fără acoperire. Publicitatea înșelătoare, chiar intrarea în casa cuiva sub un pretext fals (de exemplu pentru a ”discuta deschis” dar având scopul real de a vinde un produs sau de a face prozelitism), reprezentarea falsă la un interviu, promisiunile exagerate ale indivizilor sau ale companiilor, omiterea intenționată a unor informații importante care, prin absența lor, pot denatura percepția ascultătorului – toate acestea și nu numai se înscriu în interdicția de gneivat daat.
Mă opresc aici însă, poate mai brusc decât v-ați fi așteptat, pentru simplul fapt că subiectul este deosebit de vast, iar timpul de care dispun acum nu-mi permite mai mult de atât. Am doar speranța că v-am deschis gustul pentru a studia mai în amănunt acest concept și a-l combate cu fermitate în viața de zi cu zi. Să ne ajute Dumnezeu să stăm departe de astfel de comportamente, să avem grijă la modul în care ne prezentăm față de alții și să le oferim onestitate și integritate, pentru a putea construi împreună o lume bazată pe încredere, transparență și respect pentru adevăr.
Șabat Șalom!
Orice adevăr spus pe jumătate este minciuna.
Cu atât mai mult minciuna in scopul de a obtine foloase e condamnabilă
Este adevărat contează si atitudinea psihică, caracterul intenționat sau neintenționat al minciunii, înșelătoriei, furtului.
Contează întodeauna efectul minciunii, gravitatea urmărilor.
In timpul vieții lui Itaq (Isac) se presupune că fiului lui Avraham ii erau cunoscută porunca datâ de Dumnezeu lui Cain, porunca scrisă in Geneza 4:7
Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci răul, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.
Dorința Rebecăi ca Iacov sa primească mai repede binecuvântarea și credința că primirea mai urgentă a binecuvântării ii va permite lui Iacov, sa își realizeze dorințele, probabil legate de bunăstarea materială, acestea i-au împins la minciună.
O minciuna intentionata presupune sa faci răul. Persistența in minciună te îndreaptă înspre rău și te îndepărtează de bine.
Fiecare dintre noi are dorințe, pasiuni, dar acestea nu trebuie sa aducă atingere regulilor după care funcționează societatea, reguli trasate de Dumnezeu.
Cred ca totuși minciuna este permisă dacă prin ea salvezi viața unui om nevinovat.
Pt ca omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu – conform traducerii in romană.
Sunt cunoscute multe cazuri, in timpul celui de al doilea război mondial, de oameni care s-au temut de Dumnezeu, i-au mintit pe criminalii nemți și au ascuns sau au ajutat membrii au poporului evreu sa scape de holocaust – cel mai cunoscut este Shindler: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Lista_lui_Schindler_(film)
Ferește-te da rău și fă binele, caută pacea și o urmează pe ea.
Shalom,
Am o intrebare, e adevarat ca pe goimi e permis sa i minti, sa i inseli sau sa nu le spui adevarul? Asa am citit undeva, vreau sa stiu. Asa cum dobânda nu e voie sa luam de ka un frate evreu dar de la un neevreu se poate.
Nicidecum. A minți sau a înșela este la fel de interzis când victima este un neevreu. Mulți rabini consideră chiar că este o faptă și mai reprobabilă și condamnabilă decât a înșela un evreu.
Talmudul (Hulin 94a) spune acest lucru în mod explicit: ”Șmuel a spus: Este interzis să înșeli pe oricine, chiar și pe un neevreu idolatru.” Această afirmație este preluată și codificată în legea mozaică (Mișne Tora, Hilhot Deot 2:6) și în Șulhan Aruh (Hoșen Mișpat 228:6). În comentariul său asupra Mișnei, Rambam (Maimonide) spune astfel: ”În mod similar, sunt interzise minciunile, trucurile, subterfugiile, înșelăciunile și circumvențiile față de neevrei. După cum afirmă Talmudul (Hulin 94a): „Este interzis să înșeli pe oricine, chiar și pe un neevreu idolatru” și cu atât mai mult atunci când aceasta poate duce la profanarea numelui lui D-zeu (hilul hașem). Pentru că acesta este un mare păcat și insuflă omului trăsături de caracter rele. Despre toate aceste tipuri de fapte D-zeu a afirmat că va fi dezgustat de ele și de cei care le săvârșesc, după cum se spune: (Deuteronom 18:12) „Căci oricine face acestea este o urâciune a lui D-zeu”.
Aveți dreptate că a lua dobândă de la un neevreu este permis, deși este interzis a lua dobândă de la un evreu, dar acest lucru doar datorită faptului că în lumea neevreiască luatul de dobândă este perfect permis. Altfel spus, un neevreu are voie să ia dobândă de la un evreu, ceea ce face astfel încât și reciproca să fie valabilă, adică un evreu să aibe voie să ia dobândă de la un neevreu. Însă chiar și în acest caz (și în toate celalalte), relațiile trebuie să fie corecte și cinstite, fără subterfugii, minciuni sau înșelătorii, de nicio parte.