In povestea lui Iona, ce i-a determinat pe locuitorii cetatii Ninive sa il creada asa repede si sa se smereasca? Putea fi un profet fals! Care a fost dovada autenticitatii lui Iona?

INTREBARE:
In povestea lui Iona, ce i-a determinat pe locuitorii cetatii Ninive sa il creada asa repede si sa se smereasca? Putea fi un profet fals! Care a fost dovada autenticitatii lui Iona?

RASPUNS:
Intrebarea dvs. este una intr-adevar dificila si recunosc ca nu pot furniza un raspuns complet satisfacator. Pot totusi sa punctez doua aspecte care constituie un raspuns (ce-i drept, cam slabut)…

Primul aspect este modul in care cetatea Ninive este mentionata in Cartea Iona. La inceputul cartii, in versetul 1:2, Dumnezeu ii spune lui Iona: „Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, si striga impotriva ei. Caci rautatea ei s-a urcat pana la Mine!” Urmatorul verset care mentioneaza cetatea este Iona 3:2, in care Dumnezeu ii spune lui Iona: „Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, si vesteste acolo strigarea pe care ti-o voi da!” Practic, diferenta este ca al doilea verset nu mai vorbeste de „rautatea cetatii”, ceea ce poate duce cu gandul la faptul ca locuitorii s-au cait in sinea lor inainte ca Iona sa ajunga la ei si sa isi duca la indeplinire misiunea. De altfel, versetul 3:5 ne spune ca „oamenii au crezut in Dumnezeu”, nu in Iona! Desigur, cel care a prezentat drept iminenta distrugerea cetatii a fost intr-adevar Iona, insa este posibil ca oamenii sa fi ajuns ei insisi la ideea reintoarcerii pe calea cea buna, Iona nefacand altceva decat sa ii „ajute” in aceasta reintoarcere. In consecinta, este posibil ca oamenii din Ninive sa il fi crezut nu pentru ca a venit cu vreun semn divin (asa cum ar fi fost intr-adevar normal pentru un profet), ci pentru ca el nu facea altceva decat sa confirme si sa incurajeze procesul de schimbare in bine pe care il debutasera deja.

Un al doilea aspect pe care vreau sa il punctez este acela ca povestea lui Iona poate fi privita si dintr-o alta perspectiva. Este posibil ca mesajul real al povestii sa nu fie legat de cainta locuitorilor din Ninive, ci de relatia lui Iona cu Dumnezeu. Vedem ca, desi investit cu o misiune, Iona ezita sa isi accepte sarcina, incercand sa fuga dinaintea lui Dumnezeu. Poate ca povestea doreste sa ne sublinieze ca orice om este dator sa isi accepte misiunea si ca a ne eschiva nu este o solutie. Privita dintr-o asemenea perspectiva, povestea nu mai pune accentul pe faptul ca Iona era profet, ci pe faptul ca avea o misiune, ceea ce pune pe planul doi semnele divine cu care ar fi fost normal sa se prezinte pentru a fi crezut.

In orice caz, subiectul ramane deschis…