[Haftara Behukotai: Ieremia 16:19-17:14]
Săptămâna aceasta, doar o scurtă meditație pe o temă actuală, cu speranța că va genera un prilej de introspecție și dialog…
Există o tendință crescândă în societatea de astăzi ca oamenii să caute scuze pentru propriile eșecuri sau pentru eșecurile altora. Cei care încalcă legea ca adulți – ”au crescut în familii dezorganizate”. Cei care nu fac față la servici – ”au fost discriminați de către șefii lor”. Cei care nu excelează la studii – ”ar fi trebuit să primească mai multă atenție de la profesori”. Cei care fură – ”o fac pentru că societatea nu le-a oferit minimul necesar traiului”. Cei care sunt violenți – ”au fost influențați de prea multă violență văzută la televizor”. Teroriștii care ucid civili nevinovați – ”o fac în numele luptei pentru libertate sau împotriva imperialismului sau decăderii valorilor occidentale”. Cei care traversează pe roșu sau prin locuri nepermise – ”au fost accidentați din vina șoferului, care nu a redus viteza până la limita evitării oricărui pericol”. Și exemplele pot continua la nesfârșit…
Desigur, responsabilitatea socială și interpersonală există și este reală. Societatea umană, familia, instituțiile statului, conducătorii auto etc. sunt într-adevăr datori să evite discriminarea de orice fel, să garanteze respectarea drepturilor, libertăților și siguranței persoanei, să ofere cel puțin un minim de protecție socială și educația necesară pentru membrii ei.
Însă există și o responsabilitate care aparține fiecărui individ în parte!
Adesea, modul prin care societatea ajunge să găsească toate aceste scuze este folosind un mecanism aparent inofensiv. În engleză, el poartă numele de rationalizing, un cuvânt relativ greu de tradus în limba română. Ideea de bază este însă simplă: se încearcă, cu orice preț, explicarea și justificarea acțiunilor cuiva, utilizând motive plauzibile și logice, dar care pornesc adesea de la falsuri sau jumătăți de adevăr sau care, deși reale, nu sunt aplicate corect situației respective.
Unul din mecanismele principale pentru rationalizing este acela de a abate atenția de la fapta propriu-zisă (fie ea o infracțiune, un eșec, un act de violență etc.), focalizând-o în schimb către motivația presupusă a individului. Astfel, orice faptă, oricât de negativă sau distructivă, devine acceptabilă sau măcar parțial acceptabilă pentru că ”intențiile au fost bune și inofensive” sau pentru că ”în inima lui, respectivul individ n-a vrut răul nimănui”.
Problema, desigur, este cum știm exact ce este în inima cuiva? Cum putem cunoaște motivația exactă a unui semen de-al nostru, acea forță internă care l-a călăuzit către o faptă oarecare? Cum putem afirma cu certitudine că ”n-a vrut răul nimănui” sau că ”intenția a fost inofensivă”? Cum putem ști cu absolută siguranță ce anume din trecutul său sau din contextul în care s-au desfășurat evenimentele i-a determinat acțiunile?
Răspunsul pe care textul biblic îl are la aceste întrebări este unul pe care societatea actuală nu este prea încântată sau dispusă să îl accepte, tocmai datorită exercițiului atât de popular de rationalizing în care mulți trăitori astăzi sunt angajați în mod curent și aproape instinctiv. Ne spune profetul Ieremia în Haftara acestei săptămâni:
Inima este cea mai înșelătoare dintre toate și schimbătoare; cine o poate cunoaște? Eu, Domnul, sondez inima și verific mintea, pentru a da [răsplată] omului în funcție de comportamentul său, ca rod al faptelor sale. – Ieremia 17:9-10
În doar două simple versete, Ieremia ne amintește că singurul care cunoaște și înțelege pe deplin inima și mintea unui om este Dumnezeu. Nu noi, doar El! Doar El, în infinita Sa înțelepciune, poate avea certitudini absolute legate de ce ne motivează, ce ne influențează, ce procese au loc în mintea și sufletul nostru.
Ceea ce ar trebui să facem noi, muritorii, cu inteligența și cunoașterea noastră finită este să evaluăm doar faptele, în contextul în care le-am constatat. Exercițiul prin care – pentru a justifica o acțiune sau alta – pretindem că știm exact ce a gândit cineva sau ce factor din trecutul său i-a determinat acțiunile prezente este o falsitate. Mai mult, este o erijare într-un rol pe care nu îl putem avea niciodată, acela de Dumnezeu, Cunoscător al tuturor tainelor.
După cum am spus – doar un prilej de meditație și eventual dialog, cu speranța că la proxima ocazie în care vom fi nevoiți să judecăm o acțiune a cuiva, ne vom înțelege și pune în practică mai corect rolul de judecători umani și nu divini, de analiști ai faptelor și nu ai presupunerilor.
Șabat Șalom!
Shalom Rav!
Pentru mine este o mare binecuvântare, pentru informațiile pe care le primesc în fiecare zi de Shabat de la DvarTora.
Multă sănătate și izbândă!
Mi-a placut foarte mult textul pentru ca are echilibru. Despre faptul ca un profesor da nota 4 la extemporale rezolvate absolut corect, doar pentru ca elevul si familia lui nu face parte din aceeasi sfera socio-politica de influenta ce as putea sa spun? Exemple pro si contra ar putea continua. Este foarte adevarat si mi-a placut acest echilibru al comentariului: responsabilitatea sociala a educatiei si interpersonalitatea. Educatia integrala si kabalah cheia prin care multe fenomene sociale negative ar putea fi reparate din pacate putini oameni pot sa o acceseze sau ii acorda importanta. Imi gasesc o”odihna desavarsita” de Amos Oz cu dvartora. Multumesc.
Cu mare plăcere, mă bucur că aceste comentarii vă sunt utile… 🙂 Șabat Șalom!
Shalom Rav!
Mulțumesc frumos pentru răspuns.
Rabin – Sorin Rosen,
cu îngăduința dumitale, mai îndrăznesc să întreb.
Dacă omul a fost creat cu anumite atribute similare cu cele pe care le are și Creatorul, citind puterile enumerate mai sus; mă întreb, omului nu i s-a dat și puterea de a creea?
Mulțumesc frumos.
Shabat Shalom!
Omul a primit de la Dumnezeu și puterea de a crea: creăm lucruri, procreăm (copii), continuăm creația lui Dumnezeu prin acțiunile noastre de fiecare zi. De altfel, vă recomand și comentariul la pericopa Bereșit 5775 pentru o discuție mai detaliată asupra subiectului, plecând de la versetul din Geneza 2:3.
În tradiția iudaică există de altfel ideea că în procesul de creare a unui copil există trei parteneri: cei doi părinți, care dau copilului trupul și Dumnezeu care îi dă sufletul.
Ceea ce este într-adevăr particular este că omul nu a fost înzestrat cu puterea de a crea ex nihilo, putere pe care doar Dumnezeu o are și pe care a folosit-o pentru a crea universul din nimic, în Geneza.
Shalom Rav, Rabin Sorin Rosen!
Cu îngăduința dumitale, referitor la ce am citit în această haftara, anume ;faptul că este o erijare intru-n rol pe care nu-l putem avea niciodată, acela de Dumnezeu, cunoscător al tuturor tainelor.
În psalmul 82:6, scrie că; Eu am zis: Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Prea Înnalt.”
Întrebarea mea este ; nu ne putem atribui erijarea sau rolul de creatori/”dumnezei”, din moment ce suntem creați după chipul și asemănarea Lui?
Deci, dacă suntem fii, nu putem fii niciodată ca și Cel care a spus:,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră ; el să stăpânească peste pești mării, peste păsările cerurilor, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ „?
Geneza 1:26
Mulțumesc frumos.
În versetul 82:6 din Psalmi, textul biblic utilizează termenul ”elohim”: ”Am spus: sunteți elohim, fiii ai Celui Preaînalt.”.
Termenul ”elohim” are mai multe conotații în limba ebraică: Dumnezeu, judecători, chiar îngeri. Iată un răspuns ceva mai detaliat aici.
În orice caz, este evident din textul biblic că Dumnezeu nu l-a creat pe om cu puteri egale cu El. Chiar următorul verset, Psalmi 82:7, indică o diferență substanțială (nu singura!) între Dumnezeu și om: ”Însă voi veți muri asemenea oamenilor și veți cădea asemenea oricărui prinț.”
Omul creat de Dumnezeu are într-adevăr – în virtutea ”imaginii” divine în care a fost creat – anumite atribute similare cu cele pe care le are și Dumnezeu: puterea de a alege, de a iubi, de a discerne între bine și rău etc. Însă omul rămâne finit în abilitățile sale, durata sa de viață și capacitatea sa de cunoaștere, în timp ce Dumnezeu este infinit, omniprezent, omniscient și etern.