Judecatori si ofiteri sa numesti in toate orasele tale pe care Domnul, Dumnezeul tau, ti le da, pentru triburile tale si ei sa judece poporul cu judecata dreapta. Sa nu pervertesti judecata, sa nu te uiti la fata [uneia dintre parti] si sa nu iei mita, pentru ca mita va orbi ochii inteleptilor si va face vorbele dreptilor sa fie nedrepte. Dreptate, dreptate sa urmaresti, pentru ca sa traiesti si sa iei in posesie tara pe care Domnul, Dumnezeul tau ti-o da tie. – Deuteronom 16:18-20
Paragraful de mai sus este de fapt debutul pericopei din aceasta saptamana, Shoftim. De cele mai multe ori, acest paragraf este interpretat ca o quintesenta a sistemului judiciar, iar majoritatea comentatorilor biblici il interpreteaza prin aceasta prisma. Ceea ce as dori insa sa fac in continuare este sa incerc pe cont propriu o interpretare care sa se limiteze numai la textul original, in limba ebraica, si care sa ofere o posibila (sper) alternativa de lecturare si de traducere. Fac aceasta interpretare sub rezerva faptului ca parti din ea sunt opinii pur personale si ca anumite idei pot fi considerate trageri la tema, exagerari sau chiar pur si simplu explicatii eronate…
Asadar, sa luam pe rand, cuvant cu cuvant, acest paragraf, incercand sa retraducem din limba ebraica versetele Torei…
„SHOFTIM VE’SHOTRIM TITEN LEHA BE’HOL SHEAREHA” – Shoftim sunt fara indoiala judecatori. Conform interpretarii lui Rashi, shotrim sunt un fel de executori judecatoresti, cei care pun in aplicare decizia curtii. Expresia „titen leha be’hol sheareha” este insa putin mai dificil de tradus. Si aceasta din doua motive: (1) pentru ca „titen leha” poate fi tradus prin „sa iti oferi tie sau pentru tine”; si (2) deoarece in uriasa majoritate a ipostazelor, cuvantul „sheareha” inseamna „portile tale” si nu „orasele tale”. In Sifrei 144 si in tratatul talmudic Sanhedrin 16b, cuvantul este intr-adevar interpretat „orasele tale” in contextul versetelor pericopei noastre, deoarece ar fi fost imposibil ca Tora sa porunceasca numirea unui judecator pentru fiecare casa locuita, practic pentru fiecare familie.
Ce ar fi insa daca am interpreta literal cuvantul „sheareha”?! Nu este oare posibil ca Dumnezeu sa ne spuna in acest verset ca in fiecare familie si, de ce nu, in fiecare dintre noi in parte, sa existe „judecatori si executori”, cu alte cuvinte sa gandim, sa judecam si sa punem in aplicare decizia pe care o luam, respectand-o cu sfintenie odata ce am ajuns la ea?
De cate ori, in lumea de astazi, nu suntem capabili sa luam decizia cea dreapta, decizia corecta, pentru noi si familia noastra? De cate ori, „judecata” pe care o facem este umbrita de indoiala, de factori externi, de pareri ale vecinilor, prietenilor, societatii? De cate ori nu ne conformam unor sabloane, unor norme, doar pentru ca este mai comod sa fim anonimi decat sa iesim in evidenta intr-o lume care adesea nu este corecta, nu este dreapta, nu este buna? Poate ar fi bine, macar din cand in cand, sa ne gandim si la posibilitatea de a traduce versetul Torei prin „judecatori si executori sa iti oferi tie in fiecare individ, in fiecare familie”…
„VE’SHAFTU ET HA’AM MISHPAT TZEDEK” – Ceea ce surprinde in acest fragment de verset este faptul ca verbul „ve’shaftu” nu mai este un imperativ, asa cum era „titen leha” (ofera-ti). Ideea intregului verset, pe care si Rashi si multi alti comentatori o „aproba” din acest punct de vedere este: „Numeste judecatori si ei sa judece poporul cu judecata dreapta”. Tora ne spune ca responsabilitatea judecatii drepte nu este numai a judecatorilor! Nu putem „pasa vina”, in cazul in care dreptatea nu este facuta, spunand: „judecatorii, ei sunt vinovati, ei nu au facut dreptate”. Porunca Torei este pentru noi toti, sa ne asiguram ca aceia pe care ii numim sunt oameni care pot judeca drept, oameni care isi fac datoria atunci cand sunt pusi sa ia decizii. Cu alte cuvinte, cred ca este foarte important sa realizam ca responsabilitatea este colectiva!
De multe ori, in ziua de astazi, dam vina pe cei pe care i-am ales ca lideri, ne dezicem de raspundere atunci aceasta nu ne convine si cerem altora sa ne rezolve problemele. Doar cateva exemple, din sfera extra-judiciara, insa foarte ilustrative, spun eu… Primariile nu sunt singurele responsabile atunci cand orasele sunt murdare sau parcurile arata jalnic. De vina sunt si cei care contribuie la murdarie sau distrugere, uneori chiar noi, si nu avem scuza atunci cand aruncam nepasatori o hartie pe strada si ne asteptam ca institutiile pe care le-am creat pentru a ne asigura curatenia sa o ridice. Nu putem vorbi despre „hotii cei mari”, atunci cand ni se intampla mult prea des sa circulam in tramvai fara bilet, sa nu declaram venituri la Circa Financiara sau sa fim muti atunci cand in fata noastra se petrec nereguli pe care le-am putea preveni. Nu ne putem mira ca altora nu le pasa atunci cand noua nu ne pasa.
Iar Tora ne spune (cred eu), in acest verset si in urmatoarele, prin modul in care foloseste verbele, ca responsabilitatea pentru dreptate ne apartine si noua, prin faptul ca suntem obligati sa numim judecatori care sa judece drept, responsabili care sa isi asume responsabilitatea, ingrijitori care sa aiba grija si aparatori ai legii care sa apere legea… „Numeste judecatori si executori care sa judece poporul cu judecata dreapta”…
LO TATE MISHPAT, LO TAKIR PANIM VELO TIKAH SHOHAD, KI HA’SHOHAD IAVER EINEI HAHAMIM VEISALEF DIVREI TZADIKIM. – Trei indemnuri deosebit de importante pentru justitie, fie ca este ea a statului, fie ca este judecata fiecarei persoane in parte: sa nu pervertim justitia, sa nu fim influentati de aparente (in acest caz, „fata” unei dintre parti) si sa nu luam mita. Ceea ce este deosebit de interesant, spun eu, este faptul ca aceste trei indemnuri se refera de obicei la trei faze distincte ale unui proces… „Lo tate mishpat vorbeste despre interdictia de a perverti dreptatea in cadrul luarii verdictului. „Lo takir panim” vorbeste despre faza audierii partilor. Iar „Lo tikah shohad”, luarea de mita, are loc, de obicei, inaintea debutul procesului.
De asemenea interesant este si faptul ca numai pentru mita Tora are motive, justificari pentru care o interzice: „pentru ca mita va orbi ochii inteleptilor si va face vorbele dreptilor sa fie nedrepte.” In multe, mult prea multe cazuri, totul se reduce la mita. Fie ca este vorba despre mita propriu-zisa, fizica, baneasca, cea pedepsita prin lege, fie ca este vorba despre o alta forma de mita, mult mai des intalnita… Conform DEX 1998 (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane), „mita” este o „suma de bani sau obiecte date ori promise unei persoane cu scopul de a o determina sa isi incalce obligatiile de serviciu sau sa le indeplineasca mai constiincios”. Intr-o alta varianta a DEX-ului, editata in 2002 (Noul Dictionar Explicativ al Limbii Romane), definitia este „dar in bani sau in alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, in schimbul unui serviciul ilegal”.
Dar oare mita poate fi si un folos imaterial? Daca unui judecator pasionat de arta i se ofera in schimbul unei judecati nedrepte posibilitatea de a viziona colectia privata a unuia dintre cei implicati in proces, se numeste acest lucru „mita”? Este el macar aproape de conceptul standard, material? Nu cumva atunci cand ii judecam pe altii nedrept si ajungem la un „verdict” menit sa ne potoleasca de fapt anumite frustrari sau sa ne justifice anumite comportamente, incalcam – macar in spirit, daca nu in litera – legea Torei referitoare la mita?! Nu cumva atunci cand ne mintim pe noi insine ca am luat decizia corecta, cu toate ca stim undeva, in adancul sufletului, ca este doar o minciuna, ceea ce facem de fapt este sa ne „mituim” pentru a ne „orbi ochii” si a ne „face vorbele nedrepte”?
TZEDEK, TZEDEK TIRDOF – In finalul paragrafului, Tora revine la persoana a doua singular: „dreptate, dreptate sa urmaresti”. Dumnezeu se adreseaza aici fiecaruia dintre noi, subliniind din nou ideea ca dreptatea, cu toate formele ei, este o responsabilitate individuala si colectiva, o responsabilitate pe care o putem delega unor instante si institutii pe care le cream, insa nu ne putem dezice de ea complet. Daca lucrurile merg bine, este si meritul nostru, iar daca e nevoie de schimbare, este si de datoria noastra sa o facem.
Asa dupa cum am spus, randurile de mai sus sunt doar niste idei, poate incercari de reflectie, personale… Va invit pe fiecare dintre voi sa ganditi singuri pe marginea versetelor Torei si sa ajungeti la „dreptatea” pe care Dumnezeu ne porunceste sa o urmarim…
Shabat Shalom!
Opinii recente