La fiecare din cele zece urgii din Egipt, apar vrajitorii egipteni, care la inceput fac acelasi lucru ca si Moise. De ce ii cheama Faraon de fiecare data?
Povestea vrajitorilor egipteni impotriva lui Moshe este aceea a magiei impotriva miracolului. Dupa cum arata Tora, intr-adevar, vrajitorii egipteni reproduc primele semne si plagi (urgii) din Egipt, pentru ca mai apoi, in versetul 8:15 din Exodul ca „Acesta este degetul lui Dumnezeu!” Faraonul recurge la vrajitori pentru ca, in sinea lui, crede ca Moshe este doar un simplu vrajitor, un fel de iluzionist, ce-i drept mai bun decat iluzionistii Egiptului. Prin incercarea si partiala reusita a magilor egipteni de a reproduce plagile, Faraonul doreste sa demonstreze ca Dumnezeu de fapt nu exista sau ca zeitatile egiptene cu ajutorul carora acesti vrajitori (in ebraica hartumei Mitzraim) isi realizeaza lucrarea sunt pe acelasi plan cu Divinitatea.
Ceea ce este de asemenea interesant este ca nici chiar primele dintre urgii, pe care vrajitorii egipteni reusesc sa le reproduca, nu sunt reproduse fidel, ci doar partial. Astfel, toiegele magilor egipteni se transforma si ele in serpi, insa toiagul lui Aaron le inghite pe celelalte, apa Nilului se transforma in sange, iar magii egipteni nu o pot transforma inapoi in apa, ba chiar (explica Midrashul) trebuie sa cumpere apa de la evrei (care nu au fost afectati de aceasta plaga) pentru a avea cu ce reproduce transformarea apei in sange! In continuare, Moshe aduce broastele peste Egipt, iar magii egipteni nu reusesc sa le alunge, ci doar sa aduca si mai multe broaste…
Astfel, se pare ca „opera” magilor egipteni este intr-adevar inutila. Un singur lucru pot realiza acestia: il pot convinge (a se citi minti) pe Faraon ca semnele pe care le arata Moshe nu sunt ceva miraculos, ci doar o simpla stapanire mai buna a artei magiei…
Un alt lucru interesant este ca, asa dupa cum explica traditia iudaica, puterile magilor Egiptului nu sunt concurente puterii divine, deoarece nici o forta nu poate exista in Univers independenta de Dumnezeu. Magii Egiptului sunt doar niste utilizatori (intr-adevar, experimentati) ai unor forte inglobate in Creatie si cu ajutorul carora se pot manipula, intr-o oarecare masura desigur, legile naturii…
Am observat ca in multe ecranizari si alte asemenea interpretari ale Bibliei orice magician sau vrajitor este prezentat ca fiind un scamator ce se foloseste de trucuri comparativ cu cei ce fac miracole cu adevarat supranaturale. Totusi legile din VT interzic clar magia, ba chiar o trateaza ca fiind ceva real de care sa ne ferim, de asemenea daca nu ma lasa memoria stiu ca este si un capitol in care regele Saul viziteaza o vrajitoare pentru a comunica cu Samuel cel decedat.
Din punct de vedere crestin este foarte clar: orice vrajitor isi are puterile de la diavol. Dar din punct de vedere iudaic, cum explicati existenta magiei cata vreme nu exista diavoli? De unde au vrajitorii asemenea puteri?
În iudaism Satan (”diavolul”) există, el fiind îngerul acuzator, cel care încearcă să testeze calitatea liberului arbitru cu care Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni și căutând să atragă asupra oamenilor o judecată divină aspră și neîndurătoare. Spre deosebire însă de religiile sau culturile dualiste, în iudaism Satan nu este perceput ca o entitate cu putere independentă, ci își derivă puterea din chiar puterea lui Dumnezeu.
Pentru o continuare a analizei pe acest subiect, vă recomand și acest articol în limba engleză.
Am citit articolul si am inteles oarecum partial. Deci cumva vrajitorii, precum acel Balaam chiar au puteri magice si le acceseaza cumva dintr-un fel de lume non-fizica intr-un fel cunoscut doar de ei in acelasi mod in care noi accesam resursele din lumea noastra fizica. Cam asa am inteles.
Acum intrebarea mea ar fi: Dumneavoastra, personal, credeti in existenta magiei? Credeti ca acel Balaam si cei ca el chiar erau in stare de asemenea fapte?
Mă bucur că articolul recomandat v-a fost util. El prezintă o explicație (probabil nu singura posibilă) pe care iudaismul o oferă legat de acele evenimente și de cauzele și mecanismele care le-au făcut posibile.
Ca fapt divers, este de menționat că iudaismul face o distincție între scamatorie – care nu presupune puteri „magice” ci mai degrabă iuțeală de mână și nebăgare de seamă – și ceea ce Tora identifică drept „vrăjitorie”, respectiv manipularea acelor forțe oculte pentru a modifica ordinea naturală a lumii. Prima nu este inclusă în interdicția formulată în Deuteronom, în timp ce a doua da.
Legat de întrebarea dvs. de acum, răspunsul pe care vi-l pot da este că, în opinia mea, credințele mele personale de orice fel (sau ale dumneavoastră de altfel) nu fac obiectul analizei articolului de față, ci se înscriu mai degrabă în libertatea de credință și conștiință cu care Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni.