Probabil unul dintre cele mai stranii episoade din întreaga Tora este cel din pericopa acestei săptămâni, în care Iacov se luptă noaptea cu un ”om”. Rămas singur după ce și-a condus familia dincolo de râu, Iacov își înfruntă propriile temeri și propria conștiință și luptă pentru supraviețuire, fizică și spirituală. Identificat în tradiția iudaică drept îngerul păzitor al lui Esav, personajul misterios cu care luptă este învins de Iacov aproape de revărsatul zorilor și îi oferă învingătorului său un nou nume: Israel.

Povestea este desigur foarte cunoscută, însă un verset din finalul ei este relativ straniu:

De aceea copiii lui Israel nu trebuie să mănânce până în ziua de astăzi nervul sciatic care este la încheietura șoldului, căci [îngerul] a lovit la încheietura șoldului lui Iacov, în nervul sciatic. – Geneza 32:33

Ce legătură are nervul sciatic cu regulile alimentare iudaice (kașrut)? Și, în plus, de ce oare au evreii această interdicție de a-l consuma?

Într-adevăr, până în ziua de astăzi, nervul sciatic este interzis a fi consumat de către evrei și mulți șoheți (tăietori rituali de animale) preferă să îndepărteze toată partea din spate a vitei sau oii pentru a nu încălca porunca Torei. (Desigur, acea parte din spate poate fi consumată dacă nervul sciatic este îndepărtat corect și în totalitate, însă procesul este complicat și nu are întotdeauna garanția succesului.)

O întrebare adresată pe site-ul Chabad.org de către un vizitator anonim surprinde o particularitate interesantă legată de acest subiect: ”De ce în cazul luptei lui Iacov cu îngerul rememorăm un eveniment prin interdicția de a mânca ceva?” De Pesah, evreii mănâncă pâine nedospită pentru a-și aminti că au ieșit din Egipt în grabă, înainte ca aluatul să fi avut timp să crească. De Hanuca, mâncăm latkes și gogoși prăjite în ulei pentru a ne aminti de minunea uleiului din timpul macabeilor. De ce în acest caz, ne aducem aminte de lupta lui Iacov cu îngerul nemâncând nervul sciatic?

În Zohar (1:170b), rabinii descriu bătălia dintre Iacov și înger ca una simbolică între componenta spirituală și cea materială a fiecărui om. Mai precis, Zoharul explică episodul ca o luptă pe care Iacov a dus-o cu latura ”întunecată” a spiritului său (de aceea și lupta a avut loc noaptea).

Odată cu ivirea zorilor, îngerul a știut că lupta este pe cale să se încheie. De aceea, înainte de a pleca, el a ales să îl lovească la coapsă, în nervul sciatic, făcându-l să șchiopăteze și să se resimtă. Simbolistica este interesantă.

În primul rând, nervul sciatic reprezintă legătura între jumătatea superioară a omului, capul și torso-ul și jumătatea sa inferioară, picioarele. Prin nervul sciatic, sistemul nervos as omului, avându-și originea în creier și continuând în coloana vertebrală, se extinde la picioare. Din punct de vedere simbolic, această legătură este de fapt cea între gândurile omului și acțiunile pe care le întreprinde (picioarele fiind simbolul deplasării către orice loc în care dorim să fim). Lovitura pe care o aplică îngerul este menită să perturbe această legătură, să o facă să ”șchiopăteze”.

În al doilea rând, în ebraică, numele acestui nerv (גיד הנשי – ”ghid hanașe”) face de asemenea aluzie la noțiunea de uitare – a se vedea Geneza 41:51, unde Iosef își numește fiul Menașe, spunând: ”כי נשני אלקים את כל עמלי” (”ki nașani Elokim et col amalai”) – ”căci Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele”.

Iar în al treilea rând, acest nerv este amplasat într-o parte a corpului care face aluzie la sexualitate. În iudaism, coapsa este un eufemism pentru sexualitate și pentru urmași. Lovindu-l în nervul sciatic, îngerul încearcă să îi destabilizeze lui Iacov nu numai prezentul, ci și viitorul, urmașii pe care îi va avea. Simbolic vorbind, el încearcă să îl determine pe Iacov să fie dirijat de instincte (în acest caz, instinctul sexual) și să nu se preocupe prea mult de latura morală și spirituală a existenței.

Solicitând evreilor să nu mănânce ghid hanașe, Tora ne amintește că avem datoria să păstrăm intactă legătura între gândire și faptă, între creier și acțiune. Avem datoria să fim permanent conștienți că suntem ființe pe care Creatorul le-a înzestrat cu puterea de a raționa și de a decide, că nu suntem doar produsul instinctelor noastre și că nu avem doar o latură animalică, instinctivă și ”întunecată” a personalității noastre, ci și una divină și luminoasă. Menținând în conștiința halahică a poporului evreu interdicția de a mânca nervul sciatic, Tora ne educă asupra modului în care putem câștiga luptele din viața noastră: păstrând vie legătura dintre valorile care ne animă și faptele pe care le facem și ridicându-ne dincolo de propriile dorințe și instincte, pentru a ne atinge potențialul spiritual și moral.

Este o lecție valoroasă desigur, din care cu toții putem învăța…

Șabat Șalom!

Abonează-te acum!

Dacă site-ul DvarTora ți se pare interesant și util, completează numele și adresa ta de email în formularul alăturat și vei primi prin email -- automat și gratuit -- fiecare comentariu nou publicat pe site.

ABONEAZĂ-TE!

Îți mulțumim! Am adăugat adresa ta în baza de date.