Nu vi se pare ca iudaismul este o religie prea incarcata? Nu sunt prea multe reguli de respectat? Mai ai timp sa fii un credincios autentic? Sincer?

INTREBARE:
Nu vi se pare ca iudaismul este o religie prea incarcata? Nu sunt prea multe reguli de respectat? Mai ai timp sa fii un credincios autentic? Sincer?

RASPUNS:
Sincer, asa cum ma si rugati sa fiu, iudaismul nu mi se pare o religie prea incarcata. Desigur, exista numeroase interdictii, exista multiple reguli de urmat, insa foarte putine dintre acestea, o minoritate absoluta, sfideaza logica, fiind considerate hukim, simple emanatii ale logicii divine, fara a avea o componenta inteligibila de catre om. Uriasa majoritate a poruncilor sunt, dupa parerea mea, deosebit de logice, in plus ele constituind o foarte puternica legatura intre evrei si Dumnezeu.

Asa dupa cum am indicat si in alte raspunsuri la intrebari pe site-ul DvarTora, iudaismul este o religie deosebit de pragmatica. Din punct de vedere iudaic, credinta este secundara actiunii, ceea ce este diferit de alte religii. Un evreu este in primul rand dator sa respecte poruncile divine, acest lucru fiind considerat deopotriva o recunoastere a suveranitatii Creatorului, un act de supunere fata de vointa divina si un act de credinta. Chiar inainte de a primi Tora pe Muntele Sinai, in dialogurile dintre Dumnezeu si evrei intermediate de catre Moshe, evreii isi afirma credinta in Cel care i-a creat si i-a eliberat din robia egipteana si se angajeaza sa Ii respecte poruncile: „Naase ve’nishma – Vom face si vom asculta”.

O alta idee pe care as dori sa o subliniez este si aceea ca o „credinta autentica”, dupa cum o numiti dvs., nu este un lucru practic evaluabil. Desigur, exista opinii care afirma ca nici nu trebuie sa fie, deoarece numai Dumnezeu, cu intelepciunea Sa infinita, poate decide daca o persoana crede cu adevarat sau nu. Asa dupa cum am spus, insa, iudaismul este o religie pragmatica, astfel incat este normal sa incerce sa stabileasca credinta, identificarea si afilierea iudaica in functie de fapte demonstrabile, masurabile chiar, cum ar fi ascendenta iudaica sau afilierea in spirit, dar mai ales in practica la religia si traditiile mozaice. De altfel, atunci cand o persoana este pe cale sa se converteasca la iudaism, cele doua intrebari majore care i se pun sunt legate de credinta in Dumnezeu si de asumarea obligatiilor mentionate prin legile Torei. Astfel, credinta (in sensul propriu) si practica iudaica sunt puse pe acelasi plan…