Terah, tatal lui Avraham, este adesea privit (mai ales de catre Midrash) ca un om rau sau ca un idolatru. Insa o privire mai atenta asupra textului Torei indica o alta varianta. In primul rand, fiul lui Terah, Haran, moare in timpul vietii lui Terah. Cuvintele Torei, „[moare] in fata tatalui sau Terah”, exprima de fapt o durere adanca (Geneza 11:28) In mod normal, copiii isi inmormanteaza parintii si nu invers…
A doua idee este aceea ca Terah este de fapt foarte preocupat de bunastarea familiei sale. In loc sa isi lase nepotul Lot sa fie crescut de catre altii, Terah il ia cu el. Este o fapta nobila, in special in lumina pierderii propriului fiu. Cu toata suferinta, Terah are forta interioara de a isi creste nepotul ca pe propriul fiu. (Geneza 11:31)
In al treilea rand, Terah pare sa inteleaga importanta Tarii Israelului. Cu multi ani inainte ca Avraham sa primeasca porunca divina de a merge in Tara Sfanta, Terah decide pe cont propriu sa mearga acolo. El recunoaste instinctiv importanta Israelului si actioneaza in consecinta. (Geneza 11:31)
In final, Terah pare un om cu o energie spirituala deosebita. Sa privim un pic la cei trei copii ai sai: Avraham, care va deveni primul patriarh. Nepoata lui Nahor, Rebeca, care va deveni a doua matriarha. Iar Lot, fiul lui Haran, are ca urmas pe Moav, din care se va trage mai tarziu Rut si Regele David si din care, intr-o zi – fie ea cat mai apropiata – se va naste Mashiach (Mesia).
Desigur, Terah nu a fost Avraham. Dumnezeu nu ii vorbeste. Pleaca catre Israel insa nu ajunge acolo niciodata. Si cu toate aceasta, Tora isi incepe povestea despre Avraham si Sara minimizand contributia lui Terah la dezvoltarea poporului evreu.
Din pacate, se intampla mult prea des ca urmasi de succes sa uite rolul pe care parintii lor l-au avut in dezvoltarea personalitatii sau carierei lor. Nu ar trebui sa fie asa. Copiii ar trebui intotdeauna sa fie constienti si sa recunoasca „semintele” pe care le-au plantat in ei parintii si bunicii lor.
Este important asadar sa il mentionam pozitiv pe Terah, parinte si el al poporului evreu. El a fost temelia din care s-au nascut patriarhii si sotiile lor. Chiar numele sau, Terah, avand aceeasi radacina cu substantivul „ruah”, inseamna „spirit”. Un motiv in plus sa ii oferim si lui un loc in „lista cea buna” a stramosilor nostri…
Shabat Shalom!
Opinii recente