“Zehor iemot olam / Binu shenot dor vador / Sheal aviha veiaghedha / Zekeneha veiomru lah.”

“Adu-ti aminte de zilele din vechime / Socoteste anii, generatie dupa generatie / Intreaba pe tatal tau si iti va povesti / Pe batranii tai si iti vor spune.” — Deuteronom 32:7

Penultima pericopa a Torei este una deosebit de dificila. Este o pericopa foarte scurta (numai un singur capitol) si in ea Moshe vorbeste cu poporul evreu sub forma unui cantec. In orice sul de Tora, pericopa Haazinu este scrisa pe doua coloane, sub forma unui poem, fiind numita chiar de catre traditia iudaica Shirat Haazinu (Cantarea Haazinu). In aceasta cantare, Moshe cheama cerurile si pamanturile ca martori pentru momentul in care el le spune evreilor ceea ce se va intampla atunci cand vor inceta sa asculte de Dumnezeu. In pericopa acestei saptamani, citita inainte de Iom Kipur (Ziua Iertarii Pacatelor), Moshe ii cearta pe evrei si le trece prin fata o mare parte din istoria prin care au trecut ca popor, precum si evenimente ce vor sa vina…

Iar in mijlocul acestei cantari, exista un verset care debuteaza o intreaga suita de evenimente biblice ce sunt prezentate pentru a accentua imaginea unui Dumnezeu bun si milostiv, rabdator si grijuliu, care a avut grija de poporul evreu, l-a eliberat din robia egipteana si l-a condus catre Tara Promisa.

“Adu-ti aminte de zilele din vechime”, le spune Moshe evreilor, vorbindu-le ca unui singur om, la singular. Diversi comentatori ai Torei ofera multiple explicatii pentru acest verset. Iar ceea ce as dori sa fac in continuare este sa va prezint trei dintre aceste abordari, pe care le consider deosebit de interesante…

INTERPRETAREA LUI RASHI: Rashi spune ca “zilele din vechime” sunt de fapt episoadele in care evreii l-au suparat pe Dumnezeu. In interpretarea lui, “socotirea anilor, generatie dupa generatie” are un dublu rol: in primul rand, vorbeste despre trecut (despre generatia Potopului, distrusa de catre Dumnezeu) si, in al doilea, despre viitor. In aceasta interpretare, ceea ce poate face un om pentru a gasi calea cea buna este fie sa se uite la trecut si sa invete din greseli, fie sa incerce sa formuleze un viitor bazandu-se pe ceea ce Dumnezeu i-a spus (prin Tora) ca ar trebui sa se intample… Pentru Rashi, “intreaba pe tatal tau” se refera la profeti, care sunt uneori numiti “parinti” (spre exemplu in Regi II 2:12). In aceeasi categorie, “batranii tai” sunt cei versati in legea iudaica, inteleptii Talmudului, rabinii.

INTERPRETAREA LUI SFORNO: Sforno citeaza Talmudul (tratatul Rosh Hashana 31a) si imparte pericopa in sase parti distincte (versetele 1-6, 7-14, 15-18, 19-28, 29-39 si 40-43), corespunzand la sase episoade istorice (introducerea cuvantarii lui Moshe, planul initial al lui Dumnezeu de a avea o lume perfecta si dejucarea acestuia de catre Adam si de catre oamenii de dinainte de Potop, promisiunea divina de a da Israelul evreilor si pacatul Vitelului de Aur care a amanat cu 40 de ani infaptuirea acestei promisiuni, pedeapsa pentru pacatele evreilor, compasiunea lui Dumnezeu pentru Israel si, in final, mantuirea din Era Mesianica). De asemenea, puncteaza Sforno, fiecare din aceste sectiuni corespunde la unul din cei sase psalmi recitati in fiecare zi a saptamanii (cu exceptia Shabatului).

INTERPRETAREA RABINULUI SAMSON RAFAEL HIRSCH: Conform acestei interpretari, legatura dintre trecut si viitor cade in sarcina noastra, a fiecaruia. “Adu-ti aminte de zilele din vechime” si “socoteste anii”, analizeaza evenimentele istoriei pentru a le cunoaste, pentru a le interioriza! Parintii si bunicii sunt cei mai potriviti pentru a clarifica evenimente, pentru a oferi acea “privire contemporana” de care nu sunt in stare decat martorii oculari… Iar cand epocile istoriei sunt recreate, vii si animate, inaintea ochilor nostri prin ceea ce ne spun parintii si bunicii, atunci vom intelege legatura dintre originile noastre si misiunea pe care o avem in lume, atunci vom vedea exact catre ce trebuie sa ne indreptam…

La prima vedere, cele trei interpretari fac acelasi lucru: comenteaza versetele si ofera o legatura intre trecut si viitor. Insa, cred eu, perspectivele pe care le ofera sunt deosebit de diferite. Pentru RASHI, misiunea si rolul fiecarui om este determinat de catre lideri, de catre profeti si intelepti. Ei transmit mesajul divin si il interpreteaza, ei contureaza si definesc exact obligatii si drepturi, halaha (lege) si morala.

Cu toate ca evident nu respinge ideea obligativitatii legii iudaice, SFORNO pune accentul pe rolul istoriei asa cum transpare ea direct din paginile Bibliei. Oamenii sunt datori sa incerce sa inteleaga evenimentele, sa invete din ele, sa corecteze ceea ce este de corectat si sa tinda permanent catre idealul prezentat in Tora. Pentru Sforno, istoria si invataturile ei ar trebui sa ne afecteze direct in fiecare zi. Cu fiecare zi pe care o traim, cu fiecare zi care ne apropie de Shabat (numita de traditie me’ein Olam Haba – o “schita” a Lumii Viitoare), invataturile istoriei ar trebui sa ne calauzeasca spre ideal, spre o lume mai buna si mai dreapta.

Iar pentru rabinul S.R. HIRSCH, istoria si evenimentele ei au o conotatie personala, familiala. Legatura cu parintii si cu bunicii, pe care adesea nu o “exploatam” asa cum se cuvine, ar trebui sa ne calauzeasca permanent si sa ne faca sa intelegem mai bine care ne este originea, identitatea si viitorul.

Peste doar cateva zile, duminica seara, de Iom Kipur, atunci cand ne vom afla cu totii in fata lui Dumnezeu si Il vom ruga sa ne ierte si sa ne calauzeasca catre bine, unul din aceste trei modele de perceptie a istoriei si traditiei pe care am primit-o ar trebui sa ne spuna ceva. Va trebui in acea zi (si, poate, in fiecare zi a vietii) sa ne intrebam de unde venim si incotro ne indreptam, care este rolul nostru, ce trebuie sa lasam in urma. Oricare din aceste trei modele ofera o alternativa… Sau poate gasim un al patrulea model, unul poate chiar si mai personal, prin care sa legam trecutul de viitor, ajutandu-ne totodata sa ne traim prezentul asa cum se cuvine. Sunt convins ca vom alege sau vom gasi cu totii modelul care ni se potriveste cel mai bine…

Gmar Hatima Tova! (Sfarsit cu semnatura buna, in Cartea Vietii!)

Shabat Shalom!

Share This