Atat de multe lucruri mari de discutat in pericopa Noah! Potopul, viata pe arca, Noah in momente de betie, repopularea pamantului… De ce s-a intamplat? Cum? Cand? Unde? Atat de multe lucruri, incat m-am decis sa nu vorbesc despre nici unul din ele ci despre detaliul cel mai mic si aparent nesemnificativ din intreaga pericopa: un porumbel cu o ramura de maslin in cioc.

In vremurile noastre de astazi, PACEA este atat de fireasca, incat adesea nu ne mai gandim la ea. Exista, desigur si razboi, exista si suferinta si distrugere, insa incercam de fiecare data sa trecem peste si sa ne continuam existenta sub semnul pacii, sub semnul ramurii de maslin. Stiati insa ca prima pace a lumii, prima incetare a suferintei, a distrugerii, s-a intamplat in urma cu multe mii de ani in evenimentele descrise de Pericopa Noah? O ramura de maslin, atat a fost necesar pentru ca ultima familie supravietuitoare a lumii sa stie ca viata va reincepe… O ramura de maslin si un porumbel.

“Ve’tavo elav haiona leet erev vehine ale zait taraf bepia. Veiada Noah ki kalu hamaim meal ha’aretz.” — Porumbelul s-a intors la el seara si iata, o ramura de maslin rupta in cioc. Si Noah a stiut ca apele s-au retras de pe pamant. — Geneza 8:11

Haideti sa vorbim putin despre aceasta ramura… De unde a venit in primul rand?
Unul dintre comentatorii clasici ai Torei, Nahmanide (Ramban) ne ofera o prima parere conform careia ramura ar fi putut proveni de pe un copac care nu fusese distrus de catre Potop, ci doar cufundat sub ape. Interesant, daca ne gandim ca de obicei vorbim despre Potop ca o distrugere totala a lumii… Aici, in comentariul sau, Ramban ne sugereaza ca poate Potopul a fost in fapt doar o cufundare a lumii sub ape, pentru ca mai apoi sa iasa de acolo in forma initiala, insa renascuta. In cadrul ritualului de convertire la religia mozaica, de exemplu, pasul final este chiar tevila, mersul la mikva (baia rituala), iar “candidatul” intra in apele care trebuie sa il acopere complet si apoi iese din acele ape o persoana noua din punct de vedere al legii mozaice. Interesant, nu?

A doua varianta, sugerata de rabini in midrash (Bereshit Raba 33:6) este aceea ca ramura de maslin a provenit de pe Muntele Maslinilor din Ierusalim. Ni se propune chiar ideea ca Tara Israelului a fost afectata diferit de Potop si ca de aceea a putut “produce” aceasta ramura. Cu alte cuvinte, simbolul pacii a provenit, conform acestei interpretari, din Orasul Pacii (Ierusalim = ir shalom)…

A treia varianta este una si mai stranie, ea avandu-si radacinile tot in midrash: ramura de maslin provenea din Gradina Eden, din Paradis. Ciudat, la prima vedere, caci Tora ne spune explicit faptul ca Noah a stiut astfel ca apele s-au retras de pe pamant.

Ne explica tot Ramban: daca ramura ar fi venit intr-adevar din Eden (care nu a fost afectat deloc de apele Potopului), Noah nu ar fi putut sti nimic despre situatia apelor din lumea sa… O varianta de raspuns face insa ca lucrurile sa redevina interesante: poate ca Potopul a fost de fapt o “inchidere a usilor cerurilor”, si nu o deschidere a lor pentru a putea curge pe pamant ploaia. Poate ca ramura de maslin a fost o indicatie ca usile catre Gan Eden se deschisera din nou, ca Dumnezeu era din nou accesibil…

Daca ne gandim bine, a nu a avea acces la Divinitate, a nu avea acces la spiritualitate este uneori un adevarat Potop, o distrugere mult mai mare decat cea fizica. La fel ca si parintii, a caror pedeapsa maxima pentru un copil nu este dojana ci indiferenta si refuzul de a vorbi cu acesta — la fel si Dumnezeu a adus Potopul poate pentru a ne arata ce inseamna sa fie atat de departe si de inaccesibil, incat lumea nu a mai putut exista. Pacea (simbolizata de porumbelul cu ramura de maslin in cioc) a insemnat aici refacerea ordinii si mai ales a legaturii dintre Lumea lui Dumnezeu si lumea noastra…

Trei variante diferite, trei raspunsuri posibile, trei perspective asupra Potopului din vremea lui Noah… Sa fi fost oare Potopul o “convertire” a lumii, o “ducere la mikva“? Sa fi fost oare el o reintoarcere la o Pace care exista de fapt pe pamant la locul ei, in Orasul Pacii, si pe care oamenii doar o uitasera sau o pierdusera? Sau sa fi fost Potopul o inchidere a portilor de acces catre Dumnezeu, urmata apoi de o redeschidere si mai apoi de refacerea lumii intregi?

Si o ultima idee, bazata chiar pe versetele Torei si pe un cuvant ebraic deosebit de straniu pe care textul il contine: “o ramura de maslin rupta (in ebraica: “taraf” in cioc. De obicei, in ebraica, taraf (sau, poate mai cunoscut din kashrut, regulile alimentare iudaice: treif) face referire la un animal care a fost sfasiat de fiare salbatice sau a fost ucis si a murit de o moarte violenta.

V-ati gandit vreodata la posibilitatea ca porumbelul, intr-un fel, sa fi “ucis” ramura de maslin, rupand-o de pe copacul unde crestea? “Absurd!”, veti exclama la prima privire… Insa daca ne gandim mai bine, putem intelege chiar si aceasta idee. Intr-un comentariu modern apartinand lui Mikdash Mordechai (rabinul israelian Mordechai Ilan), citat de rabinul Yissocher Frand, ni se spune ca un om care a fost martor la o asemenea distrugere cum a fost cea cauzata de Potop devine extrem de atent cu toate formele de viata, cat de mici si aparent nesemnificative ar fi ele. Este posibil ca lui Noah, martorul ocular al Potopului, sa i se fi parut ca porumbelul a comis intr-adevar o crima, rupand si astfel “ucigand” o ramura de maslin pentru a ii aduce dovada ca apele se retrag…

Si nu ma pot abtine sa intreb: Oare noua astazi, cei care am fost si inca mai suntem martori la atatea distrugeri, cum ni se par lucrurile din jurul nostru? Oare noi cum intelegem Potopul, cum ii descifram tainele si cum ne bucuram de lumea recreata de dupa el, aceeasi lume in care existam si in zilele noastre?

Shabat Shalom!

Share This