DUBLURI… CÂȘTIGĂTOARE (Noah 5764)

Dumnezeu (Hashem) a spus: „Voi distruge omenirea pe care am creat-o de pe fata pamantului, de la om la animal si pana la taratoare si pasarile cerului, pentru ca Imi pare rau ca le-am creat.” Dar Noah a gasit indurare in ochii lui Dumnezeu (Hashem). – Geneza 6:7-8

Acestia sunt urmasii lui Noah – Noah era un om drept, integru in vremurile sale; Noah mergea cu Dumnezeu (Elokim). – Noah a avut trei fii: Shem, Ham si Iafet. – Geneza 6:9

Noah avea sase sute de ani cand apele Potopului au venit pe pamant. Noah, cu fiii, sotia sa si sotiile fiilor sai impreuna cu ei, au intrat in Arca din cauza apelor Potopului. Din animalele curate, din animalele care nu sunt curate, din pasari si din toate taratoarele, doua cate doua au venit la Noah in Arca, mascul si femela, asa cum ii poruncise Dumnezeu lui Noah. – Geneza 7:5-9

Si iata ca nu avem in urma decat un singur comentariu pentru pericopa Bereshit si regula este incalcata: primul fragment aferent comentariului de astazi nu este din pericopa Noah! El este de fapt finalul pericopei trecute, Bereshit, si ne „face prezentarile” cu eroul principal al povestii de astazi: Noah. In foarte putine cuvinte, Dumnezeu se hotaraste sa distruga lumea, datorita nivelului ingrozitor de scazut de moralitate al vietuitoarelor de pe pamant, evident in frunte cu „Coroana Creatiei”, Omul. Iar despre Noah ni se spune (la finalul pericopei Bereshit) ca „a gasit indurare in ochii lui Hashem.” [Geneza 6:8]

Pericopa de saptamana aceasta debuteaza insa surprinzator: ne asteptam macar ca Tora sa ne spuna de ce a gasit Noah indurare in ochii lui Hashem, sau poate sa ne aduca in prim-plan vreo poveste din care sa intelegem singuri ce a facut acest personaj ca sa merite „indurarea” lui Dumnezeu. Si iata ca Tora ne spune in schimb ca „acestia sunt urmasii lui Noah – Noah era un om drept, integru in vremurile sale; Noah mergea cu Elokim. – Noah a avut trei fii: Shem, Ham si Iafet.”

Exista multe intrebari referitoare la aceste versete, dar prima care se naste este urmatoarea: Despre ce vorbim? Tora ne spune cat de drept si integru era Noah sau care sunt urmasii lui?

De fapt, raspunsul este (conform lui Rashi) ca „versetul incepe prin a ne spune ca urmeaza enumerarea urmasilor lui Noah, pentru ca apoi Tora sa ni-l prezinte pe acesta ca fiind drept si integru. Conform Midrashului, Tora doreste sa ne invete ca principalii urmasi ai unui om sunt faptele sale bune, pentru ca lucrurile demne de mentionat pe care un om le face sunt zestrea pe care o lasa generatiilor viitoare.” Rabinul Moshe Feinstein explica acest lucru prin faptul ca „un om ar trebui sa isi iubeasca faptele bune, la fel cum isi iubeste copiii. Un om ar trebui sa nu minimalizeze nici o realizare pozitiva de-a sa, asa cum nu pretuieste mai putin pe unul dintre copiii sai, chiar daca acesta nu isi egaleaza fratii in realizari. Un om trebuie de asemenea sa nu dea inapoi de la a-si imbunatati faptele, asa cum nu se da inapoi de la a-si ajuta copiii.”

A doua intrebare care se poate naste este, evident, de ce Dumnezeu l-a ales pe Noah drept continuator al vietii pe pamant? Parerile sunt impartite intre comentatori… Unii spun ca formularea „Noah era un om drept, integru in vremurile sale” este spre lauda lui Noah: Noah era un om drept si integru CHIAR SI in vremurile sale, atat de nelegiuite ca au trebuit clarificate de un Potop. Alti comentatori, dimpotriva, pretind ca daca Noah ar fi trait intr-o alta epoca (ca de exemplu in vremurile lui Avraham), el nu ar fi contat deloc. Dar ceea ce nimeni dintre toti comentatorii nu contesta este ca Tora insasi ii mentioneaza lui Noah trei calitati: era om, drept si integru. Oare acesta este motivul alegerii lui Noah ca salvator al vietii pe pamant? Poate…

Dar la fel de posibila este si o alta varianta: Tora ne spune mai intai ca „Noah a gasit indurare in ochii lui Dumnezeu” si apoi ca „Noah mergea cu Dumnezeu”. Care este diferenta dintre aceste doua ipostaze?

Prima ipostaza este ipostaza pasiva a lui Noah, cea in care el este ales de catre Dumnezeu doar in comparatie cu ceilalti oameni care traiau pe pamant la acea data. De altfel, Tora foloseste pentru Dumnezeu numele care exprima atributul milei divine, Hashem. In ipostaza a doua, Noah este activ, pentru ca el este cel care „merge cu Dumnezeu”, pe caile Sale. Iar Tora puncteaza acest lucru prin folosirea unui alt nume pentru Dumnezeu, acela de Elokim, simbol al justitiei divine. Cu alte cuvinte, in prima ipostaza lui Dumnezeu i se face mila de Noah, in cea de-a doua Noah devine, prin actiunile si credinta sa, demn de a fi ales salvatorul lumii.

Si cu asta s-ar parea ca problemele sunt rezolvate… Si totusi, al treilea citat prezentat in debutul comentariului il prezinta din nou pe Noah intr-o lumina defavorabila. „Noah, cu fiii, sotia sa si sotiile fiilor sai impreuna cu ei, au intrat in Arca din cauza apelor Potopului.”, spune Tora. Desi aparent citatul acesta nu spune lucruri noi, comentatorii au alte opinii in aceasta privinta. „Din cauza apelor Potopului”, spun comentatorii, de aceea a intrat Noah in arca, si nu pentru ca Dumnezeu ii poruncise. „Noah era dintre aceia cu credinta slaba. Credea si nu credea ca Potopul va veni si nu a intrat in arca decat atunci cand a fost obligat de catre ape.”, spune Rashi. Pana si animalele au venit in arca pentru ca asa ii poruncise Dumnezeu lui Noah! [Geneza 7:9]

Dar Tora ne mai rezerva o surpriza. In limba ebraica, primele cuvinte ale pericopei Noah sunt urmatoarele: „Ele toldot Noah, Noah ish tzadik tamim haia bedorotav.” Inteleptii spun ca o persoana al carui nume este dublat in Tora (ca in „Noah, Noah”) are cu siguranta parte de lumea viitoare. Iata asadar ca Tora ne spune ca, prin meritele sale sau prin bunavointa divina, Noah si-a asigurat un loc in Olam Haba (Lumea Viitoare).

„Ce importanta are acest lucru?”, veti spune poate. Are o mare importanta, in special pentru ilustrarea modului in care iudaismul priveste omenirea. Noah era neevreu! Iar iudaismul spune ca si neevreii pot avea parte de lumea viitoare, de lumea din apropierea lui Dumnezeu. Este un lucru extraordinar, un indemn adresat intregii umanitati de a deveni mai buna si mai corecta, pentru ca rasplata nu va intarzia sa apara.

Spre deosebire de alte religii ale lumii, iudaismul nu spune (exclusivist, as numi eu) ca daca nu esti evreu esti intrinsec rau si ca doar iudaismul este credinta adevarata. Iudaismul afirma raspicat, prin intermediul Torei (cuvantul lui Dumnezeu) si al povestii lui Noah ca daca esti un om cinstit, integru si respecti un minim care sa te califice drept OM, meriti un loc la fel de bun in lumea viitoare ca primul si cel mai insemnat dintre tzadikim. De altfel, cele sapte legi date de Dumnezeu fiilor lui Noah sunt cele sapte porunci pe care intreaga omenire are datoria sa le respecte.

Si lucrurile nu se incheie aici… In finalul pericopei Noah, atunci cand Tora face legatura, din generatie in generatie, cu marele Avraham, un alt verset ne atrage atentia printr-o afirmatie similara despre Terah, tatal acestuia: „Ele toldot Terah, Terah holid et Avram.” [Geneza 11.27] („Acestia sunt urmasii lui Terah, Terah l-a avut pe Avram.”) Dar Terah era un idolatru! Cum ar fi putut oare Terah, nu numai inchinator la idoli dar si fabricant de statui carora le conferea apoi asa-zise „puteri divine”, sa aiba parte de lumea viitoare? Midrashul explica faptul ca Terah (apropo, un alt neevreu!) a renuntat la toate acestea si s-a cait obtinandu-si astfel locul in Olam Haba. Inca o lectie valoroasa: aceea ca nimanui, niciodata, nu i se inchid portile reintoarcerii catre Dumnezeu!

Si inca un pragraf la fel de puternic ca si cele comentate pana acum: un al treilea cuplu de cuvinte duble este mentionat in ultimul citat de la inceputul comentariului: „doua cate doua au venit la Noah in Arca, mascul si femela, asa cum ii poruncise Dumnezeu lui Noah.” („shnaim, shnaim, bau el Noah, el hateva, zahar venekeva, kaasher tziva Elokim et Noah”). Si iata ideea (cea mai frumoasa, zic eu, de pana acum): numai doi cate doi, asa cum a poruncit Dumnezeu, putem sa ne castigam dreptul la lumea viitoare! Numai doi cate doi, baiat si fata, in perechi pe care sa nu le separe greutatile vietii, vom putea sa ne integram in teva (arca sau natura, in ebraica) si sa salvam VIATA cu ce are ea mai frumos.

Sa ne cautam si sa gasim acea pereche si sa ajungem, prin faptele noastre, shnaim-shnaim, sa fim „kaasher tziva Elokim” – asa cum a poruncit Dumnezeu!

Si pentru ca tot suntem in nota aceasta optimista, mai am de adaugat o urare, pentru doi prieteni, Oana si Stefan, despre care am aflat chiar in timp ce scriam aceste randuri ca vor deveni in curand shnaim-shnaim, adica o pereche. Sa fie drumul lor plin cu bucurii, sanatate, osher ve’osher (bogatie si fericire) si cu mult Mazal Tov!

Shabat Shalom!