Dupa momentul atat de marcant si principal al Celor Zece Porunci, pericopa acestei saptamani revine brusc in profan. Legi despre sclavi si daune, despre casatorii si divorturi… Insa cea mai socanta parte este aceea in care ni se vorbeste despre modul in care evreii, adunati la Muntele Sinai pentru a primi Tora au “mancat si au baut.” (Exodul 24:11) Oare nu exista nimic mai potrivit pentru acest moment atat de sfant, oare mancatul si bautul nu erau complet “ca nuca in perete” cu sacralitatea locului si momentului?!?

Rashi, unul din marii comentatori ai Torei, este intr-adevar de parere ca poporul a gresit in aceasta actiune. Poate ca Dumnezeu a trecut cu vederea aceasta greseala tocmai pentru ca era un moment atat de important si pentru ca a dorit sa fie milos si binevoitor.

Alti comentatori ofera o parere diferita. Targum, spre exemplu, ne spune ca evreii nu au mancat si baut, caci nu si-ar fi permis sa faca acest lucru atat de “profan” intr-un moment de o asemenea anvergura. Explicatia acestui comentariu este aceea ca Revelatia de la Sinai a fost atat de uimitoare, incat evreii s-au simtit ca si cum ar fi mancat si baut…

Desi Rashi si Targum sunt in dezacord cu privire la ce au facut exact evreii la Sinai, ambii sunt de parere ca ei au gresit, ca nu era potrivit ca ei sa manance si sa bea in acel moment de sfintenie.

Insa Ramban (Nahmanide) are o alta parere chiar si referitor la acest subiect. El spune ca evreii au mancat si baut intr-adevar si ca nici macar nu au gresit facand acest lucru. Au mancat din ofrandele aduse si au baut “transformand acest eveniment intr-unul de celebrare, asa cum este potrivit pentru ocazia Primirii Torei.”

Ceea ce doreste Ramban sa comunice este in fapt un mesaj deosebit de important. Chiar daca unii insista ca spiritualitatea inseamna indepartarea de lume si negarea “nevoilor profane”, Ramban este de parere ca apropierea de Dumnezeu inseamna de fapt sfintirea lumii fizice, umane. De altfel, intreaga lege mozaica (halaha) este intr-un fel o incercare de a calauzi (de la verbul ebraic “la’lehet” – “a merge”) pe om si existenta sa in aceasta lume catre o apropiere mai mare de spiritualitate si Divinitate.

In multe credinte religioase, un moment de magnitudinea celui de la Sinai, un moment al Revelatiei, nu ar putea niciodata fi asociat cu mancarea si bautura. Ramban subliniaza faptul ca pentru poporul evreu aspectul fizic, profan si uman nu vin in contradictie cu Revelatia divina. In fond, rolul Torei este acela de a uni intr-un fel cerurile cu pamantul…

Se spune despre unul din marii rabini ai vremurilor moderne, rabinul Samson Raphael Hirsch, ca intr-o zi a dorit sa plece pentru o saptamana in vacanta. Discipolii sai s-au mirat si au intrebat: “Rabi, cum puteti oare sa va permiteti o saptamana de vacanta? A lua o pauza de la misiunea dumneavoastra rabinica este atat de profan…” Iar rabinul Hirsch a raspuns simplu: “Cand voi muri si voi ajunge fata in fata cu Dumnezeu si El ma va intreba: ‘De ce nu Mi-ai vazut Alpii?’, eu ce o sa raspund?!?” Intreaga lume, inclusiv cea vazuta intr-o saptamana de vacanta in Alpi, este o manifestare a puterii lui Dumnezeu, un mod de a simti mai aproape prezenta divina.

In momentul cel mai sfant al omenirii si poporului evreu, la Revelatia de la Sinai, un mesaj similar transpare din textul biblic. Tora nu este menita sa ne separe de lumea reala, de nevoile si dorintele noastre. Ea este o calauza dinspre ceea ce suntem si prin ceea ce suntem catre divinitate si chiar si mancatul sau bautul pot deveni cele mai sfinte momente ale existentei noastre…

Shabat Shalom!

Share This