Desi se numeste „Haiei Sara” (Viata Sarei), pericopa pe care am citit-o Shabatul trecut incepe cu un eveniment tragic si se termina cu un eveniment tragic. In debutul pericopei, Tora ne spune:
„Vaiehi haiei Sara mea shana veesrim shana vesheva shanim, shanei haiei Sara. Vatamot Sara beKiriat Arba, hi Hevron…” (Si a fost viata Sarei o suta de ani si douazeci de ani si sapte ani, anii vietii Sarei. Si a murit Sara in Kiriat Arba, care este Hebron…) – Geneza 23:1-2
In finalul pericopei, Avraham moare [Geneza 25:7-8]: „Veele iemei shanei haiei Avraham, asher hai meat shana veshivim shana vehamesh shanim. Vaigva vaiamot Avraham beseiva tova zaken vesave vaieasef el amav.” (Acestea sunt zilele anilor vietii lui Avraham pe care a trait-o: o suta de ani si saptezeci de ani si cinci ani. Si s-a stins si a murit Avraham la varsta inaintata, batran si multumit, si a fost adaugat la poporul sau.)
Exista trei lucruri care surprind:
- faptul ca o pericopa numita „Haiei Sara” (Viata Sarei) incepe cu moartea ei.
- faptul ca anii vietii Sarei si a lui Avraham sunt impartiti in categorii („100 de ani si 20 de ani si 7 ani”)
- un foarte scurt comentariu al lui Rashi, pe care il voi prezenta la momentul potrivit.
Sa le luam pe rand… La prima problema, raspunsul este acela ca, de cele mai multe ori, viata unui om este evaluata dupa ce el/ea nu mai este in aceasta lume. La finalul unei existente plina de bucurii si necazuri, de impliniri si dezamagiri, atunci este momentul adevarului, momentul evaluarii, momentul rememorarii, momentul in care se poate privi mult mai usor la „poza completa”, din care se inteleg mult mai multe…
Cea de-a doua problema este rezolvata printr-un comentariu al lui Rashi, care spune ca vietile lui Avraham si a Sarei au avut etape, fiecare cu particularitatile ei. Dupa cum spune Rashi, Sara era „la o suta de ani, la fel de lipsita de pacate ca la douazeci de ani, iar la douazeci de ani era la fel de frumoasa, inocenta si pura ca la sapte ani”. Iar Avraham era „la o suta de ani la fel de puternic ca la saptezeci de ani si la saptezeci de ani la fel de lipsit de pacate ca la cinci ani”.
A treia problema este insa mult mai greu de rezolvat… Despre cei 127 de ani ai vietii Sarei, Rashi spune ca au fost toti la fel de buni („kulan shavin letova”). Despre ce vorbeste Rashi? Dupa cum stim din povestea Sarei, problemele au abundat in viata ei… A fost practic „luata pe sus” ca catre Avraham, caruia Dumnezeu i-a spus in pericopa Leh Leha sa isi paraseasca tara, orasul si casa parinteasca pentru o calatorie in necunoscut. Iar Sara l-a urmat… Dupa ce a fost rapita de catre Faraonul Egiptului si de catre Avimeleh si foarte aproape de a fi violata, Sara a trebuit sa infrunte sterilitatea si sa recurga la o solutie disperata pentru ca macar Avraham (daca nu ea) sa aiba copii: i-a dat-o lui Avraham pe Hagar. Hagar, care a inceput sa o trateze cu rautate dupa ce i-a nascut un copil lui Avraham. Iar cand, in finalul vietii, la 90 de ani, Dumnezeu i-a daruit un copil, Sara a trebuit sa sufere privindu-l pe Avraham cu ii ia copilul pentru a-l jertfi pe Muntele Moria.
Toti anii vietii Sarei au fost la fel de buni?!? Nu par buni de loc! Ei bine, Rashi doreste sa sublinieze aicifilosofia optimismului care a calauzit-o pe Sara in intreaga sa viata. Pentru ea, toate greutatile au insemnat incercari, insa nu obstacole. Pentru ea, paharul a fost intotdeauna pe jumatate plin, si nu pe jumatate gol. Pentru ca a ales sa vada frumusetea vietii si nu greutatile ei.
Este un exemplu demn de urmat, adus in prim plan de o Carte demna de urmat…
STIATI CA…
… Avraham a avut mai mult de doi copii? Separat de Ishmael (fiul lui Avraham cu Hagar) si Itzhak (fiul lui Avraham cu Sara), pe care toata lumea ii cunoaste, Avraham a mai avut sase copii: Zimran, Iakshan, Medan, Midian, Ishbak si Shua. Acesti sase copii ai lui Avraham provin din relatia sa cu Ketura (identificata de catre Rashi ca fiind tot Hagar), si detaliata la inceputul capitolului 25 din Geneza.
Shabat Shalom!
Opinii recente